19,543 matches
-
barieră fluidă Între cele două perioade ale vieții sale, un loc unde lucrurile se despart, dar se și amestecă asemenea apelor dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări și oceane. Până una alta, singura sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de ajuns o pală de vânt cât de ușoară ca să o poarte de ici-colo prin văzduh și să o lase apoi să cadă În apă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea dreaptă, sus, cum se obișnuiește. Caligrafia era Îngrijită, stas cum se zice, ca a militarilor trimiși În rezervă, sau la pensie, tot aia e. Prima frază o puse pe gânduri: Durerea când este adevărată nu are nici timp nici loc. Urma un semn al exclamării de două ori mai mare decât cel obișnuit, de unde ea trase concluzia că de acest adevăr nimeni nu se putea Îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în nici un caz să nu scrii și să nu citești nimic de genul ăsta. Ar putea avea un efect destabilizator asupra ta, poate chiar ar duce la o altă... Ceva din expresia vieții mă trădă. Ea se opri la jumătatea frazei și-mi urmări reacția. — S-a întâmplat deja așa ceva? — Nu. A fost un răspuns reflex, de genul „și așa lucrurile sunt destul de complicate “, nu avea nici o legătură cu ce era sau nu era mai bine să fac. Era oare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poveste. Tot ce ne rămâne în minte sau pe hârtie sunt doar povești: narațiuni istețe alcătuite din fapte selectate, din legende, basme bine redactate care ne au pe noi ca protagoniști. Am citit jurnalul de atât de multe ori, că frazele îmi par acum toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau un celebru film hollywoodian pe care l-ai văzut de o mie de ori. Personajele seamănă cu mine și cu Clio, dar nu suntem noi; sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din limba rusă (Nicolae Botnariuc), limba germană (Ion T. Tarnavschi) și limba franceză (Vasile D. Mîrza). Stilizator: Gellu Naum“; pp. 104-105. 1 Drumul principal (A56) care traversează centrul orașului Manchester. 1 „Here’s lookin at you kid“ (în original) - celebra frază din filmul Casablanca asupra ale cărei sensuri părerile sunt împărțite; cele mai multe, însă, înclină în favoarea unui toast. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Amintirile rechinului.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, dantura stă să-i sară dintre fălci, dar Turcitu a rămas același "factor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Zici că ești studentă la Filo. Și de ce l-ai ales pe Iorga, tovărășico? Iorga e depășit". Și cine l-a depășit? Dumneavoastră? Îmi pare rău că nu i-am dat năvletelui replica asta. Reține, Șichy: n-a citit o frază. Nu i-a convenit tema și gata. Încă mai credea că "virușii naționalismului" lui lorga trebuiau distruși. Erupțiile staliniste au continuat în revista poreclită "Lașul" și după moartea lui Stalin. La liceu, învățasem că nu Gutenberg a fost inventatorul tiparului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă mai tot reda atîta mie însămi, Rusaline. Mi-a răspuns: "Să mă explic într.o frază, două? Definitivez o personală și citesc, pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să.mi cunoști casa și livada, de visu". De visu ăsta m-a enervat, ca și punctul, în loc de liniuță. Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Măiestria artistică. "Le lua cineva în serios?" s-a interesat Șichy, atunci cînd înregistram cartea-dialog. "Șabloanele? Dacă nu le luai în serios, îți pierdeai pîinea. Era fapt de rușine mare, Șichy, să-ți pierzi pîinea". Mistrie, Carp, Andru au practicat frazele goale. Mistrie rima cu tărie. De tărie (și cu grade, și fără!) a avut mereu nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu tărie. De tărie (și cu grade, și fără!) a avut mereu nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt; abia venise de la Paris) admirația față de critica mea de poezie. Subtext: Dorește-mă! O să fiu hrana ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pavlov salivează. Or, eu eram la gradul zero al dorinței pentru bărbățelul din papucii gazdei. Măcar de nu s-ar fi dat din belșug cu Ô Sauvage, after-shave-ul lui Iordan. Holda se comporta ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pot controla echilibrul. Patinez și ajung pe jos, cu pachetele de cărți răspîndite în jur. Rugăciunea n-a fost auzită. Dețin al optulea roman publicat pînă-n obșpe ani de o elevă, pe bani de tătîne; îl am pe prozatorul cu fraza cea mai lungă, numa' bun să intre-n Cartea recordurilor. Posed doi eseiști, la alegere: unul deconstruiește, altul iluminează, turnînd în discurs și-o țîșnitură de sifon patriotic. Al meu e și volumul cel mai ieftin de pe piață. Costă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zice "de carton", cum li se mai zice și miliardarilor cu Tour Eiffel privat, lîngă privata din fundul curții: scriitori de carton. Critici cu suflet bun se lasă impresionați de scrisori de dragoste. Faxați și răs-faxați de veleitari, comit o frază cel puțin flatantă, dacă nu ecomiastică. Urmează, după alte presiuni, cronicheta măgulitoare. Cine-i într-o situație mai critică decît un critic postsocialist? Judecata e colegială, e amicală, e cum vrei, numai de valorizare nu e. Departe de mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gășcuță uniformizează. Asta pare că se și vrea: mcdonaldizarea hranei intelectuale. Colecția unei edituri se numește "Cartea școlarului grăbit", după modelul cultural francez. Niciodată n-am știut ce și cît să luăm de la modelele occidentale. Se rezumă, se decupează 10 fraze, se colajează cu 5 referințe critice și se vîră elevului chifteaua-n gît, să ajungă fuga la desert: televizorul. Doar n-o să citească bietul copil în întregime Amintiri din copilărie, Alexandru Lăpușneanu, Baltagul, că nu-i vreme de trăit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
însă parfumul unic și de neuitat al Brăilei. Oraș care îl marchează pe Dan Moldoveanu cu supramăsură și despre care ar putea scrie cu ură, dar și cu dragoste și sensibilitate, la infinit. Cartea pare dezorganizată. Capitole, titluri, subtitluri, cuvinte, fraze, pagini boldate, în grafică italică, aparent fără nicio logică, într-o prezentare barocă, opulentă, greu de dus pe umeri. Nu seamănă cu nimic din ceea ce am citit până acum și meritul, prin originalitatea și modernismul abordării, îi aparține lui Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi inoculează frica de Mamă, nu mai pot să respir. Dacă această infirmitate ar fi fost o frază simplă, nu i-ar mai fi fost frică. Dar Mama era omniprezentă și mereu diferită în cartea vieții, încât nu știa de unde să o apuce pentru a strânge toată țesătura destrămată într-un ghem pe care să-l pună deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prezent bine tușat și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea pe care o punea în fiecare cuvânt și cuvântul săpa în fiecare frază și fraza clădea în pagina de jurnal și pagina era vie și mândră avea sinceritatea și culoarea sincerității și forța și impactul acestei culori sănătoase, izvorâtă din neprihănita, netulburata, nepieritoarea iubire pentru Mitică. Avea ce să-i ducă, era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tușat și aici și acolo, cu speranța într-un viitor caritabil pentru doi, ca o ultimă gară din care aveau să plece spre oriunde, împreună. Pasiunea pe care o punea în fiecare cuvânt și cuvântul săpa în fiecare frază și fraza clădea în pagina de jurnal și pagina era vie și mândră avea sinceritatea și culoarea sincerității și forța și impactul acestei culori sănătoase, izvorâtă din neprihănita, netulburata, nepieritoarea iubire pentru Mitică. Avea ce să-i ducă, era atât de meticuloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rătăcit printre cuvinte și pagini, nu-l poți secera dintr-o dată, vei fi doar tu, îți promit! Bătea vântul și tu nu erai, am să iau și barza de pe stâlpul din fața casei, nici ea nu a văzut Parisul. Am tăiat fraza și, odată cu ea, și grâul. Cu iarba e mai greu, buruienile le-am smuls, așa cum s-a smuls din limbă cratima și litera slavă î din i rătăcind ici și colo, așa cum rătăcesc și eu pe ogorul acestor pagini împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu cobora la nivelul unei paranteze, așa cum mă gratula Mama. Tu trebuie să exiști acolo unde sunt deșeurile cuvintelor, frazele care trăiesc odată cu politica vremii, unde există numai paranteze, gândurile ascunse ale oamenilor, cărora le este rușine că le posedă. Gânduri izvorâte din greșeli, iluzii și spaime. Tu ești o greșeală, Mioara, o spaimă care trebuie păstrată în nămolul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar află despre mine că sunt bine, sănătoasă și te iubesc. Cu această frază de liceană în călduri, îmi încep scrisoarea către tine. Nopțile și zilele vor fi numărate de la zero în clipa în care îți voi expune mostrele existenței mele închinate dragostei pe care ți-o port. În jur, încălzirea globală va crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în numele ei), apăreau, unul câte unul, prietenii care împărțeau rolurile ce trebuiau jucate în trilogia pe care zilnic Mioara Alimentară o îmbogățea cu o scenă sau îi schimba mereu finalul, ca orice creator, care, vrând să atingă perfecțiunea, cizelează fiecare frază, croiește haina care va fi îmbrăcată de personajele lumii, cu simțul periclitării caracterelor ce nu pot fi volatilizate de trecerea timpului: Miliardarul francez Fabre-Simoris, din romanul lui Michele de Saint-Pierre, bătrânul fermier Fleurval din Râul de la miezul nopții de Pierre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul primei fraze. Allegro molto moderato e Grave. Revigoră exclamația de durere și nuanța de bocet, adăugând în partea a III-a hexacordul ascendent fa diez re și învolbură Rondo-ul cu forme cromatizate în fraza a IV-a din partea a II-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]