KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

film, vulgaritățile ei crase împotriva teologiei și geometriei, împotriva bunului-gust și decenței. (Nu înțeleg pornirea aceasta a mea de a vedea filme; îmi face aproape impresia că am filmele „în sânge“.) Notă de sănătate: stomacul meu a întrecut măsura; cusăturile halatului meu de vânzător plesnesc groaznic. Pe mai târziu, Tab, Tânărul Vostru Muncitor Pacifist. Doamna Levy o ajută pe renovata domnișoară Trixie să urce scările și îi deschise ușa. — Aici e Levy Pants! mârâi domnișoara Trixie. — Te-ai reîntors acolo unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
crenvurști erau probabil săraci. Va fi bucuros de câțiva gologani. Omul putea fi un excelent paravan. Și nici n-ar fi avut habar de ce se întâmplă. Părea totuși om cu carte. În cele din urmă, puțin după ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz și dădu buzna în garaj. După câteva minute, ciudatul negustor își împingea căruciorul afară pe stradă. Tot mai purta cercelul, eșarfa și sabia de abordaj, observă George. Făceau probabil parte din inventarul lui de vânzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
spre Jones. — Hei, ascultă! spuse acesta. Pân’ nu pleci, zi-mi și mie ceva. Ce crezi că tre’ să facă un negru ca să nu fie nici vagabont, nici să lucreze sub salaru’ minim? — Vai de tine! spuse Ignatius, căutând prin halat marginea trotuarului ca să se sprijine și să se ridice. Nici nu-ți poți da seama în ce stadiu de confuzie te afli. Toate judecățile tale de valoare sunt greșite. Când vei ajunge în vârf, sau acolo unde vrei să ajungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și eficacitate întindea cu energia unui pompier ketchup și muștar pe marfa vândută. Ce splendidă zi! Semnele Fortunei erau mai mult decât promițătoare. Domnul Clyde, mut de uimire, primi salutul vesel al vânzătorului Reilly și zece dolari, iar Ignatius, cu halatul plin de bancnote, primite de la puști și de la magnatul crenvurștilor, se urcă în troleu cu inima ușoară. Intră în casă și o găsi pe mama lui vorbind cu voce scăzută la telefon. — M-am gândit la ceea ce mi-ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-i drumul. — O, Doamne! exclamă Ignatius. Lasă-mă, te rog. Nu știu să dansez. Hai, vino, spuse Timmy. Te învăț eu. Îmi place să dansez. Conduc eu. Dă-i drumu’, umflatule, spuse amenințător Betty. — Nu. Nu-i cu putință. Sabia, halatul. S-ar putea să lovesc pe cineva. Am venit aici să vă vorbesc, nu să dansez. Nu știu să dansez. N-am dansat niciodată. N-am dansat în viața mea. — Ei bine, o să dansezi acum, îi spuse Frieda. Doar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Voia să danseze cu tine. „Îngrozitor!“ „Fă-l să plece!“ „Ne strică petrecerea.“ „Monstruos!“ „Periculos!“ „O catastrofă.“ — Pleacă de aici, strigă Dorian. Ne ocupăm noi de el, spuse Frieda. — Foarte bine, spuse de sus Ignatius, în timp ce fetele îl apucaseră de halat cu mâinile lor butucănoase și îl împingeau spre ușă. Ți-ai ales singur destinul. N-ai decât să trăiești într-o lume măcinată de războaie și vărsări de sânge. Când va cădea bomba, să nu mă cauți. Voi fi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Du-te și pun-te lângă scenă, mama ei, să nu-ți scape un coș de pe fundu’ don’șoarei O’Horror. Jones îi făcu vânt lui Ignatius să treacă mai repede prin ușa capitonată. Ignatius intră atât de impetuos, încât halatul i se roti în jurul gleznelor. Chiar și în întuneric observă că localul părea ceva mai murdar decât fusese la vizita lui anterioară. Se adunase precis destulă murdărie pe podele ca să permită o cultură mai restrânsă de bumbac. Dar nu văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
săltând, se năpusti spre capul lui Ignatius. — Hei, strigă Darlene. E nebunu’ ăla! Tocmai când Ignatius era pe punctul de-a se năpusti afară din local, papagalul care sărise de pe scenă ajunse la el’pe umăr. Își înfipse ghearele în halat și apucă cu ciocul de cercel. — Doamne, ajută-mă! strigă Ignatius, sărind în sus și lovind în pasăre cu mâinile lui iritate care îl mâncau. Ce amenințare avicolă făcuse oare să derapeze roata Fortunei în așa hal? Când se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă Jones n-ar fi sărit în mijlocul drumului și n-ar fi tras cu mâinile lui mari de halatul alb. Ignatius căzuse astfel pe spate și autobuzul, lăsând o dâră de gaze arse, trecu, huruind, la câțiva centimetri depărtare de cizmele lui. — E mort? întrebă Lana Lee plină de speranță, privind spre grămada de material alb întinsă în mijlocul străzii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ei să leșine pe stradă în fața unui bordel. Domnul Clyde și cazanul său clocoteau și bolboroseau. Dacă Reilly ar fi încercat să apară din nou la Paradisul Vânzătorilor, chiar că i-ar fi înfipt furculița în gât. Dar mai erau halatele și accesoriile de pirat pe care Reilly le scosese probabil pe furiș din garaj, în după-amiaza trecută. Va trebui totuși să ia legătura cu maimuțoiul, cel puțin ca să-i spună să nu mai dea pe acolo. Nu te poți aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
strigă ceva, dar bubuitul mașinii domnului Levy îi acoperi vocea. În timp ce el se îndepărta, un fum albastru se așternu peste Plymouth-ul tamponat. — Acu’ chiar c-ai făcut-o, îi spuse doamna Reilly lui Ignatius, apucându-l cu mâinile de halatul alb. Acum chiar c-am dat de bucluc, băiete. Știi ce-ți pot face pentru plastografie? Te pot arunca într-o-nchisoare federală. Bietul om! Amenințat să fie dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa de disecție. Doctorul Isobel MacAlister purta costumul de lucru: un halat verde pastelat și un șorț roșu din cauciuc pe deasupra, cu părul ei scurt ascuns sub boneta de chirurg. Nu era machiată absolut deloc pentru a nu risca vreo contaminare a cadavrelor și, când Își ridică privirea pentru a vedea cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și nemulțumită, spre cincizeci de ani, Îmbrăcată Într-un halat roz de baie. Nu era machiată, iar urmele vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
vagi de rimel i se scurseseră dinspre ochi către urechi. Părul Îi era ud, atârnându-i pe față ca sfoara umedă. Expresia iritată Îi dispăru când zări uniforma agentei Watson, aflată În spate. — Doamna Henderson? — O, Doamne. Își Înfășură strâns halatul. Culoarea Îi dispăru din obraji. — E vorba de Kevin, nu-i așa? O, Doamne... e mort! — Kevin? Insch o privi uimit. — Kevin, soțul meu. Se trase Înapoi În holul micuț, fluturându-și mîinile. — O, Doamne. — Doamnă Henderson: soțul dumneavoastră nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-o pe Lorna, doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă Henderson. E moartă. Păru copleșită apoi zise: — Ceai. De asta avem nevoie. Ceai dulce și fierbinte. Se Întoarse cu spatele și se grăbi spre bucătărie, cu halatul de baie fluturându-i. O găsiră suspinând pe chiuveta de la bucătărie. După zece minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea. Doamna Henderson părea de două ori mai scundă. Halatul roz era drapat În jurul ei ca o pelerină. — Trebuia să-i fi luat afurisitul ăla de ponei... Inspectorul se aplecă ușor Înainte. — Îmi pare rău că trebuie să cer așa ceva, doamnă Henderson, dar trebuie să ne spuneți despre noaptea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
tratat. — Numele lui e Douglas MacDuff, spuse Logan, Încercând să-și păstreze tonul grav al vocii. Este principalul suspect În anchetarea unei crime. Trebuie considerat deosebit de periculos. Asistenta se retrase de lângă targă, ștergându-și mâna de partea din față a halatului ei albastru, iar latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
mai fusese arestat vreodată. — Ce ciudat, spuse Insch, scoțând un pachet de bebeluși de jeleu. Îi oferi unul lui Logan, luă unul el Însuși și Îndesă pachetul la loc În buzunar. Vezi tu, Doug zice că n-aveai nimic pe sub halat. Zice că i-o trăgeai. — Douglas MacDuff minte. — Păi, dacă el minte, cum a murit fata? — A-mpins-o și a căzut și s-a lovit de cămin. Era singura părticică din povestea lui Cameron care se potrivea cu ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
grăbindu-se. Nu era vorba de violență aleatorie. Și nici nu era violența vreunei bande. Era vorba de răzbunare. — Ce-nseamnă asta? De ce-am fost târâtă aici? Vocea era stresată și iritată, Întocmai ca posesoarea, o doctoriță bine-făcută În halat alb, la care se adăuga stetoscopul din jurul gâtului. Logan Își ridică mâinile a neputință și se retrase de lângă pat. — Trebuie să pronunțați decesul Înainte să putem muta cadavrul. Ea se uită urât. — Normal că e mort. Vezi chestia asta? Arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
să mă pregătesc pentru serviciu. Încercă să Închidă ușa, dar agenta Watson Își strecurase deja gheata În crăpătura cea mică. — Deschideți sau o sparg. Doamna Henderson o privi alarmată. — Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-am venit, Michelle, nu-i așa? spuse el. Nu voia să-l privească În ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. CÎinele din curte lătra Întruna, Îndîrjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sîrma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să-și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care-i cădea pe-o ureche. Înălțînd mult lumînarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care-și strîngea În brațe fetița. Copilul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]