2,407 matches
-
nesigur este drumul pe care și l-au ales. În anii de tinerețe ai marelui regizor însă, el era și mai dificultos, deoarece, cum înfricoșător de exact zice intervievatul, atunci "dispăruse și acel simț al umorului românesc, dispăruseră satira și hazul de necaz. Cutreiera peste tot doar frica și nu numai cea camusiană, care se trăgea din burtă, ci chiar frica de a nu fi auzit chiar cînd nu spui nimic, frica de închisoare, frica de-a-ți pierde viața. Nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Giuliani. Salba de aur (1907) folosește versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reușită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Național din București și care se bizuie pe comicul de situație, dar își trage hazul mai ales din limbuția nostimă a personajelor. B.-A., care a scris și cronică teatrală, s-a făcut cunoscut și prin transpunerea în românește a libretelor unor opere și operete (Carmen de Georges Bizet, Gioconda de Amilcare Ponchielli, Andrea Chenier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În bucate”, adică să dea remarcelor noastre farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că vedem că ceea ce spune este În stare să și respecte, să Înfăptuiască. Μ Duelul, indiferent pe ce plan s-ar desfășura (intelectual, moral, cultural etc.), n-ar avea nici un haz dacă n-ar presupune o anumită egalitate a competitorilor. Μ Nimeni nu se poate sustrage unui moment de recunoaștere lucidă a limitelor posibilităților sale psihologice sau a limitelor existenței sale umane. Ceea ce ne diferențiază Însă sunt situațiile În care această
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare pas pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facultăți n-au fost Încă prea mult puse la contribuție. Lucien simți o plăcere să cugete la noul articol și se apucă de el cu tot avântul. Sub pana lui, țâșniră frumusețile pe care le descoperă spiritul de contrazicere. Avu haz și piper, ba chiar se ridică la unele considerații noi asupra sentimentului, ideii și imaginii În literatură. Cu dibăcie și iscusință, regăsi, ca să-l laude pe Nathan, impresiile dintâi..” Putem de acum să ne Întrebăm dacă angoasa lui Lucien nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a vieții sale, Istoria Revoluției franceze, și să o publice În engleză. Studentul ăsta care avea o memorie de elefant a repetat cu seriozitate ce Îi spusesem, cu ocazia unei conferințe a Societății de Litere din Japonia. Era de un haz nebun! Și asta cu vreo sută de oameni În public, cu urechile ciulite, care nu pierdeau nici un cuvânt... Povestea pe care o relatează estetul este de două ori delirantă. Pe de o parte, lui Nicholas Nickleby, personaj fictiv, i-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rentabil cu tine... (intră Mona) Octav: (abia stăpînindu-și emoția) Îmi pare bine că ai venit...! Mona: (intimidată de tandrețea lui Octav) Ei...! (lunecînd) Dar văd că te-ai lansat tare! Octav:...Cu ce vă servim? Avem de toate... insomnii rebele... haz de necaz... chinuri răsuflate... sentimente la preț redus... Prețuri convenabile! Mona: Da ce-i aicea, dragă, bazar de sentimente uzate?! Octav: Adevărul e că ne-am lărgit profilul... Vrem ca aici să funcționeze un... cavou cultural... turistic... spiritual... Mona: Interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
făcut tu?! Gh. P. doi:...Adevărul e că ne-am dat curajul și demnitatea pe o bucată de brînză... Am fost orbi și surzi pentru un salam și o decorație... Ăsta-i adevărul... Gh. P. unu: (încercînd o trecere spre haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi:...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și un regret într-o nostalgie de ținută. În volumul următor, "13 iluzii", despre care Dan Cristea într-una din cronici spune că poetul și-ar fi găsit formula, îl descoperim sorescian; parabola este însă expusă cu ostentație, lipsindu-i hazul poetului citat; N. Prelipceanu rămâne grav și elegiac: "Trăiască dansatoarea totuși/ prefer să mor acum aici chiar eu/ și să se scrie pe mormânt cuvinte/ pe care ploile le vor spăla"/. Timpul lunecător, regretul unor posibilități pierdute sunt cuprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
etc. Al. Piru remarcă pe bună dreptate că poetul nu reușește să fie original și ecourile din Eminescu, Marin Sorescu, N. Labiș, din suprarealism, din Arghezi, sunt evidente. Retoric, pasionat de ceea ce este simplu și direct, îi lipsește echivocul și hazul lui Marin Sorescu din zilele lui bune: "Copiii au crescut, își spunea,/ cămășile le-au rămas mici./ Sigur trebuia făcut ceva cu cămășile, cu hărțile Pământului, adică" ("Neliniște"). Versuri facile sunt cuprinse și în "Vârsta sărutului", volum ce se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor./ Tușiți". De fapt, poemul ne trimite la poeziile manifest ale avangardiștilor, numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trei-patru versuri, uneori se încearcă o sensibilizare a ideii: ("Urme", "Vânt", "Drum", " Merg înainte spre moarte/ Cu coada ochilor/ Târâș spre lucruri"). Ciclul "Către mare" nu mai aduce nimic nou, realul se implică în poezie cam fără scânteie și fără haz: "din antichitate facem greșeli tactice, strategice, poetice, politice: trenuri întregi de greșeli", recunoaște poetul. Dincolo de aceste preocupări legate de arta lui, Sorescu aduce lumea cu partea ei perisabilă, cu neajunsurile ei, cu marile ei probleme; de aceea, în poemul "Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-a legănat,/Agățat de stele cu o ață/Ușurat de dragoste și viață/ Și simțindu-se neatîrnat.// Astfel făcu haz spre ziuă/ Ascultînd prin arborii vecini/ Păsările ce bat apa-n piuă,/ Și cînd soarele-i trimise spini/ Spînzuratul vînăt ca o floare,/Și cu limba amenințătoare/ își strănută sufletul, deplin”.3) Grav în toate, Bacovia s-a angajat cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prețuiteă” (op. cit., p. 153). Din nefericire pentru el, Șt. Gheorghidiu nu dispune în forul său interior de acele resurse necesare unei depline edificări: el nu numai că nu știe „să tragă cu buretele” peste un lucru consumat, sau „să facă haz de necaz”, dar, dimpotrivă, analizează cu scrupulozitate fiecare amănunt posibil al unei presupuse situații de infidelitate, descoperă subînțelesuri și nuanțe care trădează intenții ipocrite din partea ființei iubite. Șt. Gheorghidiu își trăiește îndelung amintirile reale și imaginare, dându-le o notă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe lumea asta... Și ce-o să mănânci, mă Biznac? Ce-o să mănânci, mă, tâmpitule?”. Moromete se vede, în continuare, cu vechii săi prieteni liberali (Matei Dimir, Nae Cismaru, Costache al Joichii, Giugurdel), dar adunările lor nu mai au fastul și hazul celor de altădată. Figurile centrale ale satului sunt acum Bilă, Isosică, Mantaroșie, Ouăbei, Adam Fântână, actori ai puterii comuniste. Isosică, fiul unei femei care îl văzuse pe Dumnezeu, este secretar de partid. Inteligent, inventiv, el pune la cale intrigi pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
popular. Relatate în graiul bănățean, cu fonetica și lexicul specific, amintirile din copilărie (Țucă-l moșu), evocarea unor tipuri caracteristice (Calu’ lu’ Doancă) sau a unor figuri din lumea satului (Carce in deparce, Lu’ Ana lu’ Gică), anecdotele, întâmplările cu haz (Ăl mai tare om din lume) capătă o culoare aparte și impresia de viață este mai puternică („Trâmbiț, tobe, larmă, chiot,/Fluier, strigăt, râs și ropot.../ Șie să fie? Șie să fie? Iaca-n târg, «minajărie»!/O «comegie» d’a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic, nu excelează nici prin construcția unor situații și personaje, nici prin tensiunea ideilor, meritul lor constând în câteva rezolvări comice insolite și în hazul unor replici. SCRIERI: Adevărul din zori, București, 1977; Anotimpuri (Niște pramatii de îngeri), București, 1977; Un rulment numit Calypso, București, 1977; Busola, București, 1979; Călătorie în doi, București, 1980; O chestiune de onoare (Poansonul), București, 1981; Și mulțumesc pentru crizantemă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
nu îmi plac micile concursuri stupide pe care pe organizează mereu nu înseamnă că nu lucrez bine în echipă!”. Mai apoi, discutînd cu managerul, am aflat că operatorul nu numai că disprețuia „micile concursuri stupide” coordonate de manager, ci făcea haz de ele în public, formulînd adesea remarci sarcastice la adresa altor membri ai echipei. îndatorirea unui șef de a motiva oamenii și de a stimula performanțele este îngreunată adesea de către unii angajați, care se opun în mod activ acestor obiective. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]