26,356 matches
-
într-adevăr, pe drumul cel bun, dar știa aproape sigur că, prin ceea ce face, l a părăsit pentru totdeauna pe cel rău și înfundat! Ceea ce trebuie, totuși, de ținut minte este că niciodată o cârpeală ieftină nu va putea repara haina ruptă șinvechită, ci doar îi va mai prelungi puțin sfârșitul. Astfel, absolut orice s-ar fi putut zice despre Adriana, dar numai nu că era vreo superficială, sau vreo persoană deloc aplecată către amănunte. Niciodată o privire grăbită și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
crede că ai ales calea potrivită și cea care cu adevărat îți folosește. Eu am ajuns să-mi pulverizez orice urmă de iluzie spurcată și nefolositoare, care m-ar fi făcut să văd totul diform, neclar și îmbrăcat într-o haină plăcută la aspect, dar supusă, desigur, putrezirii. Acum, tot ceea ce trebuie să faci tu este să-ți cureți bine mintea de toți gărgăunii, ce deocamdată ți-o stăpânesc cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt că nu-mi mai aparțin deloc. Dar atunci, totuși, cui aparțin? Nu cui trebuie, asta-i limpede! Întotdeauna am fost într-o alergătură haotică, dar o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine de nelegiuit cu bună știință, observ. Ei, dar cred că, pur și simplu, n-am să mă mai gândesc nicidecum la asta, și gata cu problemele! La urma urmelor, nici măcar n-am prădat cine știe ce; este doar un fleac ce se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Tot ce putu el să distingă cu precizie fură două lămpi micuțe, dispuse de o parte și de cealaltă a sălii, ambele aprinse moderat, în apropierea cărora stăteau nemișcați două namile de oameni, din cap până în picioare îmbrăcați numai în haine negre și purtând fiecare la brâu câte un revolver cu țeavă dublă, și ele tot negre. Erau negre, de bună seamă, tocmai pentru ca să nu lucească în lumină; tânărul le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pline cu struguri, cu mere și zarzavaturi sănătoase crescute În grădina casei părintești. Drumul de la gară până În fața ușii apartamentului În care locuiam mi s-a părut nesfârșit. După ce am descuiat ușa am abandonat sacoșele pe hol, lângă cuierul cu haine, și din câțiva pași am fost lângă telefon. „Alo!”. Bună ziua. Am ajuns acum câteva minute. În vocea mea se simțea emoția, nerăbdarea comunicării. „Bună ziua, draga mea!”. Mă bucur să te aud. Simt În vocea ta ceva nedefinit... ceva care mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Am intrat În hol și În afară de un miros Îmbătător de friptură, sărmăluțe și plăcintă cu mere... se părea că nimic nu tulbură liniștea ce devenise parcă singura stăpână. Hei! E cineva acasă? am strigat aproape la unison, În timp ce ne scoteam hainele și căutam din priviri un loc pe unde să le abandonăm. Ce bucurie! am auzit-o pe mama dintr-o dată, exclamând În spatele nostru, cu brațele larg deschise, neștiind pe cine să Îmbrățișeze mai Întâi. Bineînțeles că nici lacrimile nu s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În mișcare care scoteau niște sunete ciudate sau mai degrabă niște gemete Înfundate, căutând mereu ceva... o rază de lumină... Dintr-o dată, În această confuzie de gânduri mi-a apărut În fața ochilor Alex... Se afla pe un peron pustiu, cu hainele rupte și pline de sânge. Parcă Încerca să șoptească ceva... Mi-am Încordat auzul și fiecare murmur al lui devenea din ce În ce mai perceptibil. „Diana! Diana! Iubirea vieții mele! Așteaptă-mă! Vin cât pot de repede... Trebuie să-mi văd copilul! Cum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce urma să vină. După ce mi-am băut cafeaua, am deschis televizorul pentru a afla vești despre vreme. Se anunța un cer ușor Înnorat cu câteva ploi de scurtă durată În jurul prânzului. A trebuit să fac o nouă revizuire a hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de obicei, pe Mârzasca, o stradă veche, În pantă, care era o adevărată bucurie pentru copii În perioada de iarnă. Cu săniuțele, saci din plastic, cartoane
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
voi dezvolta acest subiect care mă Îndepărtează și Îmi aruncă o umbră cenușie asupra intenției bune și folositoare pe care mi-am propus-o astăzi. S-a deschis un magazin nou În apropierea hotelului și am ieșit să văd ce haine aș putea să-mi mai cumpăr, pentru a-mi completa garderoba. Toamna Încerca să-și facă anunțată prezența prin paleta-i coloristică ( specifică), mai Întâi, abia sesizabilă, ca mai apoi să invadeze Întreg spațiu respirabil, cu parfumuri ademenitoare și culori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe pat, lângă el, și l-am mângâiat Îndelung. Aveam inpresia că doarme. Acesta a fost sigurul meu sentiment. I-am luat ceasul de la mână, ceas pe care i-l făcusem cadou de ziua lui, apoi cineva mi-a pus hainele În brațe și am plecat acasă. Pe hol, m-am Întâlnit cu prietenul lui, directorul hotelului D., care m-a privit ca pe un călău. O privire scurtă, plină de răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra locului unde se agață hainele, era o etajeră, un fel de grilaj, din patru șipci, cu spații Între ele, prinse pe suport de lemn. Acolo se aflau cele două pături din lână, de culoare verde Închis cu o bordură de un albastru deschis, pe care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sfânta Liturghie. După ce se termină tot, lumea ieși afară și ieși și ea. Cum ieși, îndată se apropie de ea o bătrână care, cu voce plină de jale, îi zise: - Te-am visat noaptea trecută. Exact așa cum ești. În aceste haine și în acest batic pe cap. Eu am foarte mulți ani de când port vina unor păcate, pe care nu le pot mărturisi, și acum sunt bătrână și simt că nu voi muri, până nu le voi mărturisi, dar sunt atât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a îndeplini funcția de contabil șef în colhoz. Era frumoasă ucraineanca, ce să mai zicem? Nicio altă fată din sat nu avea rochiile și costumele pe care le avea ea. Era la noi în sat o vorbă, care zicea că haina frumoasă îl face și pe omul urât frumos, dar dacă mai era și frumos?... Cam așa era în cazul Galinei, cum o chema. Flăcăul se îndrăgosti de ea. Nu după mult timp, se căsătoriră. Erau fericiți, trăind în dragoste și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noi susțin că astăzi e greu de făcut bine; „Nu avem noi tot ce ne trebuie, de unde să le dăm și lor?” Deci, mulți dintre noi înțeleg că, pentru a face bine, trebuie neapărat să dăm ceva; fie bani, fie haine, fie alimente... Dacă nu avem aceste lucruri, s-a terminat cu posibilitatea de a face bine. Nu putem, pentru că nu avem! Dar să ne gândim câți oameni din lume le au din belșug pe toate acestea și totuși suferă. Câte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să se ridice. Maria îi puse cana în mâini și o ajută să bea. Era numai pielea și osul, printre firele puține de păr pe care le mai avea pe cap, se vedeau păduchii. Corpul ei era acoperit cu o haină care abia se mai ținea pe ea. Părea un deținut din lagărele de concentrare. Băuse toată apa din cană. Îi lăsasem pâinea lângă ea, o ajutasem să se culce din nou și am ieșit în fugă. Nu ne văzuse nimeni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zicea că sunt prea mică. Cu frații sau surorile mele puteam pleca decât până la amiază, timp când ei erau la școală, nu puteam ieși. Reușisem de vreo două ori să ies din casă fără voie, întorcându-mă udă și cu hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a avea o păpușă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni la drum. Purta un cojoc care o ascundea mai toată, ca să nu înghețe pe drum. Își luă ceva haine și lucruri cu ea, apoi, luându-și rămas bun de la părinți, plecă cu iubitul ei care, de fericire, abia se mai ținea pe picioare. Când și cum ajunseră acasă, mirele nu-și dăduse seama. A doua zi dimineața, când se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
el să întârzie și, atunci, trebuia să aștepte, cu alți copii din sat, uneori chiar ore întregi. Se așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cele sociale trebuie citite la fel pentru simplul fapt că poartă nume identice sau asemănătoare trebuie abordate critic. Ideologiile sociale, față de cele sistematice ale elitelor, sunt contradictorii, cu cauze multiple și efecte diferențiate în funcție de context, cu componente multiple sub haina acelorași opinii etc. Este greu de găsit în științele sociale un domeniu în care să fie mai pregnantă relația de incertitudine în procesul de măsurare comparativ cu dificultățile de măsurare a ideologiilor sociale. Aici, setul de indicatori folosiți pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
ar fi întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
împrăștia în prundișul văii. A plecat ochii. O clipă a văzut ochii bunicii, triști, dar plini de duioșie. "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea, doamne, doamne ... du-te acasă, limpezesc eu hainele". Clipe nebune, natură molipsitoare, muguri tainici se deschid înăuntrul ei. Cineva îi pune mâna pe umeri. "Vă plac copacii?" Se întoarce brusc, băiatul e frumos, are ochi de culoarea mării. Pașii li se potrivesc în aceiași cadență, noaptea cade fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]