7,197 matches
-
ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior de baltag/ Astru în veșnic meleag/ Rază în cântecul mumii/ Magnet printre secolii lumii// Buerebista, încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își exprimă incertitudinile privitoare la destinul său omenesc și la vocația de scriitor: „Personajele cele mai importante/ale fiecărei zile/sunt oamenii și cărțile./ Primii mă îmbrâncesc,/fac haz, mă plâng./ Cărțile
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene vechi (La indicativul prezent, Noapte peltică, 1980), fie în cel al zonelor de blocuri (În vara fierbinte, 1972). Printre banalități, patetisme, romantisme facile (dezvoltate, de pildă, în imaginarul cavaleresc al microromanului Spre somn, din volumul Noapte peltică), V. strecoară câteva descrieri cu valoare documentară asupra fizionomiei epocii: demolările și evacuările din locuințe, concediile de odihnă ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
axa temporală (favorizați sunt acum interbelicii), cât și pe aceea generică (criticul nu mai face nici o discriminare între genuri). Definitorii sunt eseurile consacrate, în prima secțiune a cărții, lui Lucian Blaga, V. Voiculescu și Ion Pillat, care asociază incursiunile în imaginarul operei cu „excursiunile” biografice și antropologice. Față de acestea, Imediata noastră apropiere, I (1980) marchează o aparentă regresie, cel puțin în planul tematicii, limitată, cu mici excepții, la cadrele Banatului, dar, într-un anume sens, și în planul metodei, care pactizează
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Evoluția unui poet, RL, 1980, 10; Lucian Alexiu, „Pasaj de pietoni”, O, 1980, 14; Constantin Pricop, „Semne particulare”, CL, 1980, 3; Adrian Popescu, „Pasaj de pietoni”, TR, 1980, 24; Al. Călinescu, Dreptul la poveste, CL, 1980, 7; M. Nițescu, Revanșa imaginarului, VR, 1980, 8; Nicolae Manolescu, Dialoguri literare, RL, 1980, 44; Ion Bogdan Lefter, Semnele particulare ale poetului, ECH, 1980, 11-12; Cristea, Faptul, 175-180; Doinaș, Lectura, 243-249; Sângeorzan, Conversații, 114-120; Zaciu, Lancea, 313-328; Iorgulescu, Critică, 79-81; Tomuș, Mișcarea, 160-163; Nicolae Prelipceanu
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui o constituie exilul, resimțit deopotrivă în plan poetic și existențial, iar modalitatea de surmontare a crizei constă în proiecția de universuri alternative prin exploatarea resurselor imaginarului. Notele distinctive nu sunt mai puțin relevante, căci, pe de o parte, cadrul poemului nu mai este unul rural sau indeterminat, ci un oraș halucinant, supus adesea stilizărilor baroce sau chiar suprarealiste, iar pe de altă parte, alienarea nu mai
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
literară”, 2003, 57; Paul Aretzu, Doi utopici, R, 2003, 3-4; Dan Perșa, „Ritualul melancoliei”, TMS, 2003, 7; Bogdan-Alexandru Stănescu, „Un sat numit România”, „Ziua literară”, 2003, 69; Dan Bogdan Hanu, Soft și hard melancolia, CL, 2003, 10; Andrei Terian, Resursele imaginarului, PSS, 2003, 10-12. A.Tr.
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
o estetică a folclorului schițează o teorie a valorilor și a frumosului, în Etnoestetica încearcă apropierea problematicii esteticii literaturii orale de „modelul unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița, scrie U., trebuie examinată nu de pe pozițiile direcției etnografice, nu insistându-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de asemenea, nici ca baladă, ci ca poemă, pentru că în cazul
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
atmosfera specifică epocii, dar și ale acestei vârste în general. Autorul are inspirația de a nu trece prin grila reflexiv-critică a adultului nici elementele contextuale ale universului adolescentin configurat epic (PTAP: „pregătirea tineretului pentru apărarea patriei”, „acțiunile” pionierești etc.), nici imaginarul existențial al protagonistului. Timpul exterior furnizează mai mult elemente cu funcție scenografică, lăsând culoar timpului interior, al primei juneți, cu toate accelerările, expectativele și elanurile sale. Cu un limbaj constituit, până în pragul excesivității, din argotisme liceale (și nu numai), V.
VERDES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290488_a_291817]
-
În aceste proze rituale stau germenii creației romanești de mai târziu, următoarele volume fiind ample, cu relații și destine menite nefericirii, ce se mută dintr-o carte și dintr-o lume în alta, având „probleme” și în cotidian, și în imaginar, cu personaje care nu mor pur și simplu, ci dispar de cele mai multe ori. Rug și flacără (1977), într-o oarecare măsură singura excepție de la genul mitic-parabolic anticipat în nuvele și povestiri, este cel mai apropiat de romanul realist-istoric, dar permițându
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
carte care îl reprezintă pregnant pe U. și pendulările lui între revelație și taină. Autorul reconstituie afectiv evenimente de după primul război mondial, „încredințând” unor personaje din Așteptându-i pe învingători povara „desprinderii faptelor din real pentru a le trece în imaginar”. Vorbind despre semne și memorie ca bombă cu explozie neprevăzută, prozatorul închipuie un roman precum o „chestie de imaginație” prin care oricine poate „minți” că a murit ori a trăit, ceea ce contează fiind doar cum (ar fi putut fi). U
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
flacără”, CNT, 1977, 31; Dana Dumitriu, Realitate și iluzie, RL, 1978, 24; Iorgulescu, Scriitori, 257-262; Poantă, Radiografii, I, 55-58, II, 144-147; Stănescu, Jurnal, I, 117-126; Zaciu, Alte lecturi, 33-44; Laurențiu Ulici, O perspectivă nouă, CNT, 1979, 2; Valentin F. Mihăescu, Imaginar și realitate, LCF, 1979, 11; Liviu Petrescu, Valențe ale fantasticului, TR, 1979, 17; Sasu, În căutarea, 170-172; Laurențiu Ulici, Istorie și utopie, RL, 1980, 42-43; Maria-Luiza Cristescu, Impactul cu istoria, RL, 1980, 50; Cristea, Faptul, 278-282; Zaciu, Lancea, 101-107; Costin
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
lui însuși reproșându-și însă o stereotipie a „felului de a spune” și a personajelor. Își mărturisește „furia de a scrie”, alternând cu ezitări, impasuri; scrisul, la el, e o formă de viață, dar și „refugiu”, și absorbire în propriul imaginar („trăiesc cu oamenii din mintea mea”). Rând pe rând, Viața la țară, Tănase Scatiu, Lydda trec dinspre proiecte, intenții, sens avut în vedere, schițe de personaje, situații și conflicte către realizarea ca atare, cu dezvăluiri, în scrisori, despre geneză și
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
memoriei, textele lui S. organizează evocarea în trei straturi concentrice: memoria biografică (evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața de fosfor” (În dimineața de fosfor). În poemele din Nopți și zile (1999) convulsiile imaginarului expresionist se înmulțesc: „Tot ce-ating e cenușă. Pod năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
apropiați de „adolescentul psihotic” sau „pre-psihotic” decât de „adolescentul suicidar”, întrucât relația lor se situează undeva între „nebunie” și „moarte”. Acești indivizi caută, prin utilizarea drogului, să confere existenței lor o „putere absolută” și, prin desființarea barierelor dintre real și imaginar, să acceadă la imortalitate. Studiind, la rândul său, personalitatea toxicomanilor, P. Vengos distinge următoarele trăsături caracteristice pentru această categorie de indivizi: - dependența afectivă, - angoasa de separație, - izolarea și anxietatea resimțită în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de tensiune emoțională puternică, neexteriorizată care va duce, în timp, la o stare de epuizare emoțională cu apariția unei stări de nesiguranță și de angoasă permanentă și generală. Sugestibilitate crescută a grupului social-uman, caracterizată printr-o receptivitate la produsele imaginarului colectiv, de factură irațională. Acceptarea necondiționată și lipsită de orice fel de critică a unor „soluții” cu caracter absurd, irealizabile. Nevoia de compensare a fricii. Căutarea unor căi de „ieșire din situațiile limită” impuse de factorii sociali psihotraumatizanți. Nevoia de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de factorii sociali psihotraumatizanți. Nevoia de securizare într-o lume care este percepută ca străină și nesigură. O mare capacitate de adaptare patoplastică la evenimentele și schimbările lumii, cu caracter anomic, manifestate prin conduite aberante, acceptarea unor idei absurde, înlocuirea imaginarului irațional cu gândirea logică, rațională. Adaptarea la o „lume absurdă” se face prin adoptarea unor „conduite absurde” și a unor „modele de gândire irațională”. În aceste condiții se produce o stare de regresiune psihică globală a grupului social-uman, caracterizat prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care bolnavul poate fi sau nu conștient. Se opune stării de sănătate mintală. Bovarism: tulburare specifică în cursul căreia individul are despre sine o impresie diferită de ceea ce este în realitate. Se caracterizează prin dezgustul pentru realitate și refugiul în imaginar. Bradipsihie: lentoare, încetinirea ritmului activității psihice, manifestat în special în limbaj, gândire și mișcări. Carență de autoritate: absența unui model autoritar-securizant în viața și dezvoltarea copilului și adolescentului ducând la modificări de personalitate, caracter, și manifestate ulterior prin: caracter lipsit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
București, 1985; Livada viselor, București, 1986; Împotriva viscolului, București, 1991; Fumul depărtărilor, București, 1995. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, Vocații epice, LCF, 1977, 14; Nelu Ionescu, „Iarba pierdută”, FLC, 1977, 16; Adrian Nicolau, „Iarba pierdută”, R, 1977, 11; Nicolae Ciobanu, Tentația imaginarului în roman, LCF, 1978, 37; Costin Tuchilă, Două romane, AFT, 1978, 9; P. Constantin [Constantin Pricop], „Strigătul ierbii”, CL, 1978, 11; Ulici, Prima verba, II, 164-165; Gabriel Dimisianu, Povestiri din câmpia munteană, CNT, 1979, 39; Sorin Titel, Farmecul povestirii, RL
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
de tip olimpic 12. Curriculumul propriu-zis al Akademiei ar fi putut fi cel utopic, expus de Platon în Republica și Legile 13. Se pare însă că misiunea Akademiei nu s-a restrâns la formarea acelor phylakes (fulake" = „paznici”) din polisul imaginar 14. Akademia era o instituție de învățământ superior destinată formării de philosophoi 15; discipolii admiși în Akademie aveau deja o pregătire prealabilă, o propaideia (propaideia = „educație pregătitoare”) solidă 16. Aceasta presupunea, prin tradiție, disciplinele asimilate în „școli elementare” și „școli
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
deci prin apartenența individului la diferite grupuri, organizații și comunități. Acestea îi asigură persoanei un loc în structura socială existentă, în raport cu diferite coduri și norme de clasament care fondează ordinea simbolică. Identitatea se afirmă ca o instanță de referință între imaginar și real, între timpul cronologic al istoriei și cel trăit, între personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sfera noii istorii a vieții cotidiene (rebotezată antropologie istorică), în „habitudini” și „comportamente” colective (alimentare, sexuale, productive, corporale etc.), a căror recompunere (sau construcție) s-a îndreptat, foarte curând, din dorința unui spor de clarificare, și spre domeniul reprezentărilor, al imaginarului și sistemelor de gândire, bănuite - pe bună dreptate - că se aflau la originea acestor atitudini sociale 3. Astfel redimensionat, cotidianul a ajuns, treptat, să înglobeze (aproape) totul, restituirea lui devenind un demers din ce în ce mai complex, în măsura în care nu se mai reducea la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din care se trăgea elanul revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria imaginarul fantastic atribuit copiilor: exemple grăitoare, hărnicie pionierească, elan revoluționar, atașament patriotic, cutezanță tinerească, idealuri cutezătoare etc. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, fiul meu, venit acasă de la școală, mi-a spus că are de scris o compunere despre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]