17,610 matches
-
deprimant. M-am instalat în salonul destinat plecărilor într-un colț îndepărtat și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin vin, am spus. Ia paharul meu, și i-am făcut semn spre tavă. Ea îmi susținu privirea o clipă, apoi își turnă puțin vin. În timp ce făcea asta am simțit cum adânc în conștiința mea prinde viață sămânța unei bucurii imense, deocamdată minusculă ca imaginea balenei la mare adâncime sub vas. Dar n-am renunțat la expresia acră, m-am ridicat și am pus un picior pe scaun. M-am aplecat în față, sprijinindu-mă pe genunchi și am privit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și plină de praf, Îndatoririle lui, asemenea luminilor separate ale imensului candelabru, mult prea masiv pentru a putea fi pus amanet, o luminaseră cum se cuvenea. Fusese datoria lui În fața părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el să ajungă un om cu educație. Își aminti ziua În care Își luase diploma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmară prin eter, dincolo de vârtejul stelar, spunându-i că erau bucuroși și recunoscători, că el făcuse tot ce putuse, că fusese credincios. Rămăsese fără respirație și nu le putu răspunde, tras În jos de o gravitație ce-i provoca dureri imense. Voia să le spună că fusese condamnat tocmai de credința lui, că trebuie să te apleci când Într-o parte, când În cealaltă, ca să-ți păstrezi echilibrul, dar se văzu nevoit să asculte tot drumul ipocritele lor consolări, căzând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă uit la voi cum vă dați sufletul de oboseală În timp ce eu o să mănânc Înghețată de cactus sau altceva. —Vin eu, am spus, urmând-o pe Lauren În apă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-o pe Lauren Blount după șederea În Careyes a fost la petrecerea ei de aniversare a treizeci și doi de ani, pe care a organizat-o În casa din oraș, de pe 11th Street din Zona de Vest (este chestia aia imensă, cu alb și cărămiziu, construită În stilul grecesc neoclasic târziu dintre 4th Street și Waverly Place). Ca toate petrecerile de ziua ei, și aceasta, la mijloc de septembrie, era un bal mascat. Tema era Cupluri legendare și Lauren zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco și vaze pline cu liliac. Sub fotografie scria: „Ines de la Fressange, designer de modă, Districtul Elysée“. Pe post-it, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sunt mereu la lucru. Ia spune, am obținut jobul? Întrebă Milton. —Sunt sigură că nu ai timp, am răspuns, Încercând să-l refuz În mod politicos. —Cum ai de gând să aranjezi casa aia de una singură? replică Milton. Este imensă și n-o să poți face rost nici măcar de un metru de material ca lumea decât dacă te duc eu la sediul D&D. Ești groaznic de singură fără Hunter. — Mă sună tot timpul, i-am spus. Chiar mă suna. Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcu o pauză și privi de jur Împrejurul salonului spațios, apoi la tavanul Înalt și la șemineul original: —...este chicenstein 1, pur și simplu chicenstein. O fi fost apartamentul cam gol, dar era cu adevărat chicenstein, ca să-l citez pe Milton. În afară de imensul salon, mai existau trei dormitoare, o cameră pentru menajeră, o sufragerie, o bibliotecă, ceva băi și o bucătărie bine dimensionată. —Ce de spațiu! zise Milton, ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fie arestat. Nu mai e nevoie să spun că blana de la Revillon, mai știi?, hăinuța cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și portocalii ale semafoarelor de jos, constituiau un fundal strălucitor pentru scena petrecerii. Ici-colo puteam ghici siluete de bărbați care țineau fete pe după talie, grupulețe cocoțate pe canapelele micuțe care fuseseră aduse pentru acea ocazie și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că Salome avea dreptate În legătură cu șampania: nu funcționa. Pe neașteptate, Hunter spuse: —Phoebe! Ea vorbește mereu aiurea. Probabil că hormonii ei au luat-o razna. Da, am văzut-o, la Chez Georges, În Paris, era cu Peter, soțul ei. Este imensă. — Și atunci de ce mi-ai spus că nu ai mai văzut-o de ani de zile? Am cerut eu o explicație. —Sylvie, iubito, te iubesc mult de tot. Chiar nu ai de ce să-ți faci griji. Spusesem eu c-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint. Sticluțe cu apă aveau etichete cu cuvintele EAU BÉBÉ tipărite cu scris argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de vânătoare pe care o arborase cu câteva zile În urmă. —Sylvie, ce mă bucur că ești aici, spuse Lauren când mă zări. — Ia uită-te la mine, zise Tinsley, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. Umbla vorba cum că Lauren fusese zărită la ora 6 În dimineața de după prânzul lui Pheobe În holul de la Hotel Mark, exact când se urca În lift, Îmbrăcată În ținută sport și având la ochi niște ochelari de soare imenși. Se părea că se folosise de P.H. când intrase. Zvonul se răspândea cu repeziciune, În principal din cauza faptului că era completat de o altă bârfă, și anume că Sanford Berman ar avea Închiriat permanent acolo un apartament de lux la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
casei, ea a plătit toate facturile pentru firma care a efectuat mutarea, că eu eram lefteră atunci. Poate că Cinci Orgasme este bărbatul visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
permanentă la Pastis - unul dintre nașii ei avea să-i rezolve problema, pentru că, foarte probabil, unul dintre ei era proprietar acolo. Era drăguț din partea lui Phoebe să pregătească astfel viața fetiței sale până În cele mai mici detalii, ca să fie perfectă. Imensa casă a lui Phoebe de pe 13th Street era plină de prieteni atunci când eu și Lauren am ajuns acolo după ceremonia religioasă. Lila dormea dusă În brațele mamei, ceea ce făcea cu atât mai ușoară prezentarea ostentativă a ținutei ei vestimentare, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
uitat cu toții În sus: Marci era aplecată peste balconul de la galeria de la etaj și făcea nebunește cu mâna. Arăta nemaipomenit de bine, deși total nepotrivit cu ocazia, În rochia ei de cocktail Lela Rose din catifea portocalie, care avea un imens pliseu din mătase la gât. — Ne distrăm super, spuse ea. Absolut nimeni de la New York, că sunt cu toții În Antigua, amărâții. În clipa aia intră agale Lauren, urmată de un adolescent Înalt și arătos. El era În salopetă de schi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorbit cu el și așa mai departe. —Sophia? Speram ca Marci să nu simtă lipsa mea de entuziasm. — Da. Ea mi-a spus să-mi iau ăștia. Uite. Spunând asta, Marci Își puse repede o pereche de ochelari de soare imenși, În stilul Jackie O. Păreau chiar mai mari decât cei ai lui Nicole Richie, dacă așa ceva este posibil. —De la magazinul Hermès din Place de l’Église. Sunt singurii ochelari de soare Jackie din lume care sunt polarizați. Poți să schiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Marci să meargă. Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva la o rudă săracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe vremea când erau la Dalton. M-am uitat la ea cu neîncredere. Ce naiba spunea ea acolo? De unde știi tu asta? am articulat, de-abia scoțând un șoptit spart. Marci și-a pironit ochii În pământ, ca și cum ar fi studiat imensele margarete imprimate pe covorul de la Soho House, și apoi s-a uitat din nou la mine. —Mă simt atââât de prooost... era la mine acasă. Am auzit-o din Întâmplare când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
astea. —E o nebunie, spuse Marci. Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]