KorAP: Find »[drukola/base=hotar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...561 >

14,015 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195

Sfatul satului, oameni buni și bătrâni, se aduna la biserică, în pridvor sau sub un copacă din curtea bisericii, judeca pricinile și învinuirile aduse în public. De asemenea, acest sfat al bătrânilor dădea mărturie în numele satului, participa la hotărnicii, stabilind hotarele, care, apoi, erau înscrise în documentele de cancelarie. Obștea avea dreptul de judecată asupra membrilor săi, bătrânii satului având calitatea de judecători. Obștea nu putea judeca cazurile de omor care erau date domniei: „Și care va fi vinovat de moarte

Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat (2009) [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
sa care apare și pe unele acte, în 1834. Unul dintre aceste acte (zapisă din 17 noiembrie 1829) a fost încredințat de privighetorul ocolului Berheci, referitor la vânzarea către Ioan Oprișan și Alexandru Luca, a doi stânjeni de moșie din hotarul satului Fruntești de către Hurmuzache Samson din satul Godinești și poartă sigiliu în fum al satului Fruntești. Această ștampilă a fost folosită de vornicul satului Fruntești, Ion Ungureanu, în anul 1841. În anul 1865, procesele-verbale încheiate de comisia agrară sunt semnate

Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat (2009) [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550

cretanilor, acesta fiind primul război dintre Europa și Asia. Filosofi, interpreți, marinari, medici, artiști și negustori îgreci, fenicieni și evrei, dar și mongoli, indieni și perși), toți aceștia dezvoltă, în acele vremuri, circuite comerciale între toate statele Eurasiei. Trecând toate hotarele, chiar și pe timp de război, ei pun în circulație idei și produse, din Peninsula Iberică până în China, unde cei din dinastia Shang tocmai sunt răsturnați de la putere de către cei din dinastia Zhou, prima care a avut o existență bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
în el reprezentanți ai popoarelor supuse, încearcă să se proclame împărat și-și urmărește rivalii până în Egipt, pentru ca, la întoarcere, să fie asasinat. în 27 î.e.n., succesorul său Octavian devine Cezar Augustus, primul împărat. Preocupați să evite orice revoltă la hotare, succesorii săi zdrobesc revolta egipteană și-i reduc la tăcere pe toți disidenții, printre care, în 30 e.n., un rabin din Ierusalim pe nume Iisus, apoi pe alți evrei răsculați, înainte de a distruge Ierusalimul îîn 70 e.n.) și de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
și multitudinea de limbi și credințe ale soldaților ei, o logistică greoaie, și se confruntă cu dificultatea de a-i găsi finanțarea. împăratul Marcus Aurelius merge până acolo încât petrece el însuși douăzeci de ani îîntre 160 și 180) la hotarele imperiului. Numai că aceste eforturi eșuează: sub loviturile germanilor și ale slavilor, ei înșiși împinși din urmă de turci și de mongoli, Roma se retrage epuizată, concurată, mai nou, și de alte cetăți ale imperiului, cum ar fi Bizanțul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

pline de nevinovați, cum bine se știe, ironiză Dante. - Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla povestea nenorocirii mele. Totul a pornit de la dorința mea de a spori mica vie a părinților mei, cumpărând o fermă la hotar. M-am Înțeles cu vecinul meu să mutăm hotarul cu treizeci de pași, pe care eu am cerut să Îi măsor personal, cu picioarele mele. - Ei bine? - Ei bine, am socotit treizeci de pași Întocmai, dar el m-a reclamat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Totuși, vei fi de acord cu mine, atunci când vei afla povestea nenorocirii mele. Totul a pornit de la dorința mea de a spori mica vie a părinților mei, cumpărând o fermă la hotar. M-am Înțeles cu vecinul meu să mutăm hotarul cu treizeci de pași, pe care eu am cerut să Îi măsor personal, cu picioarele mele. - Ei bine? - Ei bine, am socotit treizeci de pași Întocmai, dar el m-a reclamat pentru Înșelătorie... și iată-mă aici. - De ce? Mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
sluji? - Se mai spuneau și altele pe seama lui. Mecanicul vorbise În șoaptă, dar fusese suficient ca să Îi curme firul gândurilor. - Ce? - Că Înnebunise din pricina unei descoperiri. - Un dispozitiv? - Nu. Dispozitivele erau mândria și fericirea lui. Al-Jazari a Înnebunit pentru că descoperise hotarele lui Dumnezeu. - Hotarele lui Dumnezeu? - Așa se spunea. Dante tăcu preț de câteva clipe. Chipurile morților Îi dănțuiau prin fața ochilor. Apoi Își aminti de astrolabul găsit de străjeri pe corabie. Îl căută În traistă. Acum, În plină lumină, observă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
spuneau și altele pe seama lui. Mecanicul vorbise În șoaptă, dar fusese suficient ca să Îi curme firul gândurilor. - Ce? - Că Înnebunise din pricina unei descoperiri. - Un dispozitiv? - Nu. Dispozitivele erau mândria și fericirea lui. Al-Jazari a Înnebunit pentru că descoperise hotarele lui Dumnezeu. - Hotarele lui Dumnezeu? - Așa se spunea. Dante tăcu preț de câteva clipe. Chipurile morților Îi dănțuiau prin fața ochilor. Apoi Își aminti de astrolabul găsit de străjeri pe corabie. Îl căută În traistă. Acum, În plină lumină, observă că acele semne mărunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care alungă moartea dincolo de hotarele Împărăției beznei. Din pricina acestei legende se crede că Frederic nu a murit și că așteaptă să se Întoarcă după ce se vor fi rotit cincizeci de sori de la dispariția sa. Gândește-te, messer Durante: Întoarcerea Anticristului În anul Jubileului. Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
poetul pe nepusă masă. Celălalt se răsuci spre el cu un aer uluit. - Un loc al triumfului spiritului, Îmi imaginez. Sau, printr-o metaforă, ceea ce voi numiți paradis. - Noi? - Vreau să spun voi, teologii, care Îi desenați aparența, esența și hotarele. Sau, de asemenea, voi poeții, care Încercați să Îl Înveșmântați În cuvinte. De ce mă Întrebi? - Se pare că multă lume umblă după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nimic! Am fost Însărcinat, la Veneția, să vin la Florența și să trag la hanul Îngerului. Acolo, cineva urma să se folosească de munca mea. Am călătorit mereu sub escortă. Dante Îl fixă atent. - Ai fost escortat? De cine? - Până la hotarul de pe Piave, de scalvi ai Serenissimei. Odată intrat pe teritoriile Padovei, trebuia să mă alătur unui convoi de negustori care urma să coboare până la Florența. Acolo l-am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
lor, observând scena ca niște spectatori de pe treptele unui amfiteatru roman. De cum ajunse afară, o luă la goană, temându-se să nu cumva să fie urmărit de careva. Însă ușa tavernei rămase Închisă, ca și când ar fi construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu ar fi fost neobișnuit ca senezul să frecventeze un asemenea loc. Te puteai aștepta ca de acum, coborâșul său pe panta viciului să Îl fi purtat dincolo de hotarele firii. Își stăpâni un zâmbet, la gândul acesta: eroul de la Campaldino, cu piciorușele lui violete! Într-adevăr, erau parcă menite să intre pe ușa aceea. Franceschino, În schimb, după imaginea pe care și-o făcuse despre el, nu părea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
pe aceea a lui Dumnezeu, continuă bătrânul, cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din nou Întrebător pe meșter. - E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările. Ieșind pe palier, Întâlni silueta masivă a lui Jacques Monerre. Poetul Îi tăie calea. - Îmi imaginez că știi ce s-a Întâmplat. Francezul Încuviință. - Am văzut trupul, replică el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
mai rămăsese din vedere asupra desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
desenelor. - Da, l-am văzut eu pe Guido Bigarelli trasând planurile castelului, pentru a Îndeplini porunca Împăratului. Dante Începea să Înțeleagă. - E unul din castelele lui Frederic? Una din fortărețele cu care Împăratul Își marca hotarele Împărăției? - Nu, nu la hotare, ci În Capitanata, În centrul provinciei, pe o Înălțime de unde, În zare, se vede țărmul mării. În plină lumină de Miazăzi. Castelul de la Santa Maria al Monte. Tremurând, bătrânul se ridicase, urmărit de privirile tuturor. Se apropie de peretele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Își croiască drum În mintea lui. O speranță... - Nu, el există. E viu și e gata să se arate lumii, conducând această campanie, și să celebreze gloria Înaintașului, ducând la bun sfârșit cel mai mare proiect al lui Frederic: fixarea hotarelor lumii. - Ce vrei să spui? - Marea sa lucrare neterminată. - Dar cine este omul despre care vorbești? Monerre deschise gura o clipă, dar apoi tăcu. Făcu un pas Înapoi, ca și când s-ar fi pregătit să plece. Însă, după un moment, reîncepu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
marcase nașterea și care Îi cârmuia drumul. Poate că Marcello avea dreptate: exista o potecă Încrustată În viața fiecăruia, iar să trăiască nu Însemna decât să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și puncte dansa printre flăcările migrenei. Începu să parcurgă cu degetul arătător acele semne care Îi determinau destinul. Până la pătrarul malefic al lui Jupiter, unde Marcello citise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
scris, așa se va Întâmpla, murmură el, Închizând ochii, cu un glas care, dintr-o dată, parcă venea din depărtare. Toată perfidia maurilor și necromanția lor nu au nici o putere În fața admirabilei arhitecturi a creației, cu lumina ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului nostru, ale limbii noastre! Și pe multe din acestea le-ai ucis dumneata, replică Dante furios. Nu certitudinea, ci frica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
trupul lui Arrigo, Învelit În lințoliu, parcă le observa mișcările. O margine a țesăturii alunecase, descoperindu-i fața. Era drept să se afle acolo, se gândi Dante. Încă nu trecuseră două ceasuri de la moartea lui, iar sufletul Îi rătăcea la hotarele Împărăției umbrelor. Încă putea vedea. Una câte una, cele opt plăci fură rezemate de câte un perete. Bonatti urmărea perimetrul construcției, indicând din memorie unghiurile, ca și când ar fi trasat pe piatră un ultim, extraordinar horoscop. Dante Îl urmărea, verificând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

asta!, de cântat, cânți, de fermecat, ne farmeci, ia mai du-te de cântă și prin pădure, cu iezii! Am plecat spre munte și spre pădure, că era iarba bună, și-acolo, în margine de Kogaion, la poalele muntelui, în hotare, am învățat să iubesc femeia, ăla a fost începutul, acolo am știut prima dată ce-i plăcerea, am aflat prima învățătură a lumii, atunci m-a dominat pentru prima dată o femeie, numai de două ori în viață m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni și tu, dacă ești cuminte. Bărbatul vorbește mult, nesfârșit, nu mai termină, îi tot toarnă fetei bolboroseli fără hotar, ca și cum cerul și pământul ar trebui acoperite cu vorbe. A aruncat, în sfârșit, furtunul și s-a apropiat de tânără, o urmărește cu ochiul lui de specialist în femei, cum merge fata asta, încet, printre ierburi, parcă doarme în ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]