25,640 matches
-
profila tot așa pe peretele umed al băii. Îmi examinam corpul; coapsele, pulpele și sexul aveau o aparență exasperant de voluptuoasă. Umbra lor era aceeași pe care o aveau la zece ani, când eram copil. Și-am simțit că viața fugise ca o umbră rătăcitoare, ca aceste umbre care tremurau ușor pe peretele băii, insignifiante și fără scop. Dimpotrivă, ceilalți oameni erau grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar fi făcut să râdă. Trebuia să operez noaptea, ca să-i văd târfei ochii, căci privirea ei plină de reproșuri mute m-ar fi rușinat. Ca să termin, am strâns o rufă căzută la piciorul patului, de care mă împiedicasem. Am fugit din cameră, tremurând de spaimă. Am aruncat cuțitul pe terasă, fiindcă el îmi dăduse ideile astea criminale. Scăpasem astfel de un cuțit, asemănător cu cel al măcelarului. Intrând în camera mea, am văzut la lumina lămpii că luasem chiar cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că mai geloasă ca pitica, nu e alta pe lume! Fiindcă, dacă piticul poate avea aventuri și cu femei normale ( știm noi de ce, nu?!), mărunțica nu are altă șan să, decît parteneriatul liliputanului. Greu, tată! De-aia actorul nostru a fugit fără să se explice : pitica ar fi făcut un tărăboi!... Văd, de la o vreme, În ziare, niște reclame idioate : Enescu pe motocicletă, Caragiale pe patine, Iorga pe schiuri etc. Desigur, e o formă de publicitate. TÎmpită, dar pardonabilă... Dar dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
povestește, autorul, despre multele, lucrativele „șușe” la care a participat : cu impresarul Tașcă și artiștii Dan Spătaru, Aurelian Andreescu, Dolănescu, concluzia anticomunistului histrion fiind „ a avut și comunismul ăsta farmecul lui!”. Ceea ce nu l-a Împiedicat să-și dorească să fugă din țară : povestirile despre tatonarea, tentativa eșuată și reușita finală a emigrării, fiind scrise cu har . De reținut În Încheiere, pentru noi toți, ar fi convingerea compatriotului nostru curajos :” Orice ocazie ți se ivește, să o studiezi cu atenție, și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fost un tur de forță, pentru juriu ( din care făceam și eu parte, alături de un reprezentant al Iranului Behrouz, o doamnă din Peru Miryam și un algerian Ahmed) : zilnic, șase reprezentații, În trei spații teatrale diferite, Între care trebuia să fugim ca disperații, ca să nu Înceapă fără noi. Zilnic, discuții asupra montărilor vizionate. Masa și, la ora 24, culcarea. Dimineața, la ora 8, trezirea. Șapte zile teribil de obositoare, dar minunate, sub aspect profesional. Am apucat să mă plimb abia În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să-și spună”? Cumplită constatare! Am avut Însă - și aici vreau să trec la o perioadă mai puțin amară a existenței mele artistice - și colegi care erau născuți obosiți. Directori de scenă de vîrste & talente diferite, care dormeau În timpul repetițiilor, fugeau din repetiție la birt (după ce stinseseră lumina-n sală, firește!), Întrebați de interpreți pe unde intră ridicau din umeri, neputincioși...stăteau cu sticla de votcă la picior și, În trei ore, terminau votca, dar și actorii...am cunoscut regizori ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Maria Ghitta demonstrează că epoca... supramodernă a teatrului românesc, anul Întîi de după șocul eliberării, nu a Început spontan, nu a fost Întîmplător, nu a scăpat din chingile neo controlului ideologic. Cei care au anunțat pe micul ecran, emoționați, „ Tiranul a fugit!”, nu erau inocenți. Primul an de libertate al artei scenice, susține atît de inteligent autoarea capitolului, era suspendat Între „magia libertății și frenezia lipsei de proiect”. Într-un fel, se amintește În text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe teorie și o-ntreb ce piesă-i place : Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații? Nu știe. O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Casa Armatei, mănăstire, alimentație publică...(sic!). Spre exemplu : actor bun, bărbat bine, cu succes pe scenă și la femei (l-a jucat, printre alții, pe Avram Iancu, pe scena unui Național!)... Într-o zi Își lasă nevasta și copilul și fuge cu... bufetiera teatrului undeva, Într-un sătuc, unde deschid un magazin sătesc! Brrr!!! Complicate-s căile afirmării; și atît de la-ndemînă, vai!, cele ale ratării! CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! CÎt de greu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Suvorin În 1892). Inconsecventă atitudine! De durată, ne apare acum, după dispariția eroului nostru, relația cu Lidia Avilova, cea care a pretins (În volumul A.P.Cehov În viața mea, apărut În 1947) că scriitorul era Îndrăgostit de ea și a fugit la Sahalin ca s-o uite! Cehov nu a confirmat niciodată presupunerea femeiicrampon. În schimb a făcut publică o aventură de-o noap te...din Îndepărtatul Ceylon! („am făcut dragoste cu o femeie hindusă cu ochi negri, Într-o pădure
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu vezi? Toți târtanii, toți inculții, toate gioarsele au ajuns în frunte și dau ordine și dispoziții. Uită-te numa' la miniștrii noștri de la Învățământ, cam dân no'uăș'cinci încoace', că te ia groaza. Unu' mai tembel și mai fugit d-acasă ca altu'. Cel puțin ultimii trei sunt ieșiți total din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iau și pe Matilda de la minister. Dacă te grăbești..." Nu-i problemă, nu-i problemă. Chiar mă bucur, abea că mă mai văd și eu cu dumneaei, să-i zic niște chestii. E la marele fix, să știi. Bun, am fugit. Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" "Cu plăcere", face Băși. O dată cu închiderea ușii, zâmbetul amabil al profesorului se și evaporă. Zise, imitând-o cu o voce scăzută și pițigăiată: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!" Urmează cu vocea lui normală, dar tot
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
frecat ăla ca pă hoții dă cai. Da' acu, poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele fix", explică vecinul. După o scurtă pauză, îl zorește: "Hai, scoate alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge dă zici că nu-i adevărat și nu șade Mirel dupe noi! Ăla s-a făcut șase, poc-poc, a și pus lacătu' pă ușa la depozit". Nea Vasile nu trebuia îndemnat de două ori în sensul ăsta. Coborî la subsol
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și un serviciu suplimentar. Avea și părintele Davidescu dreptatea lui. După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc: "Nu mai găsești, Lizico, oameni cinstiți azi, în țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, așa-zis venețiană
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu la cel vărsat, de care în momentul acela nu-i păsa în niciun fel, ci la cel uitat în sticlele împrumutate de la nea Vasile, dosite în spatele tomberoanelor. Îl enervase dobitocul ăla de Anton și din pricina acestei enervări gândul îi fugise de la ele, când ieșise furios pe poartă, dimineață. Stătu un pic să analizeze mai atent problema. La finalul acestei scurte și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia de Fito. În virtutea acestei stări de spirit, țipă ca apucată: "Uite, scârbele, au fugit din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu magnimie peste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să tot rupea-n figuri la "De trei ori femeie", că ce mare succes a avut ea la Milano, dă nu mai știa să să ascundă dă paparați. Sanchi! Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și un apartament în Dorobanți. Toate își scoate banu' dân chirii, decât pământu' a rămas fără să producă. Da' tot nu acoperă paguba." " Vinde și tu un lot dă cinci sute dă metri și ai scăpat..." "Acu'? Piața-i moartă, fug dezvoltatorii pă capete. Cin' să bage lova, când toți șade cu capu' între urechi și-așteaptă la cutie, cu curu' pă bani. Cine are parnosu' nu să mișcă încă, cine nu-l are, nu să riscă să împrumute acuma dân
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere elegantă. Se ridică amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între patru ochi cu doamna Nuți, până va fi apărut și cealaltă amică. Soția domnului ministru îi aruncă o privire cam piezișă suratei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și iarăși, numai cu personajul acesta lângă mine, și să mă scol, tot așa, cu el alături. Mâncam cu Mihai, beam cu Mihai, citeam alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când îmi fugea gândul la aleasa inimii mele, mă ciocneam inevitabil, tot de umbra lui Mihai de Giulești. Acuma nu mai puteam privi detașat acest personaj. Acuma omul de hârtie care era personajul lui Ivasiuc, începea să crească și în mine, să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știa și că intenționez să ascund aceste gânduri de groaza de a nu mă complica. Ca să dorm liniștit, îi răspund totuși: Ori de câte ori dau peste un astfel de personaj, adică un român aflat în slujbă la mai marii altor neamuri, îmi fuge mereu gândul la ultima fotografie a lui Avram Iancu, văzută la casa memorială din localitatea Brad și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știi. Dacă Valy n-ar fi pronunțat cu așa siguranță parola, aș fi fost convins că o eventuală întâlnire a mea cu cea care juca în rolul contesei, undeva, în camerele astea secrete, ar fi fost o cursă. Gândul îmi fuge însă, paralel, atât la Iozefina, cât și la scena unde contesa apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prinzi. Ești bărbat sau nu aști bărbat? Poate o refuzi. Treaba matale. Ferească sfântul! Să știi un lucru: cea mai cruntă răzbunare e a femeii refuzate de un bărbat care i-a căzut cu tronc. Și nu uita: trebuie să fugi de răzbunarea femeii ca de Ucigă-l Crucea. Adică? Adică? Ha, ha, ha! Dacă n-o trântești tu pe ea pe divan, te va izbi ea cu adevărat sub divan, cât de târziu, cu nasu-n oala de noapte, de-ți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în șoaptă, pe o scărișoară de sticlă pe care fugea încolo și încoace un cursor de culoare roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]