5,324 matches
-
teoriile privind malignitatea marilor conurbații ivite în a doua parte a secolului al XIX-lea. Într-o lume idilică, pastorală, în care oamenii se cunosc între ei, probabil că literatura polițistă ar fi fost un gen exotic. E nevoie de frustrările, fobiile, spaimele și, mai ales, de viteza marelui oraș modern pentru a cuprinde întreaga energie negativă secretată de personajele ivite din coșmarul spațiilor ilimitate, dar și ale măcelurilor primului război mondial. Făcând elogiul povestirilor cu detectivi, Gilbert Keith Chesterton remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
structuri. În mod straniu, acest simț al stilului pare să aibă puțin de-a face cu rafinamentul sau chiar cu umanismul. Cu alte cuvinte, ne mutăm dintr-un cerc vicios în altul, dintr-o neputință în alta și dintr-o frustrare de natură profesională într-una profund, confuz existențială. Cei care vorbesc despre „moștenirea lui Chandler” (și, implicit, a lui Hammett) amintesc o sumă de trăsături ce trimit, direct sau indirect, la ideea de stil: aceasta a fost direcția, obsesia și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
instalată odată cu scrierea cărților anterioare atinsese, în acel interval, apogeul. Stările de neliniște n-aveau cine știe ce fundament de vreme ce Big Bear Lake era locul unde Chandler s-a simțit cel mai bine din nenumăratele sale reședințe improvizate. E posibil, însă, ca frustrarea să-i fi fost provocată de faptul că, după experiența reușită cu The High Window - scris fără a face apel la povestirile anterioare -, se reîntorsese la metoda „canibalizării”. Într-adevăr, romanul se naște din rescrierea a două povestiri pubicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întuneric, suficient cât să mă privească cu un ochi ca mărgeaua, apoi se dădu în spatele copacului ca să mă privească cu celălalt. Inserturile liric-descriptive de acest fel dovedesc, dincolo de orice dubiu, preocuparea lui Raymond Chandler de a-și împrospăta discursul literar. Frustrarea autorului provenea, desigur, și din provocarea artistică, mereu obsedantă, căreia trebuia să-i facă față și căreia îi lipseau confirmările instantanee. Și totuși, în ciuda receptării critice admirative, în ciuda vânzărilor, Chandler n-a dat semne că și-ar fi revizuit vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
depline, intervalul scrierii celui de-al cincilea roman, The Little Sister (tradus în românește sub titlul Astă-seară, Marlowe), reflectă, cu o precizie clinică, etapa cvasimisogină în care intrase scriitorul. Iritabil la culme, el adună în corespondența perioadei întreaga amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit, scârbit de viață și singurătate, așterne pe hârtie procesul-verbal al începutului de extincție. Interpreții textului au sesizat o anumită diminuare a farmecului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și mizantropismul incluse, stabilește nu doar tonul, ci și ritmul povestirii. Alert, sincopat, nutrit de un bine cumpănit raport între consistența psihologică a personajului și resursele lingvistice avute la îndemână, textul va asigura o spectaculoasă distribuire a centrelor de interes. Frustrarea fanilor romanului polițist debordând de enigme, piste false, lovituri de teatru și rezolvări magistrale e de înțeles. Refugiat în zona literaturii cu pretenții, Chandler va plăti tributul plasării imprudente între lumi: nici suficient de adânc în spațiul literaturii, nici destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
transcrieri cu încetinitorul ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat prim-planul scenei narative. Doar alertețea dialogurilor și tehnicile de construire a misterului au rămas neschimbate. Marlowe însuși pare mai interesat de analiza propriilor trăiri, în care frustrările au atins paroxismul, decât de respectarea logicii povestirii. Marlowe e mai puțin un detectiv decât un bărbat de patruzeci și doi de ani cu probleme, aflat în căutarea unor urme ale adevărului sau umanității - notează, pe bună dreptate, Anthony Boucher
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cincisprezece ani după ieșirea în lume, se poate afirma că Raymond Chandler scrie cu adevărat „cartea lui Marlowe”. Lungile secvențe descriptive, abaterile constante de la șirul întâmplărilor pentru a zăbovi în universul domestic al detectivului, reveriile și ocolișurile printre obsesiile și frustrările acestuia s-au repercutat, desigur, și asupra structurii cărții. Lung și sinuos, drumul lui Marlowe spre aflarea Adevărului e intersectat de un arhipelag de mici opriri și scrutări ale adâncimilor ființei sale. Portretul detectivului la maturitate se suprapune maturizării structurii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de năprasnic. Un Terry Lennox asasin nu putea fi prietenul cuiva ale cărui păreri despre lume erau afișate cu o directețe aproape brutală. Undeva, pe lista întâmplărilor stranii, ceva rămânea nespus, ascuns, ferecat în spatele unei veritabile conspirații. Nu intuiția, ci frustrarea îl determină pe Marlowe să continue investigațiile. Îi lipsesc atât probele, cât și mijloacele pentru a dovedi că realitatea este radical diferită de ceea ce, într-o unanimitate suspectă, admit și poliția, și familia victimei, și vechii prieteni ai lui Terry
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ilustra „modernitatea” lui Marlowe e pe cât de lipsită de subtilitate, pe atât de șocantă: fără dorință, fără substanță, fără consecință, introducerea scenelor „fierbinți” arată în ce măsură chiar un autor extrem de atent la plauzibilitate cade în capcana unei imagini nutrite exclusiv din frustrare și resentiment. Formal vorbind, Playback este alcătuit din două părți distincte. Prima ni se înfățișează drept un studiu al moravurilor epocii, într-un survol grăbit al unui segment din California provincială. Acest spațiu diferă fundamental de zona metropolitană, dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se însoară niciodată”, afirmase cu câțiva ani înainte scriitorul. Să înțelegem de aici că Philip Marlowe nu a fost un detectiv suficient de bun? Se prea poate. Dar el e cu siguranță unul dintre acele personaje în care palpită tensiunea, frustrarea, orgoliul, disperarea, singurătatea, nevroza și tragedia unei lumi întregi - de atunci, de acum și, dacă se pot face previziuni în spațiul din ce în ce mai rarefiat al literaturii, câtă vreme vom mai crede în valorile demodate ale onoarei, binelui, frumosului și adevărului. IVtc
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-l descoperim la începutul romanului Poodle Springs nu prea mai are multe lucruri în comun cu idealistul, melancolicul, retractilul slujitor al Adevărului. Brusc energizat, el împrumută nu doar comportamentul, ci și vocabularul eroilor unidimensionali iviți din criza de conștiință și frustrările marelui cataclism beligerant al anilor ’40. Dacă premisele romanului ar fi fost duse la ultimele consecințe, probabil că Poodle Springs s-ar fi încheiat odată cu moartea detectivului, înecat, plin de alcool, în piscina vilei puse la dispoziție de consoarta multimilionară
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
deținuților. A murit în Casimca Jilavei, în condiții foarte grele și fără să fi reușit să își revină sufletește. Marcel Petrișor, aflat și el la Jilava în acele momente, spune că abia în ultimele clipe Dumitrescu și-a dat glas frustrării de a fi fost înșelat de către comuniști 2. Grigore Dumitrescu 3tc "Grigore Dumitrescu3" Prima victimă care a avut curajul să vorbească despre Pitești și să își descrie experiența, ajutat și de condiția sa de exilat, Grigore Dumitrescu s-a născut
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
persistența modelelor tradiționale, ci de dezorganizarea socială. Modelele culturale intervin, de regulă, în facilitarea manifestărilor violente și mai puțin în generarea lor cauzală. d) Prima parte a perioadei de tranziție introduce o serie de factori suplimentari: ● Creșterea stresului și a frustrării generate de depresia economică, ratele ridicate de șomaj, deprecierea dramatică a nivelului de trai, creșterea explozivă a polarizării sociale, lipsa cronică de metode de confruntare eficientă cu situațiile de dificultate. Violența este manifestată, de obicei, împotriva celor „mai slabi” și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
instrucție și cultură al agresorilor, ca și de o integrare deficitară a lor în familie, profesie sau comunitate. 3. Factorii de personalitate sunt implicați, de multe ori, în comiterea delictelor cu violență, comportamentul agresiv fiind adesea consecința unor stări de frustrare individuală resimțite de anumite persoane. 4. Consumul de alcool, care precedă în multe situații acțiunea violentă, reprezintă o condiție (ocazie) criminogenă favorizantă. 5. Între mobilurile urmărite de agresori, cele mai frecvente sunt jaful, răzbunarea, gelozia (în cazul omorurilor și al
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
că trebuie să-și restrângă numărul nașterilor, deoarece nu-și mai permit din punct de vedere financiar, și faptul că vechiul mod de educație este înlocuit cu altul nou generează abuzuri fizice asupra copiilor și pedepse care ilustrează mai ales frustrările părinților depășiți de situație (Ritchie, 1981). În societățile moderne occidentale, criteriile mai sus menționate sunt interpretate într-o manieră diferită. În primul rând, copiii sunt considerați o „pacoste” atât din punct de vedere financiar, cât și din perspectiva faptului că
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
lăudat cu orice ocazie pentru comportamentul și inteligența lui. Cu cât se străduiesc mai mult în această privință, cu atât copilul începe să-și dezvolte mecanisme de apărare împotriva îngrijirilor sufocante și inadecvate ale părinților, sporindu-le și mai mult frustrarea. Acest lucru se soldează cu folosirea forței de către părinți, mascată de scuza „eu vreau ce e mai bun pentru tine”. Tot acesta e și cazul educatorilor care se simt depășiți de anumite situații și nu pot să le facă față
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de educație primit de-a lungul copilăriei lor. Au fost copii abuzați și nimic nu li se pare mai normal decât să abuzeze, la rândul lor. Faptul că au fost abuzați în copilărie le scade stima de sine, toleranța la frustrare, răbdarea și abilitățile sociale și le insuflă un stil de educație negativ și distructiv. Probleme ale copilului însuși Uneori, „ceva” din copil declanșează sau întreține comportamentul abuziv din partea adultului. Copiii nedoriți, prematuri, cei care apar în urma unui act sexual întâmplător
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copii mici (în special sub 6 ani); traiul în comun, în spații aglomerate, fără intimitate; părinți care au în îngrijire copii care nu sunt ai lor (copii vitregi, nepoți etc.). Factori legați de personalitate: stimă de sine scăzută; toleranță la frustrare scăzută; incapacitate de a face față mâniei; cerințe și așteptări prea ridicate de la copil. Nici unul dintre acești indicatori, luați separat, nu este sigur pentru comportamentul abuziv potențial. Cu toate acestea, cu cât sunt îndeplinite mai multe dintre aceste condiții, cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Tipologia abuzului atrage după sine inserarea unei etiologii specifice. În cadrul justificării anumitor cauze generatoare de abuz/neglijare/exploatare se pot contura drept surse ale potențării abuzului, neglijării și exploatării copiilor următoarele aspecte: - sărăcia instalează inegalități sociale și generează sentimente de frustrare la nivelul personalității individului, cu consecințe în planul comportamental al acestuia; - pregnanța anumitor modele tradiționale de educație, bazate pe sisteme punitive, insuflă viitorului adult adoptarea de comportamente cu manifestări violente; - concentrarea adultului către alte priorități - în afara copilului; - „intoxicarea” programelor media
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
au evaluat diferit experiența instituțională. Cei mai mulți au amintiri neplăcute, dar mulți consideră că viața din instituție a fost mai bună decât în mediul din afară sau, cel puțin, le-a oferit unele oportunități de viață și astfel le-a compensat frustrările. Cum a fost viața în instituție? - era plină de restricții; - abia după 2 ani m-am acomodat și am acceptat viața în instituție, dar acum cred că mi-a prins bine; - eram bătut de colegii mai mari și am trăit
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
bun caz, este o sursă de existență, un element al statutului social dobândit. Relațiile cu societatea Mulți dintre cei intervievați se simt „în rând cu ceilalți, la fel cu ceilalți, nu le lipsește nimic”. La alții, apare sentimentul marginalizării, al frustrării de anumite drepturi: sentimentul sărăciei, al lipsei de bunuri personale. Toți au acuzat șocul din momentul când au părăsit instituția și au fost nevoiți să ia viața pe cont propriu. Unii chiar regretă timpul petrecut în instituție, considerându-l cel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și în sondaje întâlnim un sprijin puternic pentru ideea prevenirii și combaterii violenței, prin intermediul regândirii relațiilor interpersonale și al patternurilor interacționale. EMBED Word.Picture.8 - calitatea de martor sau victimă a violenței în copilărie; - patologia individuală; - caracteristicile personale; - nivelul de frustrare și stres. - modalitățile de relaționare și de administrare a conflictului; - norme sociale privind distribuția puterii; - nivelul socio-economic al familiei; - modele de relaționare în familie. - valorizarea socială a femeii și familiei; - integrarea familiei în rețelele sociale; - dezvoltarea serviciilor sociale; - gradele de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
-și poate convinge partenerul de loialitate”, acesta fiind convins de faptul că emoțiile și afectele sunt îndreptate către o altă persoană. De multe ori, s-a constatat că relația cu restul familiei este diminuată de partenerul abuzator, în vederea izolării victimei. Frustrările masculine apar din cauza stărilor afective negative (Iluț, 2004, p. 115), intensificând-se astfel comportamentul agresiv (Chelcea, 2003, p. 25). Cu trecerea timpului, femeia acumulează frica de partener, opresiunea constantă conducând-o, în multe situații, la sinucidere ori la crimă. În
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]