2,926 matches
-
galaxii din ce în ce mai îndepărtate permite o înțelegere mai bună a evoluției acestora. După ce aberația de sfericitate a fost corectată în timpul misiunii STS-61 a navetei spațiale în 1993, dispozitivele telescopului, acum excelente, de aciziție de imagini au fost folosite pentru a studia galaxii din ce în ce mai îndepărtate și mai slab luminoase. Medium Deep Survey (MDS) a folosit " Camera planetară și de câmp larg 2" pentru a obține imagini îndepărtate ale unor regiuni aleatoare în timp ce celelalte instrumente erau folosite pentru observații planificate. În același timp, alte
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
luminoase. Medium Deep Survey (MDS) a folosit " Camera planetară și de câmp larg 2" pentru a obține imagini îndepărtate ale unor regiuni aleatoare în timp ce celelalte instrumente erau folosite pentru observații planificate. În același timp, alte programe dedicate se concentrau pe galaxii cunoscute prin observații de la sol. Toate aceste studii au dezvăluit diferențe substanțiale între proprietățile galaxiilor de astăzi și cele ale galaxiilor ce existau acum câteva miliarde de ani. Până la 10% din timpul de observație al HST era desemnat drept "timp
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
a obține imagini îndepărtate ale unor regiuni aleatoare în timp ce celelalte instrumente erau folosite pentru observații planificate. În același timp, alte programe dedicate se concentrau pe galaxii cunoscute prin observații de la sol. Toate aceste studii au dezvăluit diferențe substanțiale între proprietățile galaxiilor de astăzi și cele ale galaxiilor ce existau acum câteva miliarde de ani. Până la 10% din timpul de observație al HST era desemnat drept "timp la discreția directorului", și era acordat în mod obișnuit astronomilor care doreau să studieze fenomene
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
regiuni aleatoare în timp ce celelalte instrumente erau folosite pentru observații planificate. În același timp, alte programe dedicate se concentrau pe galaxii cunoscute prin observații de la sol. Toate aceste studii au dezvăluit diferențe substanțiale între proprietățile galaxiilor de astăzi și cele ale galaxiilor ce existau acum câteva miliarde de ani. Până la 10% din timpul de observație al HST era desemnat drept "timp la discreția directorului", și era acordat în mod obișnuit astronomilor care doreau să studieze fenomene neașteptate și trecătoare, cum ar fi
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
a văzut că dispozitivele optice de corecție ale lui Hubble se comportau corect, Robert Williams, pe atunci director al Institutului Științific al Telescopului Spațial, a decis să dedice o porțiune substanțială din timpul aflat la discreția sa în 1995 studiului galaxiilor îndepărtate. Un comitet de consiliere special a recomandat să fie folosită " Camera planetară și de câmp larg 2" pentru a fotografia o porțiune "tipică" de cer la o latitudine galactică mare, folosind câteva filtre optice. A fost constituit un grup
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
filtre optice. A fost constituit un grup de lucru care să dezvolte și să implementeze proiectul. Câmpul selectat pentru observații trebuia să îndeplinească anumite criterii. Trebuia să fie la o latitudine galactică mare, deoarece praful și materia din planul discului galaxiei Calea Lactee împiedică observațiile asupra galaxiilor îndepărtate. Câmpul de observat trebuia să evite și sursele puternice cunoscute de lumină vizibilă (cum ar fi stele aflate în față), și emisiile de lumină infraroșie, ultravioletă și de raze X, pentru a facilita studiile
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
un grup de lucru care să dezvolte și să implementeze proiectul. Câmpul selectat pentru observații trebuia să îndeplinească anumite criterii. Trebuia să fie la o latitudine galactică mare, deoarece praful și materia din planul discului galaxiei Calea Lactee împiedică observațiile asupra galaxiilor îndepărtate. Câmpul de observat trebuia să evite și sursele puternice cunoscute de lumină vizibilă (cum ar fi stele aflate în față), și emisiile de lumină infraroșie, ultravioletă și de raze X, pentru a facilita studiile ulterioare la mai multe lungimi
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
la observații; Camera planetară și de câmp larg 2" este echipată cu 48 de filtre, inclusiv filtre de bandă îngustă care izolează anumite linii de emisie de interes astronomic, și filtre de bandă largă utile pentru studiul culorilor stelelor și galaxiilor. Alegerea filtrelor de folosit pentru HDF depindea de eficiența fiecărui filtru— proporția totală de lumină pe care o lasă să treacă— și acoperirea spectrală disponibilă. Se dorea folosirea unor filtre ale căror benzi de trecere se suprapuneau cât mai puțin
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
trei imagini combinate dând o imagine color. Deoarece lungimile de undă la care au fost făcute fotografiile nu corespund lungimilor de undă pentru lumina roșie, verde și albastră, culorile din imaginea finală dau o reprezentare aproximativă a culorilor reale ale galaxiilor din imagine; alegerea filtrelor pentru HDF (și pentru majoritatea imaginilor Hubble) a fost gândită în primul rând pentru a maximiza utilitatea științifică a observațiilor și nu de a crea imagini color corespunzătoare celor pe care le poate percepe ochiul uman
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
pentru majoritatea imaginilor Hubble) a fost gândită în primul rând pentru a maximiza utilitatea științifică a observațiilor și nu de a crea imagini color corespunzătoare celor pe care le poate percepe ochiul uman. Imaginea finală a dezvăluit o pleiadă de galaxii îndepărtate. Aproximativ 3000 de galaxii diferite au putut fi identificate în imagine, atât galaxii neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
fost gândită în primul rând pentru a maximiza utilitatea științifică a observațiilor și nu de a crea imagini color corespunzătoare celor pe care le poate percepe ochiul uman. Imaginea finală a dezvăluit o pleiadă de galaxii îndepărtate. Aproximativ 3000 de galaxii diferite au putut fi identificate în imagine, atât galaxii neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
științifică a observațiilor și nu de a crea imagini color corespunzătoare celor pe care le poate percepe ochiul uman. Imaginea finală a dezvăluit o pleiadă de galaxii îndepărtate. Aproximativ 3000 de galaxii diferite au putut fi identificate în imagine, atât galaxii neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în prim-plan; de departe, majoritatea obiectelor din imagine sunt
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
nu de a crea imagini color corespunzătoare celor pe care le poate percepe ochiul uman. Imaginea finală a dezvăluit o pleiadă de galaxii îndepărtate. Aproximativ 3000 de galaxii diferite au putut fi identificate în imagine, atât galaxii neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în prim-plan; de departe, majoritatea obiectelor din imagine sunt galaxii îndepărtate În imagine
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
3000 de galaxii diferite au putut fi identificate în imagine, atât galaxii neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în prim-plan; de departe, majoritatea obiectelor din imagine sunt galaxii îndepărtate În imagine apar în jur de cincizeci de obiecte punctiforme albastre. Multe par a fi asociate cu galaxiile apropiate lor, și care împreună formează lanțuri și arce
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
neregulate, cât și galaxii în spirală, deși unele dintre ele au doar câțiva pixeli lățime. În total, se consideră că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în prim-plan; de departe, majoritatea obiectelor din imagine sunt galaxii îndepărtate În imagine apar în jur de cincizeci de obiecte punctiforme albastre. Multe par a fi asociate cu galaxiile apropiate lor, și care împreună formează lanțuri și arce: acestea par a fi regiuni în care se formează intensiv stele. Altele
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
că HDF conține mai puțin de zece stele din galaxie, aflate în prim-plan; de departe, majoritatea obiectelor din imagine sunt galaxii îndepărtate În imagine apar în jur de cincizeci de obiecte punctiforme albastre. Multe par a fi asociate cu galaxiile apropiate lor, și care împreună formează lanțuri și arce: acestea par a fi regiuni în care se formează intensiv stele. Altele par a fi quasari îndepărtați. Astronomii au eliminat inițial posibilitatea ca unele obiecte punctiforme să fie pitice albe, deoarece
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
HDF ar conține și pitice albe. Datele din HDF au furnizat un material extrem de bogat pentru cosmologi. În 2005, fuseseră publicate 400 de lucrări pe baza HDF. Una dintre cele mai fundamentale descoperiri a fost descoperirea unui mare număr de galaxii a căror deplasare spre roșu este mare. Universul extinzându-se, obiectele aflate mai departe de Pământ se îndepărtează de acesta mai repede, conform legii lui Hubble. Lumina de la galaxiile foarte îndepărtate este semnificativ afectată de deplasarea cosmologică spre roșu. În timp ce
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
cele mai fundamentale descoperiri a fost descoperirea unui mare număr de galaxii a căror deplasare spre roșu este mare. Universul extinzându-se, obiectele aflate mai departe de Pământ se îndepărtează de acesta mai repede, conform legii lui Hubble. Lumina de la galaxiile foarte îndepărtate este semnificativ afectată de deplasarea cosmologică spre roșu. În timp ce erau deja cunoscuți quasari cu deplasare spre roșu mare, fuseseră găsite puține galaxii cu deplasarea spre roșu mai mare ca 1 înaintea producerii imaginilor HDF. HDF, însă, conține multe
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
mai departe de Pământ se îndepărtează de acesta mai repede, conform legii lui Hubble. Lumina de la galaxiile foarte îndepărtate este semnificativ afectată de deplasarea cosmologică spre roșu. În timp ce erau deja cunoscuți quasari cu deplasare spre roșu mare, fuseseră găsite puține galaxii cu deplasarea spre roșu mai mare ca 1 înaintea producerii imaginilor HDF. HDF, însă, conține multe galaxii a căror deplasare spre roșu ajunge până la 6, corespunzând unor distanțe de aproximativ 12 miliarde de ani lumină . (Datorită deplasării spre roșu, majoritatea
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
foarte îndepărtate este semnificativ afectată de deplasarea cosmologică spre roșu. În timp ce erau deja cunoscuți quasari cu deplasare spre roșu mare, fuseseră găsite puține galaxii cu deplasarea spre roșu mai mare ca 1 înaintea producerii imaginilor HDF. HDF, însă, conține multe galaxii a căror deplasare spre roșu ajunge până la 6, corespunzând unor distanțe de aproximativ 12 miliarde de ani lumină . (Datorită deplasării spre roșu, majoritatea obiectelor îndepărtate din HDF nu sunt de fapt vizibile în imaginile Hubble ele pot fi detectate de
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
de ani lumină . (Datorită deplasării spre roșu, majoritatea obiectelor îndepărtate din HDF nu sunt de fapt vizibile în imaginile Hubble ele pot fi detectate de telescoapele terestre doar în imagini ale acelei regiuni efectuate la lungimi de undă mai mari.) Galaxiile din HDF conțin o porțiune considerabil mai mare de galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
din HDF nu sunt de fapt vizibile în imaginile Hubble ele pot fi detectate de telescoapele terestre doar în imagini ale acelei regiuni efectuate la lungimi de undă mai mari.) Galaxiile din HDF conțin o porțiune considerabil mai mare de galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
Hubble ele pot fi detectate de telescoapele terestre doar în imagini ale acelei regiuni efectuate la lungimi de undă mai mari.) Galaxiile din HDF conțin o porțiune considerabil mai mare de galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
conțin o porțiune considerabil mai mare de galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale evoluției lor a permis de asemenea astronomilor să estimeze variația vitezei de formare a stelelor de-a lungul duratei de viață a universului. În timp ce
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]
-
galaxii neregulate decât universul local; coliziuni și fuziuni de galaxii erau mai comune în universul tânăr, deoarece el era mult mai mic decât în ziua de astăzi. Se consideră că atunci când se ciocnesc galaxii neregulate și în spirală, se formează galaxii eliptice gigantice. Bogăția de galaxii în etape diferite ale evoluției lor a permis de asemenea astronomilor să estimeze variația vitezei de formare a stelelor de-a lungul duratei de viață a universului. În timp ce estimările deplasărilor spre roșu ale galaxiilor din
Hubble Deep Field () [Corola-website/Science/311775_a_313104]