2,606 matches
-
îi detestă de altfel pe naționaliștii ațâțători de război, și toată lumea îi cunoaște pe acești Barrès ai colinei Sionului care amintesc irezistibil de autorul Colinei inspirate, adăugând totuși modelului inspirator și o notă de comic cazon. "Frumoasă ca soția altuia", grotescă vai! ca o Alsacie-Lorenă a unui alt popor. Că un publicist de extremă dreaptă a îndrăznit să-l califice ca antifrancez sau ca masochist pentru că a denunțat cutare sau cutare crimă de război sau la adresa statului îl îngrețoșează. Dar că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Luați-o, băieți, și duceți această femeie ș-îngropaț-o dă vie la canale, unde curge toate toate spurcăciunile, să trăiască cu eleacolo-ngropată! ” (Fărcașele - Olt). Ambivalența paradoxală a morții inițiatice este sintetizată revelatoriu în replica fiului de împărat: coborâtă în infernul figurat grotesc, tânăra trăiește pentru a evolua la nivel mistic. Umilința rituală este indusă la nivel social printr-un oprobriu al spațiului mizer cu corespondent mitic în râul infernului: „Când a venit împăratu de la război și-a văzut doi căței, a dat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
abstras, s-ar fi zis, al agi tației din jur, se îmbogățea ideologicește practicând acest autism indislocabil. Întrebând, am aflat că omul grelelor tăceri era Ury Benador, romancierul care publicase înainte de război Ghetto veac XX, Subiect banal, Hilda și Final grotesc, cărți pe care le citisem și despre care G. Călinescu, în Istoria sa, formulase păreri favorabile, mai ales despre a doua. Propriu-zis, pe Benador nu l-am cunoscut atunci, când cu învățământul ideologic (atunci doar l-am identificat), ci mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de boli mintale („i-am cerut doctorului să-mi dea hârtie, toc, cerneală“), înainte de-a se fi sinucis. La același procedeu al manuscrisului găsit - și în același scop al comunicării unei spovedanii - apelează scriitorul și în alt roman, Final grotesc, din 1940, deși el însuși notează, chiar în textul acestuia, că i se pare „una din formele banale, perimate și lipsite de gust întrebuințate în literatură“. E un mod de-a spune că nu acordă cine știe ce importanță „formei“, că ea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de capacitatea de-a cădea mereu pe o cazuistică din specia spectaculosului interior, dacă o putem numi așa. Astfel fusese aceea din Subiect banal - în contrast voit, probabil, cu ce se anunță în titlu -, astfel este și aceea din Final grotesc, cu totul insolită, „răsucită“, cum o califică însuși protagonistul. Este istoria unui comis voiajor bucureștean care, împătimit de poezie și muzică, întreprinde acțiuni de mecenat artistic cu bani care nu sunt ai lui. Sunt ai unui fabricant neamț din Praga
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
datoriilor bucureștene, retragerea la o margine de țară, în insignifiantul târg Mihăileni, unde crede a fi descoperit într-un băiețaș localnic un geniu muzical, care ar putea să ajungă „un al doilea Beethoven“ (obsesie!), acestea compun un final dacă nu grotesc, oricum exterior cazului expus până atunci, o adău gare nesudată, romanul rămânând interesant cu adevărat în prima sa parte. Proza lui Ury Benador reunește destul de neobișnuit însușiri de observator tăios al crizelor interioare cu altele care vădesc propensiuni lirice și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de persecuții politice, de abdicări nevoite sau de colaboraționism benevol și încântat de sine, dar și de încercări de conservare a moralității, de rezistență în fața răului proliferant sau măcar de limitare a efectelor lui. Evocând acest interval și dramatic, și grotesc, amintindu-și despre acei ani care au fost ai formării lui intelectuale și ai primelor afirmări în literatură, în critică și în eseistică, autorul spune adeseori lucrurilor pe nume, răului că este rău, chiar dacă evită tonul de condamnare și, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din asemenea excesive politizări în jurul destinului acestui mit național, cu intenția discreditării și condamnării practicilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiar polemic și parodic, stârnește un disconfort (estetic, moral, de lectură pur și simplu) prin ducerea în exces a unei factologii grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic, moral și literar în tușe grotești, menite a-l discredita. Oare aici nu am putea avea imbolduri subterane, secrete? Despre acest aspect, geopoliticianul literar amână discuția pentru un nou volum, probabil. Să-l așteptăm. Până atunci aplaud la scenă deschisă mustrarea ce i-o face lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să înrâurească pe Vlahuță și să entuziasmeze pe Delavrancea și... Mille, cum era când devenea vecinicul Eminescu", după expresia lui Bogdan-Duică), abia un astfel de gen de fidelitate, maximă, a primului Eminescu, am reținut-o astăzi ca pe o mască grotescă, a unui Eminescu "bufon". Și dimpotrivă, cititorii de astăzi îl găsesc veridic pe acest Eminescu remaniat estetic de editori. Opera ediției princeps, care putea fi o sosie a autorului, devine astăzi o mască, pe când adevărata mască editorială a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Istrati, poetul pătimirii nostre se pronunță în manieră pamfletar-descalificantă:"Părintele unei Kiraline din mahalalele Brăilei, care a scos capul la Paris, cu un fitil roșu în mână se repede la blocul de granit. În jurul lui e dansul macabru al sanielevicilor, grotesc și cu behăituri orientale. Istrate se îndeamnă, Istrate se încruntă, Istrate se strâmbă, Istrate Panait se ia de piept cu Mihai Eminescu! (...) Temperament anarhic, dincolo de ordinea morală constituită, e greu să angajezi o discuție cu el. Argumentele noastre le "dinamitează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Val Panaitescu și Adrian Marino. E un capitol dens, fixat pe coordonate referențiale esențiale, extrem de util pentru ceea ce urmează, anume analiza registrelor comicului în opera eminesciană. Din capul locului se face precizarea că "dintre toate modurile comicului, satiric, parodic, grotesc, ironic și umoristic, cel dintâi este și cel mai bine reprezentat în poezia lui Eminescu". Nu e descoperirea domniei sale și în acest sens ia în discuție contribuțiile critice ale unor G. Călinescu (care detecta în poezia Cu mâne zilele-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care se schimbă /.../ spectacolul absurd al agitației lumii care trece"), și comicul metafizic ("satira aceasta fără obiect e absorbită de ironia totală, al cărei obiect e omul, condiția sa ontologică, universul în întregime"), ironia satirică în Mureșanu, grotescul în Demonism ("grotesc cosmic"). Etc. Într-un alt capitol, de dimensiuni ample, se stăruie asupra Funcțiilor comicului în proza eminesciană. Un prim text este Contra-pagină, care îi permite autorului a discuta despre "dimensiunea ludică", despre "ambiguitate și ironie" manifestate în plan stilistic, text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ales cu "caracuda papagalilor de serviciu", cum îi numește pe aceia care practică o "adorare sterilă și lozincardă a lui Eminescu", dar și cu cei care se exersează în "contestarea curentă", ambele atitudini considerându-le a fi la fel de păguboase: "expresia grotescă a unei neînțelegeri generalizate, îndărătul căreia stă o criză a spiritului receptor, generată la rândul ei de o lungă disoluție cultural-estetică și moral-spirituală". Nu puține sunt articolele pe care le-a publicat (după 1989), pe o temă căreia i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ca preocupare a politicienilor pentru satisfacerea intereselor private atunci când asemenea interese sunt în conflict cu responsabilitatea publică. Vom accepta această definiție, dar vom argumenta că rent-seeking-ul, chiar într-o asemenea formă extremă, nu este decât o extensie, deși poate una grotescă sau deplorabilă, a comportamentului politic normal. În al treilea rând vom introduce subiectul liberalizării economice, o politică considerată de mulți a favoriza scăderea nivelurilor corupției. Liberalizarea, conform acestei linii argumentative, îndepărtează corupția prin impunerea rigorilor pieței în tranzacții economice supuse
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și lustruită lună, și cu coșul lor plin de minunile care Înveseleau ochii și gurile noastre căscate: acadelele roșii, verzi și galbene, cu gust de mentă și de ber ga mot; corăbioarele fragede de se topeau În gură; zaharache, figurini grotești din zahăr colorat și Înfipte pe băț; sau merele și perele fierte În zahăr și lucind, În cămașa lor sticloasă, Înfipte de asemenea pe băț; sau bigi-bigi, roșu ca focul, tare moale, ca un cârnat din făină cu zahăr și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la tot ce-i superfluu, spre școala de Velocipedie de pe maidanul din bulevard, pe locul cinematografelor de azi, unde am fost elevul celebrului velocipedist Dumitrescu, care Încăleca pe ulițele Bucu reștiului - depășind cu capul tram vaiele cu cai - un vehicul grotesc, strămoș al bicicletei, cu o roată mult disproporționată În față și cu una mult mai mică dinapoi; vehicul socotit totuși primejdios circulației publice, ca, de altfel, toate bicicletele și bicicliștii, obligați pe atunci de Prefectura Poliției ca, pe lângă trompeta cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate pe-atunci când un ridicol fioros, când o melancolie grotescă. Înfășurând post festum întâmplările într-o altă piele și îngăduindu-ți să le povestești cu o clipire complice din ochi, fără să bagatelizezi totuși nimic. Dar mai înainte să ajung, în sfârșit, la manechinul Inge Wenzel din raioanele de confecții
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Quaken“ șorăcăieleț - totul reducându-se așadar la zarva făcută de broaște. N-ar putea exista diferență mai mare decât cea dintre lei și broaște, comparația dintre aceste două vietăți e de neînchipuit. În germana din Germania, gura-leului înseamnă o supraestimare grotescă a botului broaștei sau a orăcăitului ei. La fel mă supraestimase și pe mine florăreasa cu câteva minute mai târziu. De câte ori până acum n-a trebuit să răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul de ziare, la croitoreasă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
proastă calitate (ca mai toate timbrele emise în România, îți dai seama imediat că este vorba de un timbru de Lumea a Treia...), plus un desen special pentru Zece ani de la deschiderea negocierilor de aderare la UE. Mesaj imbecil, inutil, grotesc, "festivism" românesc cu iz de Cântarea României, când orice motiv politico-ideologic era bun pentru a serba ceva. Memoria comunismului are mâna lungă. 17 ianuarie 2005. Tocmai s-a terminat "Miss Piranda 005", spectacol organizat la Sala Palatului din București, locul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sexy-căutată), dar și preoți iezuiți uitați prin jungla asiatică de 40 de ani și care acum apar, în fine, la televizor. Dacă stau să mă gândesc bine, este prima oară când văd un iezuit la televiziunea franceză! Un amestec neobișnuit, grotesc, totul scăldat în dulcele sos de ketchup umanitar. Bănuiesc că banii colectați astfel, odată ajunși în Thailanda, vor fi utilizați pentru reconstrucția hotelurilor de lux de pe plajă, destinate occidentalilor obosiți, în căutare de plăceri de tot felul. Se va relansa
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inima, rinichii și corneele de la un singur om - ajungându-se la relatări în presă uluitoare: „Echipa de la «Memorial House» propune celei de la «New York Hospital» o inimă...”, „Inima e transportată în pas alergător prin tunelul care leagă cele două spitale...” Spectacolul e grotesc, dar eficacitatea e prea mare ca să ne încurcăm în nuanțe, mai ales dacă ne gândim că, teoretic, de la un om mort se pot extrage pentru grefe 17 organe vitale - fără a mai socoti corneele. E adevărat că, matematic - zic specialiștii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lumii și a nevestei sale. După 10 luni de pustiu marin, omul a ajuns în portul Tahiti și a spus-o pe șleau: lui nu i-a trecut prin cap să câștige cursa solitarilor! „Ideea unei curse a solitarilor e grotească, e o insultă adusă mării...”. Este exact ceea ce am prevăzut că gândește - și mă simt mândru ca și cum nu el, ci eu aș fi dat ocol lumii. Nu se poate face din singurătate o competiție, un clasament, un trofeu: un adevărat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fii ai patriei), selecțiile lui Virgil Ierunca ar fi suficiente pentru reconstituirea întregului cult al lui Nicolae Ceaușescu. De altfel, cu excepția primelor rubrici de la sfârșitul anilor ’50, întreaga antologie nu face decât să înregistreze ascensiunea tot mai alarmantă și mai grotescă a acestui cult, secondat, de la un anumit moment, de cel al soției. Astfel, îl vedem pe Ceaușescu alăturat marilor nume ale istoriei românești: Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Nu lipsesc comparațiile cu Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de tristă (dar și, oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]