2,882 matches
-
e al tău, nu ia În considerare toată suferința pe care i-ai pricinuit-o. Ar fi putut să se ducă la tribunal, să pledeze cruzime mentală și să-ți ia totul. Iar eu, de parcă nu aș fi auzit, am implorat-o pe maimuța aia să-mi spună unde e soțul meu și să mă lase numai să-l Întâlnesc sau să-mi dea cel puțin un număr de telefon. Dar el a Început să-mi explice de ce În această fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
are treabă cu moartea și a cărei unică grijă e aceea de-a rămâne sătulă. Asta e cauza nenorocirii Annettei și a lui Yeri. Spiritul oprimat e cel care ciocănește În van, an după an, În tot felul de obiecte, implorând ușa să se deschidă din nou. El e cel care șuieră ironic printre cei doi dinți din față. Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. Și ce legătură avem noi cu partea ariană? Dar tu, domnule Prim-Ministru? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și să crezi că el Își amintește lucruri de care oamenii au uitat deja. Sau cel puțin așa pare. În tot cazul, era un câine murdar și destul de enervant, plin de purici și căpușe, care se gudura mereu pe lângă fiecare, implorând, căruia Îi plăcea să-și culce tot timpul capul pe genunchii tăi, picurând pe ei salivă. Ideea lui, a lui Dimi, a fost să culeagă rămurele verzi și flori și să Împodobească altarul. I-a aranjat și lui Winston un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
calzi, de parcă ar fi Încercat să se ascundă de ea chiar Înăuntrul ei. Stătură Îmbrățișați, lipiți unul de altul, aproape fără să se miște, ca doi soldați care se Înghesuie unul În altul Într-o tranșee bombardată. Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
totul din cauza nebuniei Teritoriilor care ne distruge. Cum a spus șoferul de taxi? De când a căzut asupra noastră gunoiul ăsta În ’67, ne pierdem țara. Fima zgâlțâi telefonul, Îl lovi de masă, Îl scutură, Îl trânti, Îl Înjură și Îl imploră, dar nu-i folosi la nimic. Până Îi veni ideea că vina era de fapt numai și numai a lui: de câte ori refuzase să dea atenție avertismentelor printate pe care le găsise În cutia poștală referitoare la plata facturii. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care păreau puse aici ca niște „hieroglife“ pentru sentimentele mele, care deveniseră de la o vreme chiar și pentru mine un fel de talmeș-balmeș asemănător cu obiectele astea înșirate pe podeaua muzeului. Dorul după țări străine, unde femei înfășurate în văluri implorau ajutor, unde pe unul îl scuturau frigurile malariei, unde erai îngrijit de mâini blânde, un explorator în fața palmierilor și piramidelor în cercul de abur al zeilor preamăriți, morminte și învățați, plin de admirație pentru domnul Champollion, care probabil că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spune. Așa că de ce nu ai făcut-o? Începea să mă doară capul de la atâta stres. I-am spus Lisei despre Kieran pentru că mă pusese să-i promit că-i voi spune și nu i-a adus decât suferință. M-a implorat să nu-i mai spun pe viitor. Am crezut că fac ce trebuie. Ei bine, nu ai făcut. M-a părăsit. —O, Maria. Îmi pare rău. Maria expiră sonor. —De ce a trebuit să schimbi totul? Adică suntem prietene de 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mergi puțin la trap, o să fie foarte bine. Urcușul a fost la fel ca și coborâșul, numai că reculul s-a inversat, gâtul smucindu-mi-se în spate în loc de în față. — Te-ar deranja dacă am sări peste trap? am implorat-o eu. —Nu-i greu deloc. Relaxează-te numai. Oare femeia asta a fost într-o lume paralelă în ultimele minute? Dacă m-aș fi putut relaxa, nu aș mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să fi râs când ne-am dat în „Răzbunarea lui Ramses“, i-am reamintit eu dorindu-mi să nu mai dea drumul frâielor. Cred că o să te las singură de aici, hotărî Brenda. Nu! Te rog n-o face! am implorat-o. Ed veni la trap până la mine: —O să te descurci. Spre deosebire de „Răzbunarea lui Ramses“, nu stai niciodată cu capul în jos și nu te miști niciodată la o viteză mai mare de șase kilometri pe oră. Ai încredere în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el tușind discret. Încă mai chicoteam în metrou, la întoarcere. —Ce-o să faci acum? l-am întrebat. —O să mă duc acasă să mă schimb de pantaloni și apoi o s-o târăsc pe Lisa la prânz în oraș și o s-o implor să mă primească înapoi. L-am îmbrățișat prietenește. —Mă bucur. Și eram 100% sigură că și Lisa se va bucura - 90% oricum. Cineva era în apartament. Nu puteam să cred că Lynn îl părăsise din nou pe Harry, așa că, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward era în mod evident iritat de această întâlnire și se tot uita la doamna Turner de la recepție, care își ridicase mâinile într-un gest de neputință. Nu da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în localul plin de fum de tutun și miros ascuțit de vin acru, Marcu plângea, cu cotul pe masă și cu obrazul sprijinit pe podul palmei. Nădușeala îi dezlipise covrigeii neisprăviți ai mustății galbene, cu vârfurile pleoștite. Laura, neliniștită, îl imploră să se astâmpere. Dar tocmai în clipa aceea, el se repezi la țigancă, o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea că-i este dor de casă, de copii și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Între timp, Constance colinda fără odihnă Italia, Germania și Elveția, scriind un nou roman și Îmbibându-se de moștenirea artistică a Europei. Nu se Întâlniră, dar continuară să corespondeze. Reținut În America de Îndatoriri familiale, Henry Îi scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și permanentă, care rămânea nclintită, netulburată de tot acest divertisment, ca un iaz Într-o peșteră Întunecată, subterană. Nu Îi păru entuziasmată de vestea că noul roman era bine primit În America. Revizuia textul pentru publicarea În volum și Îl imploră pe Henry să aștepte să Îl citească În această formă. Afirmă că avea să fie ultimul ei roman, că nu se mai putea gândi la efortul de a scrie altul și că, oricum, nu mai avea idei. — Veneția o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească vâsla pentru a Împinge obiectele de Îmbrăcăminte În adâncurile mării, sarcină destul de grea, căci catifelele și mătăsurile se agățau de lamă ca și cum ar fi implorat pe mutește să fie salvate, și se văzu nevoit să pună și el mâna pe o cange, să Îi sară În ajutor. Ceea ce se născuse ca un adio tandru și poetic spus unei prietene se transformă Într-o mascaradă grotescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cine știe, poate e cineva care consideră că ar fi trebuit să primească un rol și nu l-a primit. Sau cineva care a solicitat un interviu și nu i s-a acordat - primesc mereu scrisori de la actrițe care mă imploră să le primesc. Știi cum e, Bob. Poate fi cineva despre care am uitat cu desăvârșire. Cei doi rămaseră tăcuți, contemplând misterul, timp de câteva momente. Amândoi erau vag neliniștiți: orice premieră era riscantă și imprevizibilă, chiar dacă nu mai adăugai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai receptivi, făcuse În așa fel Încât fiecare incident mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și una supranaturală, și tocmai faptul că narațiunea rămânea nedecisă până la final Întreținea mai mult decât orice altceva suspansul. Câțiva Îi scriseseră implorând să fie iertați de chin printr-o explicație auctorială asupra naturii „reale“ a cazului, cereri pe care le eludase În mod politicos. Anticipa alte asemenea pledoarii odată cu publicarea În volum, luna viitoare, Împreună cu altă povestire amplă, Covering End, pentru completarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale, pe când Maestrul e persecutat. Dar cu totul altceva mă mână aici. Vin să vă rog, și chiar mai mult, să vă implor, să vă puneți În mișcare relațiile pe care le-ați acumulat de-a lungul atâtor ani de conviețuire cu autoritatea. Fără iubire, milostenia nu-i posibilă. Așa cum a arătat Carlos Anglada În chemarea adresată Tineretului Agrarian, pentru a Înțelege un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
intim; e lăsat acolo; deodată se stinge lumina; mintea imberbă i se zbate Între două ipoteze: scurtcircuit sau răpire. Ba geme, ba se bocește, ba blestemă ziua În care a văzut lumina zilei, ba Întinde brațele; o voce ostenită Îl imploră cu dulce autoritate. Umbra este plăcută, divanul prielnic. Aurora, femeie și ea la urma urmelor, i-a restituit vederea. Nu voi amâna revelația, mult iubite prietene Parodi: Ricardo și-a scuturat lenea somnului În brațele baronesei de Servus. Viața domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se bucura Tai An; ca să ocolească primejdia, el ar fi fost În stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste a plecării lui. Așa cum cere Cartea Etichetei, eu am adăugat la toate astea și Îndoielnica mărturie a liniei paterne; nu fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îi lipsește cu siguranță vitalitatea; e vorba cu preponderență de afirmarea, dincolo de gustul nostru personal, a valorilor naționale, autohtone, care păstrează, măcar În fugă, amprenta clipei. În cazul nostru, pe de altă parte, prefața căreia Îi Împrumutăm semnătura a fost implorată** de unul dintre camarazii de care ne leagă obiceiurile. Să abordăm deci contribuțiile. Din perspectiva pe care i-o oferă propriul său Weimar litoral, acest Goethe al nostru second hand*** a pus În mișcare un registru cu adevărat enciclopedic, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perturbați. Această inteligență extraterestră fusese izolată vreme de sute de ani. Ce i se Întâmplase În tot acest timp? Ajunsese nevrotică? De asta devenise acum copilăroasă și pretențioasă? NU ÎNTRERUPEȚI. ÎMI PLACE FOARTE MULT. — Pentru Dumnezeu, trebuie să ne oprim, imploră Barnes. Ted tastă: ÎNTRERUPEM ACUM PENTRU CA ENTITĂȚILE NOASTRE SĂ POATĂ DISCUTA ÎNTRE ELE. NU ESTE NECESAR SĂ ÎNTRERUPEȚI. NU VOIESC SĂ ÎNTRERUP. Lui Norman i se păru că sesizează un ton cârcotaș, iritat. Aproape imperios. „Nu voiesc să Întrerup“ - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă. În urma ei, ușa sferei se Închise. — Bărbați afurisiți! șuieră Beth furioasă. Toți sunteți la fel. Nu se poate să nu vă băgați nasul unde nu trebuie! — M-ai mințit, Beth. — De ce te-ai uitat la banda aia? Te-am implorat să nu te uiți la ea. Nu putea decât să-ți facă rău, Norman. Deja nu mai era supărată; acum vocea Îi era rugătoare, În pragul lacrimilor. Suferea schimbări emoționale rapide. Instabilă, imprevizibilă. Și tocmai ea se afla la comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora - o altă deviere necontrolată a stării sale psihice. Norman o ignoră. Își continuă drumul spre submarin. Vocea gravă, Înregistrată pe bandă, spunea: „Atențiune! Tot personalul Marinei Militare să părăsească zona exploziei. Nouăsprezece minute și numărătoarea continuă.“ Norman avu senzația intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]