4,147 matches
-
cu Tim plecaseră la banchet cu un Oldsmobile vechi și își schimbaseră hainele la el acasă în timp ce maică-sa pândea lumea în față la magazinul Coulter’s, ca să le bage pe gât revista Turnul de veghe. Amândoi în chiloți, au glumit, s-au prostit, au făcut glume despre înlocuitorii de fete. În noaptea aceea, în fața sălii de gimnastică, Timmy și Roxanne Beausoleil au zguduit atât de tare vechiul Oldsmobile, încât aproape că i-au distrus planetarele. Iar el refuzase o Roxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătură palma între ei. Buzz îi trecu scurt în revistă. Tatuaje White Fence pe două antebrațe. Amândoi puștii erau supli și musculoși, categoria muscă. Primul purta un tricou murdar, al doilea unul curat. Patru ochi îl scrutau pe el. — Nu glumesc. Căcăciosu’ ăla are stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa că sunt fericit. Ți-ai făcut treaba? Stompanato continua să-l fixeze cu privirea. Buzz zise: — Sigur. Circumstanțiale, dar corecte. Ai vorbit cu Loftis? — Vino într-o oră pe Canon Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fericit. Ți-ai făcut treaba? Stompanato continua să-l fixeze cu privirea. Buzz zise: — Sigur. Circumstanțiale, dar corecte. Ai vorbit cu Loftis? — Vino într-o oră pe Canon Drive, la numărul 463. Va fi unul din martorii noștri. — Glumești? — Nu glumesc. Buzz puse receptorul jos. Stomp îi făcu semn cu ochiul și se întoarse iar spre Mickey. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI Lumina puternică a farurilor mătură strada, luci pe parbrizul lui, apoi se stinse. Mal auzi o portieră trântită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
POVESTE — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe bărbatul vieții mele!“ Îți închipui, să-i spun așa ceva! Lui, care era de o gelozie mortală! A crezut că glumeam. Dar eu am lăsat tot ce aveam și am plecat. Am ajuns în Italia și, după zilele petrecute cu Sergiu la Portofino, am hotărât să mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe bună dreptate, pentru că nu era deloc ușor. Aveam de dat lucrări scrise din toată materia cursului inferior la: Română, Franceză și Matematici... și din aceleași materii, apoi, examen oral în fața unei comisii compuse din șase-șapte profesori. Nu era de glumit și mă gândeam cu groază că s-ar putea foarte ușor să fiu nevoit, cu destulă amărăciune, să-mi scot panglicuța neagră a cursului superior de la șapcă! Tezele au mers cum au mers. La Română ne-a dat nu mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
definitivă; nu exista nici un mijloc de înduplecare! Acest fel de a fi al lui a avut răsunet în sufletele elevilor și, cum tradiția impunea să-i acordăm neîntîrziat o poreclă, i-am spus simplu și sugestiv "Tiranul". Nu era de glumit cu Tiranul, și ne luaserăm de gânduri. Elimina pe capete pentru cea mai mică abatere de la îndatoririle școlare și nu s-ar fi supărat, nu ți-ar fi strigat, nu ți-ar fi aruncat vreo insultă, pentru nimic în lume
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
teză, cum era și firesc. După formalitățile de rigoare, a început, să ne dicteze o bucată, pe care trebuia s-o traducem. Noi, la Germană, eram "clei". "Mă, cum o s-o scoatem la capăt cu ăsta, că nu e de glumit?!" Dar trebuia să lăsăm gândurile la o parte și să fim atenți la dictarea lui Demetru, care nu prea spunea de două ori același lucru! După ce dictează el două-trei cuvinte, îl auzim: "komma"; iar mai dictează patru-cinci vorbe, iar "komma
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o mașină de luptă, care vedea tot și lua decizii mereu neașteptate, schimbând soarta luptei, apăsând mereu talgerul victoriei voievodului. Nu existase victorie a voievodului fără intervenția buimăcitoare a căpitanului Oană. „Cred că meseria mea e aceea de Înger păzitor... ” glumise, odată, iar Erinei nu i se păruse deloc o glumă, căci această „meserie” o excludea mereu din viața lui. Din viața lui aflată mereu pe muchia morții. Un tropot se auzi dincolo de podul de lemn, iar Erina tresări și fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați pe jos... - Are copilul ăsta o forță În brațe... absolut inexplicabilă... - Poate de la pictură... Încercă să glumească Erina. - Da... așa spunea și el... - Un grup de câteva zeci de spahii Îi taie drumul lui Amir. Calul face un salt. Trece peste câțiva. Ceilalți Îl urmăresc... Nu... calul lui Amir e mai rapid... Dumnezeule! O suliță zboară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de casă. Acum tăcerea iar spărgea alune. Era o imagină a lui Mini, când gânduri anevoie de spus ciocăneau timpul și spațiul, fără de vorbe. Noroc că intră Lina cu canotierul în mână și cu geanta ei mare. "Geanta de moașe!" glumea Nory - cu toate că era de antilopă fină, cu "fermoir de argint" și cu o monogramă impunătoare. "Moașă de lux!" râdea fata, cu oarecare dreptate, fiindcă Lina avea mania să nu plece fără troussa ei, în sacul de mână, pentru nimic în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
voia ei ... Ce să-i dea în cap! Să-1 întortocheze pe Doru. El care n-o suferea deloc, fiindcă e bolnăvicioasă. Nu prea mă laud cu stârpitura asta mică de fină a dumitale", îmi spunea. - Are mania sănătăței! Om vechi! glumi Nory. Boii, caii și femeile de soi bun și cu forme depline! La o masă - mi-a spus Elena - Mika-Le, din senin, s-a azvârlit de gâtul lui Hallipa cu reclamații de drepturi la dragostea filială. Vezi ce comedie! . . . Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi e frică de mine ilustrului! - Vezi ce gogoriță ești! râse Mini. Nory făcu o strâmbătură echivocă. - Se teme oare de tine pentru că frecventezi lumea studențească? E poate galant pe acolo? glumi Mini. li poți compromite. - Adică crezi poate că nu e! Fiindcă e urât ca o maimuță?! Nu asta l-ar turbura. Dimpotrivă, s-ar îngîmfa, și Lina când ar auzi nu și-ar crede urechilor și ar fi încîntată de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu Notre-Dame? întrebă. - Văd eu că te interesează Greg. - Pe mine! Pe mine? se revoltă Mini ca de o imposibilitate. - ... Să vezi cum! Greg cândva s-a convertit la catolicism! în mod discret și nu știu din ce fantezie! - Hiperdulie! glumi Mini. - Da!. . . Cultul Fecioarei! E o idee!. Consecințele s-au simțit favorabil în cariera lui. Nu știu ce congres artistic la Roma a cerut participarea distinsului pictor. Greg s-a dus, firește, pe socoteala ortodoxului nostru stat, culant din motive diplomatice. S-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
secundare". Nu explicase mai limpede, fiind scump la vorbă, dar Nory tălmăcise. Știa de la studente că, la începutul de an al cursurilor, profesorul adăoga, pentru pedagogia fetelor anume, o perifrază care le îndruma spre "lucrurile principale ale vieței". - Anatomie aplicată! glumea Nory, dar degeaba, el rămâne tot un teoretician de nevoie. Cine Dumnezeu ar putea aplica cu Rim? Halal bucată anatomică! Nory era o nebunatecă, dar, de fapt, Rim rămânea pentru publicul spectator, în adevăr, mereu un om grav, onest, ascetic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu ea ca un tată, îmbolnăvindu-se tocmai când avea un caz excepțional la o casă "foarte nobilă", o recomandase în locul lui. Era prilej de încredere și răspundere: ieșise cu bine și rămăsese de casă. 72 73 ,,De casă mare!" glumea Nory. Cariera îi era făcută. Toată aristocrația nu mai vroia să vie pe lume decât pe mâinile ei și parveniții la fel, firește. Repede după asta, Rim fusese numit suplinitor, apoi, prin concurs, profesor de anatomie la Iași, dar abia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Glasul lui Lică nu-L auzise Mini niciodată. Era afon, ceea ce corespundea cu silueta lui discretă și fugară, dar nici nu-l zărise altfel decât fluierând. Avea deci viers! - Da! Fluieră ca un mierloi a pungă goală și a muiere, glumea Nory, liber-cuvîntătoare ca și libercugetătoare. Mierloii ăștia, reflecta tot Nory, sunt un fel de pasări care fluieră mult și se înmulțesc puțin! Mini, nefiind tare în ornitologie, nu o putea informa. - Ce gură rea ai! o mustra Lina, roșie-vînătă la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Se poartă la ele o singură brățară de sticlă. O brățară discretă, dar să fie totuși o brățară. O bijuterie indiană, nu una adusă de Acasă. Femeile poartă pălării. La fel și bărbații. Chiar și atunci când este înnorat. Chiar și (glumesc unii) în interior. Soția colonelului de artilerie a văzut un astfel de caz. Soția reprezentantului politic din Bharatpur jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu pălăriile pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ducă înapoi la vapor. Mamma îi pune câteva monede în palmă. Important este ca omul să nu moară pe stradă sau să aibă impresia c-a fost jefuit și să-i aducă poliția la ușă. — Și chiar l-ați tâlhărit? glumește Bobby privind spre figura consumată de pe podeaua salonului. Mamma Paul se face că-l pălmuiește, apoi face o grimasă. — Parcă zicea că-l cheamă Norman, dar n-am prea înțeles ce spunea. Marinarul este atât de beat, că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a Vacii sau pe vreun rest din fun-clubul tău hindustan. O să te mănânc, porc de vacă ce ești! Pare pornit să împungă animalul în nas, dar îl vede pe Bobby. — Aleluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service. — Sper că glumești! — Sunt cât se poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli și fulare, o pornesc. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vedere? — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe bărbatul vieții mele!“ Îți închipui, să-i spun așa ceva! Lui, care era de o gelozie mortală! A crezut că glumeam. Dar eu am lăsat tot ce aveam și am plecat. Am ajuns în Italia și, după zilele petrecute cu Sergiu la Portofino, am hotărât să mă întorc la Paris pentru studii. El avea concerte la Viena. A intrat în panică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită, vegheată de un înger. — Foarte poetic, nimic de zis, comentă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
al Ligii Scriitorilor din Romania Satul meu Satul meu e amintirea mamei, Năframa împănată legată înapoi, Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]