4,454 matches
-
descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără nici o grabă. Eu trebuie să merg cu el. Tata desface prelata remorcii, ofițerul îmi dă drumul și se apropie. „Ce e înăuntru?” „Haine. De-ale mele. Fuste, bluze și așa mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-am putut permite. Vreți să vă uitați înăuntru?” „Nu, mi-e suficient. Poate în geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
descurce cum o putea, să-și vadă de viața lui, să țină conferințe, să scrie cărți, să participe la congrese, colocvii și simpozioane, să peroreze În cadrul meselor rotunde, să facă ocolul planetei În optzeci de recepții, să opineze asupra lungimii fustelor când acestea se vor purta din nou și despre reducerea ozonului În atmosferă dacă va mai fi atmosferă, În sfârșit, treaba lui. Orice, mai puțin să trebuiască să găsim În fiecare zi În ziare și să auzim la televizor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în lume, iar în tot acest timp mă chinuie îndoiala, de ce ne este atât de devotată, doar dacă nu cumva el chiar este foarte bolnav. Nu pare deloc bolnav, vine repede în salon, cu prosopul înfășurat în jurul coapselor ca o fustă, ea ne privește curioasă pe amândoi, îi este clar că ne-a scos din baie, dar nu părem prea apropiați unul de celălalt, asta e sigur, numai foarte curați, săpuniți, lustruiți, dar lipsiți de strălucirea pe care o dă apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care are nevoie de ajutor ar putea fi doar niște personaje deghizate, care să iasă în calea voastră pentru a vă stârni compasiunea și pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha slab și ostil cu o fustă dintr-un prosop roșu, un Buddha fără sclipire, încercând să se ascundă de privirile mele, altădată am fi schimbat între noi semne de bârfă, ne-am fi exprimat dezaprobarea prin zâmbete abia perceptibile, dar acum suntem străini unul altuia, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acest lucru, eu deja chicotesc, farmecul lui îmblânzește vorbele acestea grele, care tremură în încăperea aceasta lipsită de istorie, precum Adam și Eva, suntem primii care râd aici, iar râsetele se transformă în gemete de plăcere, iată cum îmi ridică fusta și își caută drumul, de data aceasta foarte repede, ca și când nu ar avea decât un singur lucru de clarificat, îi strâng în mâini capul, nu este decât un musafir în viața mea, înțeleg deodată, a venit într-o scurtă vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
funia deasupra capului ei. Fusese prinsă de o grindă din tavan... era perfect dreaptă, de parcă trasase cineva o linie cu rigla. Sora mea era îmbrăcată cu o bluză albă - albă ca aceasta pe care o port eu acum - și o fustă gri, iar vârfurile degetelor de la picioare erau îndreptate în jos, ca ale unei balerine, numai că era un spațiu de vreo douăzeci de centimetri între vârfurile degetelor și dușumea. Am observat toate detaliile, i-am privit fața... Nu aveam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am avut grijă de magazin și am vândut doar câteva discuri, iar în rest, am privit, absent, pe fereastră, la șuvoiul de lume care se scurgea prin fața mea, afară. Am văzut familii cu copii, cupluri, bețivi, mafioți, fete vesele în fuste scurte, hippy cu barbă, animatoare și multe alte soiuri imposibil de definit. Când puneam un disc cu muzică rock, hoinarii și hippy se adunau în fața magazinului și dansau sau pur și simplu se așezau pe jos și ascultau, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
jumătate. Tocmai mă trezisem, așa că nu apucasem să mă spăl pe față. A bătut cineva la ușă și a strigat: „Hei, Watanabe, scoală-te! Te caută o femeie.“ Am coborât în hol și am văzut-o pe Midori. Purta o fustă de jeans incredibil de scurtă și ședea pe un scaun, picior peste picior, căscând. Toți cei care treceau pe acolo în drum spre cantină rămâneau cu ochii pironiți pe picioarele ei. Chiar avea picioare foarte frumoase! — Am venit prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sculat. — Poți să mă aștepți cincisprezece minute? Ma spăl pe față și mă bărbieresc. — Pot să aștept, numai că toți indivizii care trec pe aici se chior\sc la picioarele mele. Cam la ce te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-am pus astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care mi-o luasem era apă chioară. Trenurile de duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
duminică dimineața erau pline de cupluri și familii cu copii. La un moment dat au urcat în vagon niște băieți cu bâte de baseball, îmbrăcați în uniformă. Mai erau fete cu fuste scurte, dar nici una ca Midori. Trăgea ea de fustă ca să o lungească, dar câțiva bărbați se uitau insistent la coapsele ei. Eu mă simțeam oarecum stânjenit, însă ei nu-i păsa. Știi ce-aș vrea să fac acum? îmi șopti Midori după vreo zece minute de mers cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puneam întrebări. Aveam dreptate? — Aveai. — Ipocriții naibii! Nu se gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru la firme ca Mitsubishi, TBS, IBM sau Banca Fuji. Apoi își găsesc soții bune, care nu l-au citit niciodată pe Marx și care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde bine să vadă niște picioare tinere. Se înzdrăvenesc și ei mai repede, nu? — Mă rog, totul e să nu le facă mai rău, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
impulsivă și de aceea ne-am certat de nenumărate ori, dar el nu-i deloc un om rău. Midori mi-a luat mâna de parcă ar fi cules ceva de pe jos și mi-a pus-o pe genunchii ei. Îi atingeam fusta, dar și coapsele. Mă privi fix în ochi câteva secunde. — Watanabe, scuză-mă că te-am adus aici, spuse ea. Te deranjează dacă mai stai cu mine? — Pot să stau până la cinci dacă vrei. Îmi place să fim împreună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spuse doctorul. Dacă operația a reușit, atunci e bine, dacă nu, trebuie să ne gândim la ce se mai poate face. — Nu-l deschideți iar, nu-i așa? — Nu mă pot pronunța acum, zise doctorul. Vai, dar ce-i cu fusta asta scurtă? — E frumoasă, nu? — Ce faci când urci scările? a întrebat doctorul. — Nimic special. Îmi etalez și eu ce am de etalat, spuse Midori. Asistenta, care era în spatele doctorului, pufni în râs. — Ar trebui să te internezi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îți poți imagina ce urmează? am întrebat, oftând. Eu o să vreau să ți-o trag și tu nu o să mă lași, nu? A pufnit în râs. — Oricum, treci pe la cămin duminică dimineață și venim aici împreună. — Să-mi pun o fustă mai lungă? — Neapărat. N-am mai ajuns la spital duminica următoare pentru că tatăl lui Midori a murit vineri. M-a sunat la șase și jumătate dimineața ca să-mi spună vestea cea tristă. Soneria m-a anunțat că mă caută cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tine este aroganța, spuse Hatsumi aproape șoptit. Nu vorbim acum de faptul că te culci și cu altele, asta e cu totul altceva. Nu ți-am reproșat niciodată nimic, nu-i așa? — Nici măcar nu pot spune că umblu după alte fuste. E doar un joc și nu supăr pe nimeni, spuse Nagasawa. — Pe mine mă supără, normal. De ce nu te mulțumești numai cu mine? Nagasawa tăcu o clipă, scuturând paharul cu whisky. — Nu spun că nu m-aș mulțumi, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din Myogadani. M-a lăsat pe mine să fac duș primul și apoi a făcut și ea. Mi-a dat un halat de baie să-l îmbrac până mi se uscau hainele, iar Midori a îmbrăcat o cămașă și o fustă. Ne-am așezat la masa din bucătărie și am băut cafea. Hai, vorbește-mi despre tine, zise Midori. — Ce anume vrei să știi? Păi... de exemplu, ce nu-ți place? — Carnea de pui, bolile venerice și frizerii care vorbesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mult. — Altceva? — Nopțile de aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o reținere și încerc să mă corectez. — Nu cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de preț. —Ai slăbit? — Trei kilograme, zic indignată. Nu se vede? Ne întâlnim mereu, se scuză Davey. Nu-ți poți da seama de astfel de lucruri când vezi un om zi de zi. — Așteaptă numai să vină vara, să port fuste scurte; chiar și tu vei observa că formele mele sunt mai puțin pline. —Fac exerciții în fiecare dimineață, oftează Davey mângâindu-și burta. Cincizeci de abdomene înainte de micul dejun. Așa stau lucrurile cu bărbații care se apropie de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
timp, Femeia de Afaceri își șterge lacrimile și își încheie discursul, mărturia sau cum i-o fi zicând. —Mulțumim, Philippa, pentru tot ce ne-ai împărtășit, spune moderatorul, în timp ce noi aplaudăm, iar ea se așază în primul rând, trăgându-și fusta. — Cine mai dorește să ia cuvântul? Davey ridică mâna și moderatorul îi face semn. Se uită la tipul din spatele nostru și se ridică. Într-o clipă îmi dau seama că mi-e groază să-l aud pe prietenul meu vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face parte, poartă haine excentrice, a renunțat la accentul stilat, foarte pretențios - deși, în condiții de stres, se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă rock, muzica preferată a lui Finn. Ăsta e genul lui. Vanessa poartă perle de bunăvoie. Ce ar putea avea ei în comun? Sticla e aproape gata. I-o întind, imaginându-mi că are nevoie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
peste tot - o blondă strălucitoare lângă un bărbat înalt, brunet, arătos, amândoi îmbrăcați în Gucci. Cine se uita la mine și la Patrick, n-ar fi gândit niciodată „Ce bine le stă împreună!“ Eu mă agitam toată pe lângă el, cu fuste scurte, pe tocuri și cu flori artificiale în păr, în timp ce Patrick umbla în ghetele lui mari cu șireturile dezlegate și cu blugi decolorați. Numai când nu aveam haine pe noi și nu era nimeni prin preajmă ne potriveam nemaipomenit. Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar mă hotărăsc să intru printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub fusta ei, în timp ce ea se hlizește și țipă: „Tooty, nu ești cuminte!“ Plec imediat de la locul faptei. Uneori, priveliștea unor îndrăgostiți frumoși care se giugiulesc poate fi foarte sexy, dar să-i vezi pe Flopsy și pe Tooty făcând acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]