2,575 matches
-
cu turma. Vă dați seama cam câți bani scot din asta. E nevoie doar de un calcul matematic sumar. Douăj’ de euroi înmulțiți cu fiecare cap de vită furajată. Un fost student care trăiește din asemenea meditații și-a luat garsonieră cu banii rezultați din afacerea asta. Când se dau rezultatele la admitere, vine și lasă cartea de vizită naivilor intresați să devină jurnaliști. Îți trebuie tupeu, coaie pentru ce face el - asta presupune o abjecție pe care nu prea pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atât. Oameni de treabă, în fond. Ea - femeie de serviciu la o școală de cartier, el - fost muncitor la aceeași școală, acum pensionar. Nu mai avusesem bani sau, mai corect, ai mei nu mai avuseseră bani să mă țină în garsoniera aceea din primii ani. Cu ei doi, găzdoii, nu prea vorbeam. Nu aveau copii - și, cu mine, m-am gândit întotdeauna, pe undeva, se răscumpărau. Nu știu să vă explic mai bine de atât cum e cu răscumpăratul, dar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
câteva dintre cărțile mele pe stradă, dar asta doar afacere nu s-ar chema că ar fi. Apoi, să scriu, afară de asta, însemna o bucurie imensă. În anul I de facultate, stăteam în diminețile acelea reci de noiembrie într-o garsonieră, unde scriam, într-un soi de euforie isterică, tot ce-mi trecea prin cap. Scriam și era superb să fiu propriul meu stăpân, să decid io tot ce avea să se întâmple pe acea foaie de hârtie. Pentru niște seminarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă doară. Nu voiam să am de-a face cu niște gherțoi. Mai bine să le dai impresia că ești idiot și să te scutească. Diminețile acelea superbe când scriam pentru publicul pe care îl formau colegii mei într-o garsonieră infectă. Înconjurat de vecini paranoici, care nu știau cum să scape de mine. În primul rând pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi ceva, aici veneai, la loc sigur. Și în spital când am fost, nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primul rând pentru că era o băută continuă la mine atunci. Voiai să regulezi ceva, aici veneai, la loc sigur. Și în spital când am fost, nici unul dintre colocatarii ăștia nu a mai dat semne de viață. După ce-mi pierdusem garsoniera, devenisem neinteresant. În liceu, absolut nimeni nu crezuse că am talent literar sau, mă rog, văzuseră în asta un soi de bizarerie care nu-ți folosește la absolut nimic, ba chiar uneori ajunge să te incomodeze. Ceva frumos până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
legitimează. Era pragul maxim al competenței pe care putuse s-o atingă. Primise binecuvântarea. Un meschin. Nu venise la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lui. Dar, povestind, inevitabil minți. N-ai încotro. Am scris întodeauna dintr-o mare dezamăgire. Pentru a compensa. Viața reală care-mi era refuzată se regăsea în text. Orice scriere era un fel de testament. Are dreptate Miruna. În acea garsonieră împuțită și infectă. Eram singur și trebuia să creez viață. Scriam pentru că, la fel ca într-un film care mi-a plăcut mie mult, uneori mă doare capul de atâta frumusețe și proștii ăștia n-o văd. Săptămâni întregi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dreptate, că avea un stil înfiorător. Se culca cu cineva de parcă ar fi băut o bere. Cam tot atâta sentiment punea în treaba asta. Până la nouășpe ani avusese la activ vreo trei avorturi. Odată, la o petrecere, la mine, în garsoniera aia de care v-am povestit, venise împreună cu o prietenă de-a ei, după un avort, și erau revoltate îngrozitor că era plin la spital de puștoaice de paișpe ani, care erau deja veterane. Și se uitau la ele ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gile Eufimiei. ...Ce bine locuia În acea vreme un pârlit de chiriaș - nu proprietar ca Bucuțenii și pe care nu vi-l mai numesc - Într-unul din cele mai centrale și confortabile blocuri din Capitală; și mai având Încă o garsonieră elegantă În Parcul Bonaparte, volup tuos amenajată. L-am dus Într o zi acolo pe nefericitul meu prieten, fratele Manolache Bucuța, când Începuse a-și da seama cât de greșită i-a fost rețeta de viață. L-am dus fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
romanțioase sub umbra tăcută a vechilor ziduri inundate de clarul nopților cu lună, sub freamătul codrilor bă trâni de primprejur etc. etc., dar mai ales pentru aceia dintre noi, capabili Încă, pe aceste vremuri, de pasiuni devastatoare și pentru care garsoniera de flăcău tomnatec sau de bărbat serios, cu nevastă, băieți și fete mari acasă, nu ajungea să cu prindă și să asurzească grohăitul fiarei lubrice dezlănțuite și vaietele sărmanei victime imolate poftelor noastre. N.D. Cocea, sibaritul corupător de minore, cumpărase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singură ființă răstignită pe o cruce, dar fără nici un tâlhar, bun și consolator, lângă dânsele. Curvarul de azi și de totdeauna, prietenul Geacă, care abia așteaptă să-ntorci capul În altă parte ca să-i propună iubitei tale a-i vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să nu te uiți. Tot logic însă e să te uiți și să-ți faci sânge rău. Faptele au și o logică negativă. Ar mai fi și singurătatea, care are logica ei. Domnul despre care vorbesc locuiește singur într-o garsonieră. Copiii i-au plecat, iar soția i-a murit. Unica sa plăcere e să se uite seară de seară la toate emisiunile care-l enervează. După ce se umple de fiere, domnul adoarme visând cum le-ar tăia el limba unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scurtă Un octogenar, care tocmai și-a vândut casa și curtea, fiindcă erau prea mari și prea trudnice pentru un om ca el, singur și neajutorat, a luat încă o hotărâre importantă. Prima a fost când s-a mutat în garsonieră, unde are totul de-a gata, și apă caldă, și calorifere fierbinți, și baia aproape de pat. A doua e și mai importantă. De aceea, bătrânul se învârte toată ziua prin odaie nervos, uitând să-și ia pastilele și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ani voise s-o ia de nevastă, era capriciul lui. În sistemul ei de valori morale, condiția de întreținută nu era mai prejos decât cea de soție. Așa că n-o deranja deloc transferul cu șapte etaje mai sus, într-o garsonieră. În lumea lor, fiecare etaj din blocul unde locuiau semnifica o stratificare a participării. La etajul trei era normal să se instaleze soția a doua, mai tânără cu zece ani decât bigamul. Mai ales că era actriță și considera triunghiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iubită - în două camere alăturate dintr un imobil de lângă Piața Amzei. și totuși, din când în când, se mai întâlnea și cu Gaby - fosta lui soție, cu care acum era în divorț -, dar bineînțeles nu acasă la părinți, ci în garsoniera lui Mihai din strada Spătarului. Un adevărat cuib al dragostei... Maestrul 5 iulie 1952 Sculat târziu, la ora zece și jumătate (mă întorsesem târziu noaptea din Portugalia). Am muncit toată ziua să-mi pun hârtiile și cărțile în ordine. și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Prefectură pentru a fi internat la spitalul de la marea închisoare din pricina grevei mele, de care, în sfârșit, se luase notă. Spitalul penitenciarului era condus de un om foarte cumsecade - doctorul Lustgartner, tatăl lui Dan, elev al Milei Popișteanu și proprietarul garsonierei în care aveam să locuiesc timp de o lună, cu mulți ani după aceea, la Paris, împreună cu Florino... Într-adevăr, lumea e mică!) La spital am fost internat pentru început într o rezervă de două paturi, iar nu în salonul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
locui mai departe în camera sa de sub pământ. Așa stând lucrurile, e cât se poate de logic că lui Lenin îmbălsămat i se cuvine în Piața Roșie o vilă, în vreme ce omul obișnuit trebuie să se descurce la cimitir cu o garsonieră. Fără să aibă habar de germana RDG, tâmplarul ungur cu halat de rumeguș transpunea în practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vor bucura viitorii puișori, legănați cu dragoste în ritmul de "huța-huța" de balansul atent și gingaș al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte prost; era mai mult un semiîntuneric. Din puținul pe care-l câștiga tata după o muncă obositoare de dimineața până seara, mama cumpăra de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Citit în Dilema din septembire 1999: "Săracii sunt la fel ca și bogații, numai că nu au bani". Dimineață de duminică. Revine obsedant ideea că, orice aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri pătrați construită în Epoca de Aur a socialismului triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-un imobil de garsoniere. Am plătit pentru ea frumoasa sumă de 8400 de dolari americani, plus diverse taxe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aș face, nu mă pot "atașa" în nici un fel de "noua" mea locuință, o garsonieră nenorocită și "totalitară" de 18 metri pătrați construită în Epoca de Aur a socialismului triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-un imobil de garsoniere. Am plătit pentru ea frumoasa sumă de 8400 de dolari americani, plus diverse taxe și impozite către statul român și agențiile imobiliare, acești hoitari ce se hrănesc din neputința românilor de a face afaceri, copleșiți de administrația tentaculară și de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
munciți la sânge prin bucătării, birouri de bancă sau grădini particulare, bani pe care nu i-aș fi putut câștiga niciodată în România în aceeași perioadă de timp, au plecat în buzunarul unui bătrân care s-a pomenit cu o garsonieră căzută din cer, moștenită pe neașteptate. O idee nu-mi dă pace: colegii mei occidentali din Geneva erau acolo să se instruiască, să aibă un CV mai bun, o bază mai bună de plecare în carieră. Noi, românii, stăteam cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai auzit nimic de ea. După cum e de așteptat, acest fapt l-a marcat pe Dănuț toată viața. Nu s-a căsătorit, nu a avut copii și a rămas un individ retras și neîmplinit pe care vecinii din blocul de garsoniere în care locuia îl bîrfeau mai tot timpul, socotindu-l un om ciudat. Sora lui, în schimb, Mirabela și găinile, toate și-au găsit un loc în viață, iar păianjenii s-au îngrășat în continuare din ce în ce mai mult. Chestiunea numelor Este
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]