3,612 matches
-
ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia pâlpâită a lumânării. Acum nu mai putea să încapă nici un fel de îndoială. L-am recunoscut și după izmenele lungi și largi cu șireturi înnodate în fundulițe deasupra gleznelor murdare, dar mai cu seamă după acel cap de păstârnac lunguieț, cu obrazul jupuit și țeasta pleșuvă, în creștet cu un moț de păr cenușiu. El l-a ucis pe bietul Ramses cu premeditare, prin surprindere, străpungându-l pe la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-o încontinuă somnolență, nu știam niciodată unde mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră, cu mâneci lungi și guler înalt, strâns închis în jurul gâtului. Scurtă până la genunchi, rochia aceasta bizară îngăduia să i se vadă liniile ideale ale gambelor goale până la glezne, în acord impecabil cu picioarele micuțe, încălțate în niște pantofi fără tocuri, cu vârfurile gotice ca două pernițe mari, negre și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dreptul să tragi și cu tunul. Tocmai se pregătea să spargă sticla mică, în geamlâncul ușii, ca să arunce înăuntru un jurnal aprins, când cineva, de dincolo deschise. Era un copil desculț, în cămașă de noapte, largă și lungă până peste glezne. Intrarăm într-o bucătărie albăstrită de lumina lunii, estompată cu umbre și lumini discrete. Se distingea și cimentul crăpat de pe jos, și peretele acoperit cu plăci de faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
faianță, cam până la un metru înălțime. Fantoma care ne deschise ușa nu avea de gând să facă lumină. De altfel nici nu era nevoie, căci chipurile ni se deslușeau destul de clare. Văzui atunci că arătarea în alb, cu cămășuța până la glezne, nu era un copil ci o femeie slabă și măruntă și nu în prima tinerețe. Între oalele de pe perete atârna un violoncel. - Ioșca, cine cântă? întrebai cu vocea ridicată, așa cum vorbeau și ei între ei. - De când Ianca a surzit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între demnitatea mea și carnea ei văzută din spate, de la gleznele goale și subțiri, la mușchii pătrați ai gambelor ce ieșeau la lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde lungi cu privirea cine știe unde, cu urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iar hohotele celorlalți îl alarmau pe paznic, care venea grăbit, zăngănind cheile închisorii. ...Era băiat frumos trompetul. Purta cămașă țărănească, brodată cu arnici roșu, la piept și pe mâneci. Pantalonii lui cazoni, răscroiți în josul coapselor, și tot mai strâmți înspre glezne, erau legați de șiretul cusut pe tivul de jos al postavului. Primea de la nenea Mihalache doi lei pe săptămână, pentru că făcea curățenie în cameră, afară de ce-i mai pica de la noi. În ziua când urma să fie dus la judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secunde mai târziu, ușa fu deschisă și flăcăul apăru în prag, cu chipul alb ca hârtia și cu ochii pironiți în depărtări. Avea privirile limpezite și înălțate dincolo de moarte. De sub mantaua încheiată îi coborau izmenele albe ca zăpada, legate în jurul gleznelor. Pe cap își pusese capela cazon, care-l prindea minune, iar în picioare încălțase o pereche de sandale noi, din piele groasă de vițel. Trecuse grăbit cu mâinile vârâte în buzunarele mantalei, încadrat de zece rezerviști cărunți din al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la turma dă vaci, lu floricica Flora i-a cășunat să se Împrofite dă harababura de iera la paza prolixă și să să-ncurce-n beci. La rugăciune, care-i chiar când Își culcă păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și găsirea unei case erau problemele cele mai stringente. Spre sfârșitul anului 1979, În perioada cea mai neagră a vieții sale, fusese abordat de un tânăr avocat cu un aer solemn, de la Consiliul Securității Naționale din Washington, care stătea cu glezna ridicată peste genunchiul celuilalt picior și se trăgea cu nervozitate de ciorap. Avocatul Îi spusese lui Norman că a venit să-i ceară ajutorul. Acesta Îi răspunsese că, dacă va putea, Îl va ajuta. Încă aranjîndu-și ciorapul, tânărul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe fruntea sa. Închise ochii, simțind cu groază cum șarpele i se mișcă pe față, În jos spre nas, apoi pe buze, Îndepărtându-se În cele din urmă. Ascultă sâsâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cuvintele atârnate dintr-o stea tăcută peste plecata tăcere a regăsirilor noastre... Orele ne țineau împietriți, pe jumătate prefăcuți în aer pentru a nu se vedea toamna târzie a neșanselor noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albă se retrăgeau către larg. Iar eu, de teamă că nu le mai văd, am alergat după ele să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către mine în mare viteză și s-au săltat până peste glezne în mii de picături și m-au udat. M-am speriat. Nu doar că am simțit deodată umezeala, dar se întâmplase totul neașteptat de repede și am simțit cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp. Erau prietenoși și ne jucam toată
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o să-mi folosească la ceva. Așa că am așteptat la bandă, încercând să-mi păstrez răbdarea, îmbrâncindu-mă cu ceilalți pasageri care abia coborâseră din avion, îndoindu-mă de fiecare dată când unul dintre călători îmi aplica o lovitură ucigătoare în glezne cu căruciorul. Am intrat în contact vizual cu cât mai multe persoane, sperând c-o să le conving să nu-mi fure bagajele. Nu ăsta e sfatul pe care ni-l dau criminaliștii? Știți la ce mă refer. La faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
școală eram un dezastru. Și și-au făcut griji din cauza mea când aveam opt ani și mergeam foarte bine cu școala, dar nu aveam nici un prieten. Și-au făcut griji pentru mine când aveam unsprezece ani și mi-am fracturat glezna. Și-au făcut griji pentru mine când aveam cincisprezece ani și am mers la discoteca școlii, iar unul dintre profesori a fost nevoit să mă aducă acasă fiindcă mă îmbătasem criță. Și-au făcut griji pentru mine când aveam optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înapoi. Încă sufeream. Încă îi simțeam lipsa de parcă ar fi fost o parte din corpul meu. Și probabil că, încă un secol de-atunci înainte, aveam să adorm plângând. Dar nu mai eram frântă de pierderea suferită. Fusesem pocnită peste glezne de bâta infidelității și trădării lui James. Lovitura asta mă trimisese la podea, unde horcăisem în chinuri, incapabilă să mă ridic din nou în picioare. Dar acum nu mai aveam decât niște vânătăi. Urâte, e drept. Dar, în ciuda a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne și un pulover scurtuț. Vreau să spun: ce fel de femeie devenisem? Trecuse așa de multă vreme de când nu-mi mai cumpărasem nici o haină ca lumea. Adică altceva în afară de salopete. Sau altceva în afară de hainele a căror talie se ajusta cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
menționat. Adăugați o doză generoasă de ruj roșu în nuanța târfă, mai multe straturi de rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu. Întotdeauna aveți grijă să nu începeți să vă clătinați din cauza sticlei de vin înainte de a ajunge la destinație. Ca un bonus opțional, câteva prezervative în geantă sunt mereu apreciate. Dacă nu le puteți procura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Eloise, tînăra văduvă de război a lui J.D. Salinger, care, Împreună cu o veche prietenă și copilul ciudat al acesteia, Ramona care avea, să ne aducem aminte cum putem, prieteni imaginari reușește performanța de a ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a accidentat cîndva, și nu putea fi deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu g, și nici puțin mai sus nu e cu g, dar e tare frumos. Pe urmă a-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu g, și nici puțin mai sus nu e cu g, dar e tare frumos. Pe urmă a-nceput să-mi placă să scriu, am renunțat la punctele erotice discutabile, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crima: avea șaisprezece ani și nici o șansă s-o Împiedice. Bătrînu’ venise acasă. Probabil că luase În seamă avertismentul rostit de fiul său: dacă te mai atingi de mama, te omor. Adormit, i-a pus cătușe la mîini și la glezne. CÎnd s-a trezit, l-a văzut pe nenorocit omorînd-o pe maică-sa În bătaie cu un levier. A urlat pînă n-a mai putut scoate nici un sunet. A stat În cătușe, Împreună cu cadavrul, o săptămînă Întreagă, delirînd. Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]