3,294 matches
-
Liber! M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de perete. Y a declanșat și o smucitură violentă a străbătut trupul chinuit al lui Z. Imediat, tremurul i-a încetat. S-a întors pe burtă și a gemut încetișor. Halatul îi dezvelea fesele și șoldurile. Mirosea a carne arsă. Y a spus: - Totul va fi bine. După ce a trecut criza am ajutat-o să se ridice și am depus-o pe canapea. Am pornit o conversație pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ridică-te, X trebuie să se spele. I-am spus printre gâfâieli să se ducă dracului și să nu mă întrerupă, nu voiam sa mă opresc. - Gata! a strigat ea. X i-a văzut chipul contrariat și a început să geamă speriată. Y venise în spatele meu. - Acum e momentul să te ridici. Dacă nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu și, înainte ca cineva să se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă tragică. Relația de prietenie dintre Elena și Ioana suferi o puternică lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
însă aceștia, nedibuind nimic în ceața gălbuie și groasă, dădeau unii peste alți și, ocazional, trăgeau în cei pe care nu-i recunoșteau. Mulți dintre cei astfel uciși fuseseră răniți dinainte de gloanțele celor de la balcon și se târau în semiconștiență, gemând, prea ocupați cu durerea lor ca să răspundă la strigătele de identificare ale camarazilor. După cinci minute, curtea redeveni vizibilă. Abia acum se putu observa carnajul la care mercenarii lui Frank se supuseseră singuri. Pe lângă pierderea și avarierea mitralierelor principale, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
reiau conversația pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te! Că mi le strici! Dădui cu piciorul fără să vreau. S-a chircit pe o parte și a început să geamă: —Iertare, stăpână, iertare, sunt un sclav rău, fă ce vrei cu mine... Fă ce vrei cu mine? i-am șoptit lui Janey, care ridică din umeri. A citit cam mult Anne Rice1. —Mai degrabă d-na Radcliffe 2. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mesei. Spuneți fiecare cum vă cheamă, pe cine jucați și ce ați mâncat la micul dejun. Încep eu: eu sunt Melanie Marsh, sunt regizorul vostru și am mâncat Weetabix 1 cu lapte. Matthew? Matthew mormăi ceva despre pâine prăjită și gem („Nț, nț, murmură Hugo, un băiat în creștere are nevoie de mai mult de atât dimineața“) și ne-am dezlănțuit. Față de sfeclă, care stătea lângă Matthew, se prezentă sub numele de Bill și îl juca pe Bottom; în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sale posomorâte, nu prea-mi venea a crede că Philip Cantley murise doar așa, pur și simplu. Capitolul paisprezecetc "Capitolul paisprezece" — Ar trebui să chemăm poliția, zisei eu pe un ton ferm. Violet se agățase de gâtul lui Hugo și gemea ușor, lucru care începea să mă enerveze peste măsură. Hai să plecăm. Eu o duc pe Violet în biroul lui Margery și tu du-te în biroul de lângă și sună poliția. Nu lăsa pe nimeni să intre până nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu, creioanele conțin doza exactă, deci n-ai cum să iei prea mult. Asta dacă nu-ți faci trei deodată, comentai eu, amintindu-mi seringile pe care le zărisem pe podea, lângă biroul lui Philip Cantley. De ce a făcut-o? gemu Violet, care se întorsese de pe tărâmul fericit al secretelor siluetei pe cel al crudei realități. Nu înțeleg... Un anume accent din vocea ei părea să sune un pic forțat. Am privit-o cu atenție. Când își dăduse seama, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
binecuvânteze uniunea noastră cu sfântul dar al patiseriei daneze...? —Franceze, mormăii eu. —...patiseriei franceze, mă scuzați - sau ai venit la o discuție despre oameni morți? Eu bănuiesc că de morți e vorba. Sally se posomorî pe loc. —E oribile 1, gemu el. Tocmai uitasem și acum mi-ați adus aminte. Păi, oricum îți aduceai aminte cum ajungeai la teatru, îi explicai eu. Probabil că la ora asta nu mai ai loc de polițiști pe acolo. Cu siguranță că nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele puloverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer - socotind și liliecii-vampiri -, acel colț al Amazoniei devenea unul dintre locurile cele mai oribile de pe planetă. Căută locul cel mai adânc, departe de norul de țânțari, verifică dacă lancea, funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și, fără să lase arma, se întoarse. — Bună ziua! salută el. — Bună ziua... Însoțitorii lui o priviră cu atenție pe indigenă, care gemea întruna: — Ce se întâmplă cu ea? vru să știe cârmaciul. N-a mai văzut niciodată un motor. — Sălbatică! întinse o mână murdară de ulei. Mă numesc Cristo și ăștia sunt Lucas și Rafalo. Cum vă zice? — Poftim? — Cum vă zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor sunt zadarnice. Se aplecă asupra ei, ea deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
împiedicându-se de rădăcinile pe care nu reușea să le vadă, fiindu-i peste putință să dea de o parte tufișurile, lianele și plantele agățătoare care încercau să-i zgârie fața și se prindeau în părul fetei. Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua și voi vâsli și dacă se face noapte, și în zori vom fi pe râul Yari și acolo preoții te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
velen dal corpo esala. „Aruncă o privire-n jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Însă dedesubtul ferestrei se afla un sac mare, plin cu piper măcinat. Sacul se rupse și aruncă în aer valuri de piper. Balaurul nostru simți cum îl gâdilă nasul. Îl gâdila atât de tare încăt îi veni să strănute. Uf, gemu el. Îmi vine să strănut. Da, da... chiar acum o să strănut. Numai că... N-am voie să strănut! Nu vă mirați, e adevărat. Balaurii n-au voie să strănute. Un balaur scoate foc pe nări și din cauza asta se ferește
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
Era aproape imposibil ca Amanda Hardwick să aștepte un copil în exact același loc și în exact aceeași perioadă de timp. Deci, ce s-a întâmplat? a întrebat Jake în timp ce autobuzul, cu încăpățânarea lui caracteristică, refuza să vină. Alice a gemut. — Ea a fost tipa implicată în procesul ăla de calomnie. În urma căruia am renunțat la postul de la Intercorp. În lumina portocaliu-sulfuroasă răspândită de stâlpul de pe stradă, Jake a căscat larg ochii dându-și seama despre cine era vorba. —Aia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pedeapsă de până acum fuseseră scrisorile de avertisment, formulate în termeni duri, primite din partea avocaților celebrităților ofensate. Dar pentru obținerea acestui rezultat, Alice trebuise să facă uz de toată diplomația și de toată dexteritatea ei în domeniul juridic. Alice a gemut interior la gândul că trebuia să repete actele de vitejie anterioare. Tot restul dimineții, Alice a lucrat pe materialul lui Hardwick. Așa cum zisese Brant, era un dezastru. De data asta, Style chiar c-o făcuse lată. Alice aranjase ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se reducea suma de bani pe care compania avea s-o plătească pentru recompensarea daunelor. Până la urmă, încă îmi pasă, s-a gândit Alice. Dar și eu sunt al naibii de cunoscută, a tunat Amanda de la celălalt capăt al firului. Alice a gemut. Și-a spus că venise momentul să pună capăt întregii aberații. Nimic din toate astea nu contează. Oricum o să pierdem. Singura întrebare care se pune este: cât de tare o să ne usture? —Pierdem? O să pierdem? — Da. Așa că ceea ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-se frustrat. Amanda își rafinase trucul cu oprirea chiar înaintea momentului crucial până când îl transformase într-o formă de artă. Prin tehnica asta, nevastă-sa îl deposedase, literalmente, de o mulțime de cadouri și de alte favoruri. Sub ea, Hugo gemea. Habar n-avea. Știa că îi plăcea așa cum era, adică la treizeci și șase de ani și fără copii, dar era pregătit să creadă că situația se putea schimba. Când Amanda s-a coborât din nou asupra lui, Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duc la spital. Jake a tras aer în piept cu un gest șfichiuitor și indignat. —Dar, Al, am căzut de acord. Naștere acasă. Moașele vin aici. O să-ți ascultăm trupul și de aici o să decurgă totul. Dar trupul meu, a gemut Alice, spune că trebuie să fie într-un spital. Acum. În planul nostru de naștere nu există nici un spital, a zis Jake încăpățânat. Dă-l dracului de plan de naștere! a urlat dintr-odată Alice, dându-și seama că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
strânși, Alice s-a uitat la Jake fără să înțeleagă nimic. Parcă-și amintea, așa vag, că Amanda Hardwick zisese ceva de Cavendish, dar acum Alice avea niște dureri mult prea mari ca să-i mai pese. Treaba stă așa, a gemut Alice adunându-și forțele pentru un ultim și uriaș efort explicativ. Asigurarea mea medicală privată de la Intercorp e valabilă până la sfârșitul anului. Ea acoperă toate cheltuielile. I-am sunat și mi-au recomandat să merg la Cavendish. E cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai chinuia. Era clar că asigurările pe care Lotti i le dăduse Laurei, și anume că partidele de sex puteau fi reluate după câteva săptămâni, nu se aplicau și în cazul de față. —Cândva eu aveam o viață sexuală sănătoasă, gemuse el către Amanda cu câteva seri înainte. A, da? Cu cine? îi dăduse ea replica. —UAAAAHHHHHH!!! În timp ce Amanda, sigilată auricular împotriva lumii, adormise la loc, Hugo și-a coborât picioarele din pat. Era ca și cum te-ai fi cufundat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu o față prelungă, gânditoare și ochi mari, care scrutau îngrijorați lista de cumpărături. Un copil bine crescut se ițea din portbebeul care atârna pe pieptul femeii. —Alice! a exclamat Hugo absolut încântat. Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor legume proaspete. Fără îndoială că totul avea legătură cu Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo s-a uitat la coșul lui, care gemea sub greutatea borcanelor, și i-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]