2,818 matches
-
lanțului muntos Teutoburger Wald. Rezultatul ei a fost înfrângerea zdrobitoare a trei legiuni romane împreună cu trupele anexe, care erau sub conducerea senatorului roman Publius Quinctilius Varus. Alianța triburilor germane a fost condusă de Arminius (sau Hermann), un prinț al tribului germanic Cherusc. În timpul conflictului militar a fost nimicită o optime din efectivul total al legiunilor romane. Ea a fost o bătălie decisivă, în urma căreia Imperiul Roman a renunțat definitiv la politica de expansiune pe teritoriile triburilor germanice ("Germania") de la est de
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
un prinț al tribului germanic Cherusc. În timpul conflictului militar a fost nimicită o optime din efectivul total al legiunilor romane. Ea a fost o bătălie decisivă, în urma căreia Imperiul Roman a renunțat definitiv la politica de expansiune pe teritoriile triburilor germanice ("Germania") de la est de Rin și nord de Dunăre, granița Imperiului roman rămânând la Rin și Dunăre. Descoperiri noi arheologice au dus la idea că o parte din lupte s-ar fi dus lângă localitatea actuală Bramsche din districtul Osnabrück
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
la Teutoburger Wald în anul 9 d.Hr. Cucerirea Galliei de către Iulius Caesar reușise să pacifice popoarele celtice războinice, răspândind beneficiile civilizației romane. La granița nordică a Imperiului Roman - la est de Rin și la nord de Dunăre - trăiau triburi germanice, luptători înverșunați, dar primitivi, care duceau o viață nomadă. Pe măsură ce bogățiile și organizarea Galliei cresc, ea devine țintă tot mai atrăgătoare pentru invadatorii germanici, acest fapt neliniștindu-i pe romani, care prețuiau granițele sigure mai mult decât orice. Își puteau
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
granița nordică a Imperiului Roman - la est de Rin și la nord de Dunăre - trăiau triburi germanice, luptători înverșunați, dar primitivi, care duceau o viață nomadă. Pe măsură ce bogățiile și organizarea Galliei cresc, ea devine țintă tot mai atrăgătoare pentru invadatorii germanici, acest fapt neliniștindu-i pe romani, care prețuiau granițele sigure mai mult decât orice. Își puteau oare ei permite să lase triburile germanice în afara sistemului roman? Împăratul Augustus a hotărât că, deși frontierele de pe Rin și Dunăre erau formidabile, problema
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
o viață nomadă. Pe măsură ce bogățiile și organizarea Galliei cresc, ea devine țintă tot mai atrăgătoare pentru invadatorii germanici, acest fapt neliniștindu-i pe romani, care prețuiau granițele sigure mai mult decât orice. Își puteau oare ei permite să lase triburile germanice în afara sistemului roman? Împăratul Augustus a hotărât că, deși frontierele de pe Rin și Dunăre erau formidabile, problema triburilor germane se va permanentiza dacă romanii nu încercau pacificarea acestora și împingerea frontierei cu 400 de km spre est, era o hotărâre
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
revolta cheruscilor din anul 1 î.Hr., dar presiunea romană s-a exercitat continuu, și când Tiberius i-a predat comanda lui Publius Quintilius Varus în anul 6 d.Hr, avea toate motivele să creadă că misiunea principală fusese îndeplinită: triburile germanice fuseseră pacificate. Dar se înșela. Triburile germanice respectau forța, dar au fost tratate cu slăbiciune și prostie. Numirea lui Varus a fost o greșeală teribilă. Înainte fusese guvernatorul Siriei și „era obișnuit mai mult cu viața relaxată de tabără decât
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
presiunea romană s-a exercitat continuu, și când Tiberius i-a predat comanda lui Publius Quintilius Varus în anul 6 d.Hr, avea toate motivele să creadă că misiunea principală fusese îndeplinită: triburile germanice fuseseră pacificate. Dar se înșela. Triburile germanice respectau forța, dar au fost tratate cu slăbiciune și prostie. Numirea lui Varus a fost o greșeală teribilă. Înainte fusese guvernatorul Siriei și „era obișnuit mai mult cu viața relaxată de tabără decât cu vicistudinile serviciului real în timp de
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
obișnuit mai mult cu viața relaxată de tabără decât cu vicistudinile serviciului real în timp de război”. Înrudit cu împăratul Augustus, numirea lui fusese mai mult o afacere de Curte, pentru că de fapt îi lipsea energia pentru a guverna triburile germanice. Greșeala lui majoră a fost că i-a tratat pe germanici ca și cum ar fi fost sclavii Romei și ca și cum ar fi avut o fire la fel de pasivă ca sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
serviciului real în timp de război”. Înrudit cu împăratul Augustus, numirea lui fusese mai mult o afacere de Curte, pentru că de fapt îi lipsea energia pentru a guverna triburile germanice. Greșeala lui majoră a fost că i-a tratat pe germanici ca și cum ar fi fost sclavii Romei și ca și cum ar fi avut o fire la fel de pasivă ca sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a taxelor și slăbește disciplina legiunilor, neglijând instruirea și manevrele. După părerea
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
energia pentru a guverna triburile germanice. Greșeala lui majoră a fost că i-a tratat pe germanici ca și cum ar fi fost sclavii Romei și ca și cum ar fi avut o fire la fel de pasivă ca sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a taxelor și slăbește disciplina legiunilor, neglijând instruirea și manevrele. După părerea lui Velleius Paterculus, „când a fost pus la comanda armatei de la Rin, el a crezut că germanicii erau un popor de bărbați doar prin
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a taxelor și slăbește disciplina legiunilor, neglijând instruirea și manevrele. După părerea lui Velleius Paterculus, „când a fost pus la comanda armatei de la Rin, el a crezut că germanicii erau un popor de bărbați doar prin forța membrelor și a vocilor și că ei, care nu puteau fi subjugați cu sabia, vor putea fi făcuți să asculte prin lege”. Efectivele totale ale armatei romane din Germania se ridicau la
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
neașteptate cu lănci pe aproape întreaga lungime a coloanei romane. Pentru că legionarii nu puteau să se desfășoare, lupta se transformă într-un angajament haotic, corp la corp, în care romanii nu-și pot folosi tactica superioară. După ce respinge primele valuri germanice, Varus își construiește o tabără fortificată și dă foc căruțelor, devenite inutile în condițiile de umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
romanii nu-și pot folosi tactica superioară. După ce respinge primele valuri germanice, Varus își construiește o tabără fortificată și dă foc căruțelor, devenite inutile în condițiile de umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor care devin prea grele pentru a putea fi purtate. Auxiliarii romani - mulți dintre ei germanici - dezertează, iar Arminius, întrezărind victoria, se apropie pentru a începe măcelul. Temându-se
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor care devin prea grele pentru a putea fi purtate. Auxiliarii romani - mulți dintre ei germanici - dezertează, iar Arminius, întrezărind victoria, se apropie pentru a începe măcelul. Temându-se să nu fie prinși, Varus și ofițerii superiori se sinucid, și doar câteva contingente de cavalerie, conduse de Vala Numonis, reușesc să-și asigure prin luptă grea
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
fulger, iar o statuie a Victoriei care se afla în provincia Germania cu fața spre teritoriul inamic se întoarce spre Italia. Când Augustus a aflat despre dezastru, a intrat în panică, așteptându-se în orice moment să-i vadă pe germanici mărșăluind prin Forum. Suetonius nota că, din momentul în care i s-a comunicat știrea, Augustus a fost deseori auzit spunând: „Quintilius Varus, dă-mi înapoi legiunile”. Mai târziu, mai obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
deseori auzit spunând: „Quintilius Varus, dă-mi înapoi legiunile”. Mai târziu, mai obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională în fața unor asemenea dezastre. Dar nu a durat mult până când Germanicus s-a întors la Rin pedepsind triburile germanice. Situația se schimbase însă. Din cauza neglijenței și a prostiei lui Quintilius Varus, Roma nu și-a putut restabili niciodată prestigiul la nord de Rin, care va rămâne frontiera de nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
de Elba, Germania care s-ar fi creat ar fi fost total diferită. Raidurile anglo-saxone în Britania romană nu ar fi avut loc și nici Anglia nu ar fi existat. Și ar fi cedat oare Roma în fața valurilor de invadatori germanici în secolele al IV-lea și al V-lea, dacă aceștia ar fi avut experiența guvernării și civilizației romane pe o perioadă tot atât de lungă ca și cetățenii Galliei? Urmările acestei bătălii sunt numeroase și importante, greu de analizat.
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
o poziție militară proeminentă. În acest timp, Imperiul de Vest cuprindea peninsula italică și porțiuni din sudul Galiei, care era mici porțiuni ale teritoriului deținut de Roma în secolele anterioare. Ricimer a ridicat o armată și o flotă din mercenarii germanici disponibile pentru el, și a început campanii îndreptate împotriva triburilor germanice cu care se afla în conflict Imperiul. Ricimer a reușit să obțină prima victorie importantă în 456, când i-a învins pe vandali într-o luptă navală. Deși Priscus
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
peninsula italică și porțiuni din sudul Galiei, care era mici porțiuni ale teritoriului deținut de Roma în secolele anterioare. Ricimer a ridicat o armată și o flotă din mercenarii germanici disponibile pentru el, și a început campanii îndreptate împotriva triburilor germanice cu care se afla în conflict Imperiul. Ricimer a reușit să obțină prima victorie importantă în 456, când i-a învins pe vandali într-o luptă navală. Deși Priscus a scris că Avitus l-a trimis în Sicilia să se
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
457. Leon l-a numit pe Majorian pentru a-l înlocui pe Ricimer la comanda armatei din Italia. Fără un împărat occidental, Leo spera să-l folosească pe Ricimer ca locțiitorul său eficace în Occident. Ca un șef de trib germanic, Ricimer nu și-a putut asuma tronul imperial, ci ca "militum magister" a câștigat influență asupra popoarelor germanice ocupând Galia, Hispania și Africa de Nord. A fost plecat cu opțiunile de dizolvarea a Imperiului de Apus și de a guverna ca un
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
Fără un împărat occidental, Leo spera să-l folosească pe Ricimer ca locțiitorul său eficace în Occident. Ca un șef de trib germanic, Ricimer nu și-a putut asuma tronul imperial, ci ca "militum magister" a câștigat influență asupra popoarelor germanice ocupând Galia, Hispania și Africa de Nord. A fost plecat cu opțiunile de dizolvarea a Imperiului de Apus și de a guverna ca un vicerege oficial al lui Leon de la Constantinopol sau de a exercita puterea asupra Occidentului printr-un împărat marionetă
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
arată pe Pupienus ca fiul adoptiv al Pescenniei Marcellina, și servind în funcțiile de proconsul al Bithyniei, al Greciei și mai apoi al Galliei Narbonensis, asta înainte de a fi "legatus" în Iliria. La sfârșit se spune că a guvernat provinciile germanice (Germania Inferior). Doar ultima funcție, cea de guvernator al problematicei Germania Inferior, pare reală, fiind atestată și de istoricul Herodian. Este cert că Pupienus nu s-a născut ca patrician. El provenea din orașul etrusc Volterra, unde s-a găsit
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
pronunțat deja la superlativ”. Între anii 2005-2007, editorialist și publicist la ziarele "Adevărul Literar și Artistic" și "Averea". A publicat de asemenea în revistele "Echinox", "România Literară", "Cuvântul", "Rost", "Dilema", "Revista 22". Domeniile sale de cercetare includ limbile și literaturile germanice vechi, literatura mediolatină și manuscrisele medievale. A absolvit stagii de cercetare, printre altele, la Warburg Institute din Londra (2008), la Colegiul Noua Europă din București (2006-2007) și Maison Française d'Oxford (2006). Adrian Papahagi a prezentat lucrări în conferințe și
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
(numită adesea olandeză; autonim: "Nederlands") este o limbă germanică, inclusă în subgrupa limbilor vest-germanice. Neerlandeza este forma scrisă comună a dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia (regiunile Flandra și Bruxelles). Este limba oficială a Țărilor de Jos și a Surinamului, iar în Belgia este una
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]
-
(numită adesea olandeză; autonim: "Nederlands") este o limbă germanică, inclusă în subgrupa limbilor vest-germanice. Neerlandeza este forma scrisă comună a dialectelor germanice vorbite în Țările de Jos și în Belgia (regiunile Flandra și Bruxelles). Este limba oficială a Țărilor de Jos și a Surinamului, iar în Belgia este una din limbile oficiale, alături de franceză și germană. Este vorbită și în posesiunile olandeze
Limba neerlandeză () [Corola-website/Science/311498_a_312827]