8,103 matches
-
și exegeza monografică asupra unor scriitori reprezentativi din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Interpretările, bazate pe o întinsă și minuțioasă documentare, aduc date noi, completează, nuanțează și rectifică multe cercetări anterioare, explorând zone mai puțin sau deloc frecventate până atunci. Operele sunt analizate cu o percepție critică atentă, ce distinge nota specifică a fiecărui autor, originalitatea mijloacelor de expresie. Edificatoare sunt lucrările Începuturile romanului românesc, Ecourile literare ale cuceririi independenței naționale (1976), Interferențe literare româno-franceze (1977), Epopeea națională
VARGOLICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290430_a_291759]
-
, Zoltán (25.II.1936, Cluj), traducător. Frecventează cursul secundar în orașul natal, întrerupt între 1952 și 1954, în urma arestării și a condamnării sale la închisoare. Bacalaureat în 1955 și cu un an la Teologie, în 1956 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, de unde
VERESS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290493_a_291822]
-
I. L. Caragiale” (1944-1952). Interzicându-i-se, din motive politice, să se prezinte la examenul de admitere la Facultatea de Filosofie, intră la Institutul Teologic din Sibiu, de unde în 1954 se transferă la București, luându-și licența în 1956. Până în 1959 frecventează cursuri pentru un doctorat în teologie - bizantinologie, sub îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
și editor. Este fiul Aspaziei (n. Moroșanu) și al lui Hermolai Macovei, țărani. Urmează liceul la Cosmeni și la Cernăuți, unde în 1930 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1935, cu o teză despre G. Bogdan-Duică. Frecventează și Seminarul Pedagogic Universitar, condus de Leca Morariu (1935-1936). Profesor la Fălticeni, dar locuind cu intermitențe în București, audiază cursurile lui Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu ș.a. Își continuă studiile la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses și la Sorbona (1938-1941), preocupat de
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
În perioada 1915-1919 este elev al Institutului Medico-Militar „Carol Davila”, după primul război mondial fiind scos din rândul cadrelor militare active, ca urmare a unei invalidități. Făcuse și studii de pediatrie și medicină preventivă la Paris (1916-1917), iar mai târziu frecventează Facultatea de Medicină la Iași și la București, absolvind în 1922. Devine asistent universitar la Institutul Medico-Legal (1922-1925), e medic la Asociația Invalizilor de Război din București (1923-1930), medic consultant la Spitalul „Ion Cantacuzino”, apoi inspector general la Centrul de
ZAVERGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290718_a_292047]
-
Iar lângă ele,-nțepenite, trupurile noastre; / Și dor, mai doare-auz și dor și ochi, doare cuvânt / Și dor și inimile-acum, întredeschise, / Scăpați cumva din calea vărsatului de vânt, / Să nu cădem iar pradă vărsatului de vise” (Vărsatul de vise). Puțin frecventat în ultimele decenii, care au coincis, de fapt, cu maturizarea sa artistică, Z. rămâne un poet surprinzător, încă de descoperit, după cum a semnalat o parte a criticii. A mai lăsat, pentru copii, cărți de versuri fluente, cantabile - E un copac
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Arlechin” (1981), tradusă în franceză, engleză, germană, rusă, cu premiera absolută abia în 1991 la Târgu Mureș (Premiul Festivalului Național „I. L. Caragiale”), s-a bucurat de o primire entuziastă din partea criticii teatrale. Autorul operează o mutație în prezentarea mitului Labdacizilor, frecventat din literatura Antichității până la André Gide, Jean Cocteau și Jean Giraudoux. Regina Iocasta, scoasă din umbra lui Oedip și adusă în prim-plan, ajunge cea dintâi în posesia adevărului, devenind un personaj tot atât de tragic și măreț ca Oedip. Piesa are
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
Oradea), poet, prozator, traducător, editor și publicist. Este fiul Elenei (n. Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier; este căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu. A urmat la București școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), frecventând clasele X-XI la seral, paralel cu o școală profesională (1950-1951) de unde iese cu diploma de strungar calificat. După absolvirea Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1955), lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
și la Facultatea de Litere și Filosofie (absolvită în 1920), tot acum obținând diploma Seminarului Pedagogic al Universității din București. Aflat în refugiu, face la Botoșani Școala de Ofițeri de Rezervă la artilerie (1917-1918), luând parte la campania din Moldova. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează cu un articol în apărarea acestuia în „Făclia” din ianuarie 1916, iar la 19 martie publică sonetul Cuvântul în „Flacăra” lui Constantin Banu, sub semnătura T. Al. Vianu, în același an apărându-i poezii
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
a Universității din București, luându-și licența în 1908, cu Titu Maiorescu. În 1909 pleacă la Paris în vederea pregătirii doctoratului, și de aici la Leipzig, unde audiază cursurile lui Theodor Lipps și ale lui Johannes Volkelt. În primăvara lui 1911 frecventează la Marburg cursurile lui Hermann Cohen, reprezentant de seamă al școlii neokantiene, iar în 1913 își susține la Sorbona teza de doctorat, intitulată L’Interprétation de la doctrine de Kant par l’École de Marbourg, printre primele analize consacrate neokantianismului. Stimată
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
lui Petru Teodor, ofițer, participant la Războiul pentru Independență. Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, Z.R. a debutat cu versuri în 1925 la revista ieșeană „Lumea”. După terminarea studiilor s-a stabilit la București. Frecventează cu asiduitate cenaclul Sburătorul, unde citește poezii și fragmente de piese. În 1928 ocupa postul de bibliotecară și secretară a Comitetului de lectură al Teatrului Național. Preocupată de teozofie, colaborează cu soțul ei, Silviu Rusu, inițiind Editura Stelei, „Buletinul Stelei
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
a VI-a, Liceul „Cantemir Vodă” din Capitală (1905-1916). Compune piese istorice și polițiste, jucându-le împreună cu alți copii. Din 1917 elev al Școlii de Ofițeri de Rezervă din Botoșani, ia parte la campania militară din 1918. Întors de pe front, frecventează cenaclul lui Al. Macedonski și debutează la „Literatorul” în august 1918 cu poezia Versurilor mele, semnată Gemi Zam. Întemeiază în 1920 Societatea Tinerilor Scriitori Români, ce își propunea promovarea dramaturgiei autohtone. În același an inițiază gazeta „Eroii patriei”, scrie la
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Nicolae Bălcescu”, iar la București Liceul Pedagogic, absolvit în 1921, și Facultatea de Drept, luându-și licența în 1924. Începând din 1926 face studii de drept la Paris, dar intenția de a obține un doctorat nu se va realiza. A frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
despre comportamentul de acasă, unde își petrec majoritatea timpului tocmai pentru o completă cunoaștere a elevului. La începutul anului școlar, înaintea observării directe, în portofoliul fiecărui elev se poate găsi un chestionar aplicat părinților, care poate avea următoarea formă: A frecventat elevul grădiniță?...../...... Aveți un program organizat al timpului liber al elevului?...../..... Ați verificat dacă îl respectă?...../..... Ați citit vreo poveste sau poezie copilului dumneavoastră? Ce carte?..../... Mergeți cu el la spectacol? ..../... Îi place muzica? Ce fel de muzică? ...../..... Care dintre
EDUCAŢIA ÎN FAMILIE – FACTOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
Mai târziu, în Antichitate, situația a evoluat. Bineînțeles că familia va avea rolul său de bun simț, dar intervin învățații, filosofii, preoții și conducătorii militari care vor desăvârși această educație. Existau școli particulare, dar puțini își puteau permite să le frecventeze. Copiii vor fi pregătiți pentru practicarea unor profesii sau meserii, însă de acum se văd foarte bine ambițiile părintești și clasa socială din care provin aceștia și, trebuie să recunoaștem că aceste lucruri sunt valabile și astăzi. Evul mediu, cel
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
Ulterior discutați despre această experiență. Inițiați un joc de imaginație: alternativ (copilul adultul) se propune modificarea utilității unui obiect. Știați că al dumneavoastră copil este atât de inventiv ? c) Comunicarea dintre copii Ce se întâmplă atunci când avem un copil ce frecventează învățământul de masă și celălalt are o anumită deficiență ? De obicei copiii sunt foarte prietenoși și mult mai deschiși, mai empatici decât adulții. Unii părinți nu acceptă ideea că un copil cu dizabilități are nevoie de o altfel de abordare
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
două clase gimnaziale la Liceul „Al. Hasdeu” (1895-1897), absolvind ciclul secundar la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1902), aici avându-i colegi pe Dem. Demetrescu-Buzău, viitorul Urmuz, pe G. Ciprian și pe Nicolae Constantinescu, viitor pictor. După ce un an (1902-1903) frecventase cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, urmează Facultatea de Medicină, susținându-și licența în 1910. Tot acum se căsătorește cu Maria Mitescu, o colegă de la Medicină. Funcționează ca medic de țară în câteva județe (Gorj, Buzău, Dâmbovița, Ilfov
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
oficializa numele de scriitor în 1950) nu mai poate fi întâlnită două decenii în publicații sau pe vreo carte. După moartea soției, în 1946, V. se refugiază într-o existență ascetică, lipsită de comodități elementare. Se dedică meditației și scrisului. Frecventează gruparea spirituală Rugul Aprins de la mănăstirea bucureșteană Antim, inițiată de Sandu Tudor, în jurul căreia se vor strânge numeroși intelectuali ai vremii. Interzisă în cele din urmă, după destrămarea grupului va participa la întrunirile din casa colecționarului Barbu Slătineanu, la audițiile
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
artistice franceze. V. vrea să devină un spirit interdisciplinar și nu-și refuză, nici acum, nici mai târziu, vreun domeniu de cercetare. Are un gust enorm al cuprinderii și al performanței, formându-și o etică în acest sens. La Paris frecventează cercurile intelectuale cu preocupări teologice și într-un rând (1928) i se semnalează prezența în grupul interconfesional de la Meudon, condus de Jacques Maritain. Ține aici conferința Sainte Vierge dans l’Église Orthodoxe, iar în cercul de studii de pe lângă Biserica Ortodoxă
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
din Târgoviște, renunță după câteva luni la magistratură, profesând avocatura la Focșani, dar stă mai mult în București, unde activează intens în presă. Debutează editorial în 1883 cu volumul de poeme și nuvele Fără titlu. Din același an începe să frecventeze cenaclul Junimea și leagă cu Titu Maiorescu o prietenie de durată, care se va reflecta și în una din cele mai interesante corespondențe din literatura română (editată postum, în 1937, de Emanoil Bucuța). În ianuarie 1884 i se joacă, fără
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
multă pleavă, a fost descoperită în locuința nr. 40, ce aparține tot nivelului Cucuteni A de pe Țuguieta. Descoperită în partea nord-vestică a construcției, placa pare să înfățișeze un personaj cu brațele ridicate, temă destul de rară în plastica antropomorfă cucuteniană, dar frecventă în civilizațiile eneolitice învecinate contemporane. Interpretarea ei ca un ansamblu cu trei capete sau reprezentând trei personaje, ni se pare mai puțin probabilă”. De altfel, această interpretare se bazează pe descrierea făcută de către descoperitor, care precizează că „pare mai plauzibilă
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
6.I.1833, Mehadia, j. Caraș-Severin), istoriograf și traducător. Este al doilea din cei cinci copii ai Varvarei și ai preotului ortodox Athanasie Stoica din Hațeg, refugiat în Banat din cauza persecuțiilor religioase. Trimis, după învățătura elementară de la Mehadia, la Timișoara, frecventează succesiv, între 1763 și 1769, trei școli: sârbească, germană și cea latină a iezuiților. Limbile învățate, mai ales sârba și germana, îi asigură funcția de tălmaci, mult solicitat de autoritățile imperiale - reprezentate, în primul rând, de colonelul Paul von Papilla
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
scriitor” (unde folosește și pseudonimul Radu Condrea), „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească” și între 1973 și 1979 la „Almanahul literar” al Uniunii Scriitorilor. Primul volum de versuri, Penumbre, îi apare în 1929. Începând din toamna anului 1922 a frecventat, vreme de șapte ani, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. După 1950 face parte din cenaclurile „G. Călinescu”, pe care îl și conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
SUCEAVĂ, Bogdan (27.IX.1969, Curtea de Argeș), prozator și poet. Este fiul Elisabetei Suceavă (n. Banu), profesoară, și al lui Ion Suceavă, ofițer. Urmează primii ani de școală la Pitești, Găești și Târgoviște, ulterior frecventând liceele „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște și „I. L. Caragiale” din București. Între 1989 și 1994 e student al Facultății de Matematică la Universitatea bucureșteană, în anul următor obținând și diploma de studii aprofundate în geometrie. Își susține doctoratul în matematică, în
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
literar”, „Vremea”, „Pan”, „Basarabia literară”, „Galeria”, „Dacia rediviva”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Teatrul Național”, „Almanahul teatrului românesc”. Constituie, cu Geo Dumitrescu, Dinu Pillat, Al. Cerna-Rădulescu, Marin Sârbulescu ș.a., gruparea Albatros, colaborează la revista omonimă și publică Noaptea geniului (1942). Frecventează cenaclul lui E. Lovinescu, care îi oferă medalionul Planetă de poet nou, folosit ca prefață la volumul Ora fantastică (1944; Premiul „Socec”). Spre a forța atenția publică, poetul a recurs, în 1940, la o farsă: și-a anunțat în presă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]