56,083 matches
-
mai bun caz, măceluri la scară regională (vezi tragedia iugoslavă), a face din toiagul mioritic singurul element de legitimitate națională e nu numai contraproductiv, dar poate deveni catastrofal. Problemele lumii de azi nu se mai împiedica în dezlegarea enigmelor de genul "Ștefan cel Mare a fost un sfânt, sau un bezmetic, afemeiat și iresponsabil?" Istoria se evaluează după cu totul alte criterii. Și, din păcate pentru noi, ele nu sunt criteriile spațiului Mioritic, ci criteriile spațiului Schengen! Nu e vina Occidentului
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
Septimiu Albini publicate în cvasitotalitatea lor în coloanele Tribunei sibiene, scrieri literare, în primă secțiune, si scrieri pedagogice (în cea de-a doua). Scrieri literare "sunt propriuvorbind două: Un sărac avut și O seară în Brustureni. Cu ele se ilustrează genul de "povestire săteasca", în mare cinste la "prozatorii ardeleni și bănățeni până la Unire". Povestirile, chiar dacă nu au puterea unui realism slavician, înfățișează tipuri de țărani, pe care le vom întâlni, mai târziu în proza lui Agârbiceanu și Pavel Dan. Așa
Septimiu Albini by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17984_a_19309]
-
Deși are un titlu promițător,Tabieturi de seară, ea suferă de improvizație și cuprinde cam mult balast. Autoarea face un experiment care nu-i reușește întrutotul și anume combină poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
rest care duc la apariția unor soluții care produc mari deplasări de populație, dincolo de granițele statului care încearcă să le aplice, nu mai sînt, nici pe departe, simple chestiuni interne. Și, poate că ar fi de amintit că un anumit gen de politici sînt îngrozitor de asemănătoare cu politica totalitara de pînă la încetarea războiului rece, politica ale cărei resturi ies acum la iveală.
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
Marină Constantinescu Un nou gen de spectacol a apărut, nu de mult, într-un mod profesionist și în România: acela de pantomima, de gest, de mișcare, un teatru al corpului, cu alte cuvinte. Un artist devotat genului a făcut uneori și imposibilul ca să-i deschidă
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
Marină Constantinescu Un nou gen de spectacol a apărut, nu de mult, într-un mod profesionist și în România: acela de pantomima, de gest, de mișcare, un teatru al corpului, cu alte cuvinte. Un artist devotat genului a făcut uneori și imposibilul ca să-i deschidă drum și ca să-l impună. Trebuie amintit spectacolul Pantomimia care a atras atenția dar într-un mod aleatoriu. Dan Puric, căci despre el este vorba, a perseverat și a creat Toujour l
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
de mileniu echivalează cu o antologie a ceea ce este interesant (în sensul dat de Kierkegaard acestui termen) în cărți. O bibliotecă eterogena Ce volume are în biblioteca autorul acestui jurnal de lectură? Cert este că ele nu aparțin unui singur gen. Cărți vechi și noi, românești și străine, de literatură, memorialistica, istorie, politologie, filosofie sau publicistica, stau laolaltă în raza interesului lui Ion Cristoiu. El citește cu aceeași aviditate Shakespeare, contemporanul nostru de Jan Kott și Isus de Jacques Duquesne, memoriile
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
situația lui, dacă ai pierdut cartea, ai pierdut-o." Așa se scrie istoria: Al. Voitinovici jucase cărți la tinerețe, pasionat, si obținuse bani pentru pocher pe cai demne de suspiciune. Și tocmai el făcea jocurile, împărțea dreptatea... Asemenea "scene de gen" precum cea descrisă de Malaparte, par a fi doar miniaturi ale adevărului, desi alcătuiesc în fond substanță istoriei, despre care ce și cît știm? De-a lungul ultimelor decenii s-a mințit mult și sistematic, deci nu avem, încă, o
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
George Șipoș (Constantin Severin, Axolotul/ The Axolotl (nouă poeme renga/nine renga poems), postfața de Florin Vasiliu, English version by Liviu Martinescu, Ed. Mașină de scris, București, 1998, 83 p.) Constantin Severin nu este genul de poet pe care îl vezi tot timpul în paginile revistelor literare. Asta pentru că el a ales să scrie într-o manieră ușor prețioasă și cumva rigidă, manieră pe care puțini cititori români o gusta. Sunt de acord cu ei
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
strășnicie. Călinescu socotea, cu îndreptățire, ca această carte nu e atît un roman, cît o parabolă în chip de lungă narațiune stil Viețile Sfinților, Savu Pantofaru fiind un caz mistic. Mai concesiv, Pompiliu Constantinescu găsea aici o povestire filosofica în genul romanelor lui Anatole France și Voltaire, cu tîlc de toleranță religioasă. Șerban Cioculescu, în cronică să din Adevărul, observă: "Savu e creștinul primitiv, reintegrat formulei sale firești printr-un canon care nu-i diformează ființă, ci o aduce la expresia
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici. De fapt granița dintre genuri este în spirit postmodern neimportanta, dar autoarea suedeză face aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului de creație. Încă de la poemele volumului din 1954, ezitam în a decide dacă este
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
de presupus că romancieri care aveau tiraje consistente înainte și-au pierdut subit cititorii. Romancierii care au publicat după ^89 cărți remarcabile ar fi putut atrage atenția publicului, daca cititorii ar fi avut acea stare de așteptare a românului că gen, refuzînd vechile nume, dar urmărind totuși noutățile de pe piața genului. Ce ascunde această mare scădere de interes a cititorului față de românul autohton? O scădere de interes care poate fi observată și în privința literaturii memorialistice, dar și în ceea ce privește literatura să-i
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
au pierdut subit cititorii. Romancierii care au publicat după ^89 cărți remarcabile ar fi putut atrage atenția publicului, daca cititorii ar fi avut acea stare de așteptare a românului că gen, refuzînd vechile nume, dar urmărind totuși noutățile de pe piața genului. Ce ascunde această mare scădere de interes a cititorului față de românul autohton? O scădere de interes care poate fi observată și în privința literaturii memorialistice, dar și în ceea ce privește literatura să-i zicem documentara sau față de eseistica. Nici literatura străină, pe de
Cuvîntul tipărit în două feluri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18018_a_19343]
-
numele proprii de persoane (antroponimele), divizate în prenume și nume de familie, numele proprii de animale (zoonimele), numele de locuri (toponimele) și cele ale corpurilor cerești (astronimele). Fiecare din aceste categorii e supusă unei examinări formale, în funcție de parametrii flexiunii nominale: gen, număr și caz. Un capitol introductiv despre prezența numelui propriu în gramaticile românești, precum și prezentarea concluziilor după fiecare categorie discutată asigura completitudinea demersului științific. Dincolo de acestea, descrierea formală oferă baza pentru observații foarte interesante, si care ar trebui în primul
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
de exemplu, în refacerea prin analogie a unor forme "nearticulate" ale numelor feminine: Ana, Mărie). Aspectele cele mai variate și mai complexe privesc numele proprii de persoane. Date statistice utile ilustrează raportul de frecvență dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
ilustrează raportul de frecvență dintre diversele terminații ale prenumelor, în raport cu genul gramatical (de remarcat frecvență, creată mai ales de hipocoristice, cu care terminația -a, specifică substantivelor comune feminine, marchează nume masculine: Costică, Mitică). Specifică e și existența "perechilor onomastice de gen", fenomen extins în română prin sufixare, cînd se pornește de la prenume masculine - Călin/Calina, Adam/Adama, Filip/Filipa - sau prin derivare regresiva, cînd se pornește de la feminine: Brîndus, Corin, Isabel, Ortans etc. - formate de la Brîndușa, Corina, Isabela, Ortansa. Amploarea fenomenului
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
Duiliu Zamfirescu și și-ar face un nume de neclintit din istoriile literare (fie și numai din notele bibliografice). Datorită însă unei inepuizabile inventivități, datorită unui spirit ludic cu o tentă mefistofelica, ea trece dezinvolta, atrasă de risc, de la un gen la altul, risipindu-si provocator capitalul de faima adunat la un moment dat și mizând totul pe succesul următoarei întreprinderi. Scrie poezie, proza, critică și istorie literară, eseistica. Născută la 10 ianuarie 1960 în Brașov, a debutat editorial în 1990
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
de penson prinse-n lac,/ într-o cameră albă, aproape goală, și mă gîndesc la scară/ încă nevopsita,/ din fier./ Duce în pod." (Treaba de tîmplar). Radu Andriescu izolează cîte un obiect utilitar pe care-l proslăvește vag persiflator, în genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
paralelă cu cei "trei tenori". Acolo este decisivă valoarea de unicat a fiecăruia, aici, dimpotrivă, accentul este pus tocmai pe formulă de trio. Pentru acesta doi compozitori, G. Charamello și P. Matz au făcut, la comanda, aranjamente de potpuriuri pe genuri. Să trecem peste cel cu arii de operă unde un Gounod între doi Puccini este un non-sens stilistic și în care nici formulă vocală nu este satisfăcătoare; celelalte, care leagă șlagăre din operete clasice și din musicaluri de pe Broadway, sunt
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
Scală", la Operă din Viena, la Royal Opera House "Covent Garden" etc., etc..., înnobilează o muzică agreabila cu ceva sofisticare și o afectivitate mai subtilă, când o îmbracă în catifeaua somptuoasa a timbrului ei, rezultatul este considerabil. Cât despre originalitatea genului, aceasta este o altă discuție... (aproximare între "tipic" și "inedit"!). Dar selecțiunile din numărul final ne amintesc de "West Side Story" de Leonard Bernstein și de un compozitor că Rodgers, autori ai unor spectacole briliante, cu viață lungă. Orchestră Națională
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
Irina Coroiu "Meniul" cinematografic al ultimelor luni s-a-ntîmplat să aibă o anume coerentă, cel puțin în ceea ce privește un gen foarte bine reprezentat. După onorabilul remake O crimă perfectă, a venit rîndul lui Psycho să intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi s-a părut pledoaria regizorului Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
ai făcut astă-vară. Thriller despre care Gus Van Șanț spune că abuzează de rapidă succesiune a imaginilor, dar acțiunea e săracă, el preferînd lentoarea "clasică". Pînă cînd echipa de la Scream va termina filmările la al doilea sequel, fanii români ai genului pot afla ce s-a mai întîmplat în următorul an urmărindu-l pe Danny Cannon cum regizează după același canon I Still Know What You Did Last Summer/ N-am uitat ce-ai făcut astă-vară. Adică însotind-o în Bahamas, în
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
își face niște calcule care, probabil, ne par și azi rizibile: seriozitatea procesului democratizării, fermitatea deciziei de a decomuniza țară (au apusenii propriii lor comuniști, de ce-ar tânji după ai noștri?!), deconspirarea sistemului represivo-securisto-politienesc și alte fleacuri de acest gen, care, desigur, pe noi nu ne deranjează nici cât o scama pe rever. Greșeală enormă pe care am putea-o face acum ar fi să ne transformăm explicabila amărăciune într-un antiproductiv resentiment. Nu vor pierde nici cehii, nici polonezii
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
redacției, Oscar Lemnaru, își continuă viturile. Lui, printre altele, i se datorează calamburul despre Noica " El nu e ca noi. E Noi - că". Și tot lui, aflu acum, (eu crezusem că e calamburul lui Cioculescu, și el imbatabil în acest gen, care mi l-a povestit prin anii șaptezeci) i se datorește observația tot de natură calamburească lansată la apariția Spațiului Mioritic al lui Blaga " Nu se poate! E greșit. Corect este Spațiul Mior-Itic, pentru că vine de la Miorița, nu-i așa
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]