14,967 matches
-
în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă irezistibilă de la Pizza Hut; presupun că, după specificul locului, vom comanda un meniu special. Ce ziceți de Crab and Shrimp Mayo King, M Size, la doar 2400 de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu pasiuni mai tari, mai nenfrânate". Falia uriașă dintre cele două scrieri transpare mai ales în episoadele cu încărcătură poetică. În timp ce Murasaki are delicatețea să ne spună indirect, prin intermediul unui personaj în elegantă ținută militară, că "o femeie care se grăbește să scrie un poem într-un moment nepoetic nu poate fi numită o femeie cu gust", eu aș îndrăzni să adaug că bărbatul însuși nu este scutit de asemenea riscuri estetice. Iată-l pe neostoitul Filimon avântat pe culmile lirismului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
soarta florilor de cireș? Este adevărat, nu rămâne decât un clișeu cultural, un reflex condiționat; totuși, este un reflex care te ajută să trăiești mai frumos decât trăim noi îmi spun. Da, mâine, te duci și tu la Shibata-machi, te grăbești să îl liniștești, în weekend-ul ăsta este "vârful" perioadei de înflorire, nu mai mult de o săptămână durează florile; și poate că doar trei zile sunt ale deplinei prospețimi. Iar pentru că nimeni, nimeni dintre miile și milioanele de japonezi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
serie de explicații suplimentare. Vă mărturisim absolut sincer că nu am înțeles niciodată ideile de patriotism și de fidelitate față de o religie, în special pentru că în numele acestora s-au comis câteva dintre cele mai mari atrocități din istorie. Nu vă grăbiți însă să ne taxați drept potențial apatrizi și apostați; lucrurile sunt ceva mai complexe decât par la prima vedere. Să luăm primul termen, cel legat de iubirea de țară. Am găsit întotdeauna stranie apartenența fermă și zgomotoasă a indivizilor la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-Iurac, iurac! zise-o broască de pe lac ... -Uf! Uf! Ce năduf! zise alta de sub stuf ... Iar din micul păducel; -Iuroc! Iuroc! zise repede un brotăcel, vremea bună vrea să vină ... de ce stai și te gândești și de fel nu te grăbești, ca treaba să o gătești”? ... -Bine, bine, am înțeles, că timpul va fi frumos și că oamenii pot pleca fără grijă la munca câmpului. Acum vă las, auziți și voi că mă strigă tatbătrân. -Magnolia! Magnolia! Pe unde umbli trancaleuca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Se ascundea după nori o bucată bună de timp, mai ieșea puțin la vedere. În momentul când băiatul a avut puțin timp să se uite la cer, Soarele tocmai atunci părăsea bolta cerească și Noaptea în brațe cu Înserarea se grăbea să-și întindă mantia întunecoasă și aripile reci peste pământ. În acel moment Norocel și-a luat la revedere de la tata până a doua zi, hotărând că este vremea să facă cale-ntoarsă. De această dată a hotărât să urmeze sfaturile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ducu, în timp ce mângâia apăsat spatele crud al pisicului, l-a prins brutal de cap întorcându-l cu fața către el. -Îți mai spun odată Ducule, dacă nu mergi te las aici și plec singur, a mai insistat Foliță. -Dacă te grăbești, du-te, te ajung din urmă, deocamdată să-l mai studiez pe năzdrăvanul acesta care a început să facă scandal i-a răspuns Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
satul ista, di când merg și nici că reușesc să-i dau di capât!” ... Și numai că un scârțâit de la o fântână cu rulmentul uzat îi atrage atenția, și îndreptându și privirea într-acolo, vede un tânăr care scotea apă. Grăbește pasul pentru a intra în vorbă cu el, dar nu reușește. Băiatul și-a umplut două găleți cu apă și se îndrepta spre locuința lui. Dondică a renunțat la dialog cu tânărul, continuându-și drumul. L-a ajuns din urmă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
calea. Melcul se înfurie și se ia la sfadă cu ea. -Te rog frumos să mă asculți; care este cauza acestei comportări, vecino? -Nu înțeleg, vecine, de ce te-ai supărat? Cu ce te-am deranjat? -Cum nu vezi că mă grăbesc? De ce îmi tai calea? -Iartă-mă vecine, am încercat și eu să glumesc cu dumneata, dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare și să mă duc într un loc unde am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă. -Altă plantă cu frunze asemănătoare la gust nu ai mai găsit, trebuia să treci neapărat peste acea cărare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebuit să-mi ia trei ani timp în care am dormit și a trebuit să-mi consum toată rezerva de alantoină. Dar cu cei 15.000 de dinți îmi refac rezerva la loc. -Bine, bine, și acum unde te mai grăbești? Nu ai auzit că vine Sfântul Ilie cu multă ploaie? Știi cât este de bine când plouă și cât de bine ne simțim amândoi. Stai cu mine, nu înțelegi ceea ce ți spun? -Lasă-mă în pace că trebuie să ajung numai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în vedere importanța scopului, toate sufletele participante erau hotărâte și deosebit de disciplinate. Odată cu apusul soarelui au ajuns într-o pădure în apropierea castelului Regelui Hapcău, unde au hotărât să poposească fiind obosite peste măsură. A doua zi, în timp ce zorii se grăbeau să vestească sosirea unei noi zile și când Somnul soarbe cu nesaț din dulceața Timpului care se grăbește să intre triumfal în orânduirea viețuitoarelor pământului, s-a dat atacul. Bătrânul Crai a condus un grup de fete la iatacul regelui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o pădure în apropierea castelului Regelui Hapcău, unde au hotărât să poposească fiind obosite peste măsură. A doua zi, în timp ce zorii se grăbeau să vestească sosirea unei noi zile și când Somnul soarbe cu nesaț din dulceața Timpului care se grăbește să intre triumfal în orânduirea viețuitoarelor pământului, s-a dat atacul. Bătrânul Crai a condus un grup de fete la iatacul regelui. După o luptă pe viață și pe moarte între crai și rege, acesta a fost dovedit de agerimea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
regele Căiță. -Și acest rege Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul, Dardailă? -După ce l-am omorât am venit să te salvăm pe tine. -Înseamnă că trebuie să ne grăbim pentru că va muri la asfințitul soarelui și până atunci va încerca să facă ceva rău. După aceea a intrat în castel și a revenit în scurt timp cu un vas care strălucea ca razele de soare, pe care i l-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Și astfel au plecat la drum. Când au ajuns la poarta pustiului, s-au întâlnit cu primele păsări care până atunci nu aveau voie să zboare pe deasupra acelui teritoriu, s-au întâlnit cu diferite animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fost plecați la Buzău, a răspuns soțul doamnei. -Înseamnă că veniți duminica viitoare? a adăugat Fănică. -Da, au răspuns amândoi deodată. Cei doi prieteni au continuat plimbarea în tăcere. Dintr-o dată Fănică este salutat de un tânăr. Deși acesta se grăbea Fănică l-a reținut: -Să știi că-mi place foarte mult cum cânți în strană. De un timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi o bună bucată de vreme, pentru că mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a mărturisit Costică. -În momentul în care îmi făceam cruce, am văzut-o... -Foarte bine, prietene și ce-i cu asta? răspunde Costică. -Nimic important, bârfeam, a încheiat discuția Fănică. În duminica care a urmat, după slujbă preotul s-a grăbit i-a ajuns din urmă pe cei doi prieteni cu care a intrat în vorbă de una, de alta și înainte de a se despărți de ei, le-a zis: -M-aș bucura dacă la mărturisire o să doriți să recunoașteți care dintre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre el, gândind că trebuie să-i spun că mă grăbesc să ajung acasă, pentru a nu avea discuții neplăcute cu părinții și am zis. -Rămâi sănătos, moșule! am zis apăsând grăbit, clanța ușii. -Ei, dacă nu mai vrei să stai ... -Mă duc, moșule, că mă ceartă părinții dacă văd că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dă sănătate, voi cânta cu sufletul, din toată inima pădurea și în mod cu totul special pădurea de fag, care mi-a colorat copilăria, m-a determinat să înțeleg că nimic nu-i întâmplător și că nu trebuie să mă grăbesc spre viitor, pentru că este aciuat în speranță, fiind valoros se ascunde în istoria trecutului, lăsând urme adânci. Ori de câte ori ajungeam în pădurea de fag îmi găseam liniștea sufletească, fiindcă misterul din acea dimensiune mă determina să văd cu ochii minții că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
poezia „Slăviți cât trăiți.” De la unchiul meu dinspre mamă, neam de viță veche, adâncă precum a salcâmului, puternică precum a stejarului și maiestoasă ca a fagului, am învățat că lumea este nemărginită și necunoscută, de aceea nu trebuie să mă grăbesc pentru a o cunoaște. În fiecare duminică el era nelipsitul din strană, participând cu suflet la toate slujbele. Fără să mă-ntrebe de ce vălul tristeții predomină existența mea, într-o zi mi-a zis: -Nepoate, nu lăsa tristețea să-ți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea..." (Vezi și Matei XXIV
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dorință sau "Las cu limbă de moarte..." Nu știu când și nu știu unde, cineva a spus, odată: Scopul vieții este ... moartea". Ca atare, dorința noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi se gândește și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În viața de apoi; Însă În cea de-aici, cea pământească, negreșit că era calea cea mai scurtă de a ți-o pierde, cu o mutră de idiot și o palmă de oțel În ficat. Iar Diego Alatriste nu se grăbea deloc s-o părăsească. Felinarul răspândea o lumină uleioasă peste portiță când căpitanul bătu de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise din nou darabana fostului său regiment tercio, Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și să participe la ceea ce azi cunoaștem ca fiind Începutul Războiului de Treizeci de Ani. Ar fi slujit acolo neîntrerupt, de n-ar fi intervenit grava rană primită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]