5,739 matches
-
de Iași la 1870 (ulterior, și în 1901), între 1872 și 1911 a fost, de cinci ori, primar al Iașilor, un primar foarte destoinic. Sunt anii în care se introduc în acest oraș pavajul drumurilor, iluminatul cu gaz și se inaugurează noua sală a Teatrului Național (1896). Treptat, la Junimea și după aderarea la Partidul Național Liberal al lui I.C. Brătianu (1883), G. se lasă prins în vârtejul politicii. Vreo trei săptămâni, în 1888, e ministru al Domeniilor. A fost deputat
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
că modernitatea a rămas mai departe obsedată de modelul omului centrat. Acest model uman constituia un fel de colac de salvare pentru o societate și niște personalități care se simțeau periclitate, amenințate de dezagregare. Ceea ce face postmodernismul este nu să inaugureze acest proces, Început Într-adevăr În modernitate, ci să răstoarne perspectiva asupra idealului antropologic. Spre deosebire de modernitate, lumea actuală pare să fi asumat cu mai multă detașare procesul pulverizării subiectului unic. Ea pare să accepte mult mai ușor, chiar să impună
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu-i era nici el necunoscut, dar rigorismul moral al criticului accepta cu greu imaginile șocante ale poetului francez. De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi numai în ceea ce privește continuarea direcției sociologice pe care D.-G. o inaugurează. Sub aspectul criticii explicative și deterministe, influența lui e ușor de detectat în activitatea lui Raicu Ionescu-Rion, G. Panu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, H. Sanielevici, M. Ralea. Studiile lui critice au introdus un nou mod de a scrie despre autori
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
valoare estetică. Începând astfel să dea publicației o direcție străină de credințele și aspirațiile colegilor de redacție, Antemireanu se îndepărtează de ei și, în martie 1899, este obligat să-și întrerupă colaborarea. Revista se va alătura orientării pe care o inaugurase „Vatra” lui I. Slavici și G. Coșbuc și pe care o vor continua, după 1900, revistele lui N. Iorga. Prin literatura promovată, chiar și în timpul când Antemireanu o conduce, F.-a. precedă foile sămănătoriste. Aici apar nuvele cu subiecte din
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea să fie adoptată de conciliul din Efes și care avea să fie apoi întâlnită în mod curent în creștinismul oriental. Citatelor inatacabile extrase din Scripturi li se adaugă astfel, în argumentarea teologică, o altă autoritate (evident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
, Felicia (12.II.1942, Timișoara), stilisticiană și eseistă. Este fiica Aureliei și a lui Virgil Giurgiu. Urmează liceul în orașul natal, apoi cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția română-germană. După absolvire, își inaugurează cariera didactică la Catedra de limba română a aceleiași facultăți, unde ajunge conferențiar. Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. A debutat cu articole în „Orizont” (1965) și editorial cu
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
care „nu era nici ordin, nici congregație, nici confrerie propriu-zisă, ci un fel de convergență armonioasă a bunelor voințe, căutând să se adapteze, prin suplețea formelor și atribuțiilor, tuturor situațiilor și tuturor trebuințelor” (Silviu Leca). În vara lui 1926 a inaugurat centrul monahal de la Auberive, de unde pleca adesea la Paris, fiind implicat în pastorația imigranților, iar la Villejuif, un cartier al săracilor din marele oraș, acordând asistență spirituală locuitorilor. De la Paris se întorcea aducând persoane fără adăpost, în special imigranți ruși
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
structurale și proiecte ca și tranzițiile care l-au precedat. O nouă tranziție politică, cea comunistă, se declanșează în 1947, urmată, începând din 1948, de o tranziție socială și economică. Impusă prin dominația politică și militară sovietică, revoluția comunistă a inaugurat dictatura Partidului Comunist, a reorientat - în relațiile internaționale - statul român dinspre Vest spre Est și a înlocuit nu numai capitalismul, ci și cea mai mare parte a societății precapitaliste, încă majoritare în zonele rurale și în orașele mici, cu noua
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
jurnalism, comerț exterior și sociologie. Parteihochschule Karl Marx, „Universitatea noastră socialistă” Școli de partid funcționaseră În zona de ocupație sovietică din Germania Încă din toamnă lui 1945. O școală centrală de partid, sub denumirea de Soziales Forschungsinstitut, a fost solemn inaugurată la 13 martie 1946. Denumirea de Parteihochschule Karl Marx i-a fost atribuită câteva luni mai tarziu, ca urmare a unei decizii a ȘED privind „constituirea sistemului școlar În cadrul ȘED” (la 14 mai 1946), care plasa acest așezământ la cel
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul sistematic al istoriei naționale, văzută, în concepția lui latinistă, ca o continuare a istoriei romanilor. Aceeași perspectivă domină și studiile lingvistice și mai ales dicționarul, care rămâne totuși o lucrare importantă în istoria
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
cu o „elasticitate” limitată; potrivit teoreticianului capodoperei, „adevărata literatură de avantgardă este a literaților înzestrați cu genialitate creatoare”, ca Dante, Shakespeare, Goethe, Flaubert, iar fenomenul contemporan autodenumit astfel „nu merită nici o atenție” din punct de vedere estetic. Tot Mihail Dragomirescu inaugurează rubrica „Un sfert de oră cu...”, în care, întrebat despre rolul tinerei generații, modernism, poezia viitorului, critica literară ca știință a literaturii și sistemul integralismului, contestă modernismul ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
de G. Panu, cu o întrerupere în 1881, tânărul politician și scriitor devenind atunci șef de cabinet la Ministerul de Interne. Din 1884 până când își va înceta apariția, gazeta a fost redactată de poetul și ziaristul I.N. Roman. G. Panu inaugurează foiletonul gazetei cu un studiu despre Alfred de Musset, în care încearcă să caracterizeze comparativ și metoda de creație a lui Mihai Eminescu. Panu este, probabil, și autorul cronicilor dramatice apărute în L. prin anii 1881 și 1882, cronici care
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
a devenit și în România mai relaxată. S-a produs o schimbare dramatică în domeniul sexualității premaritale în lumea occidentală, dar din ce în ce mai substanțial pe toată planeta. Dacă în anii ’50-’60 în SUA s-a înregistrat o adevărată „revoluție sexuală”, inaugurându-se ca fenomen răspândit sexul printre adolescenți și tineri, astăzi este aproape de neînchipuit o relație serioasă de dragoste fără sex. E. Laumann și colaboratorii (1994) relatează, pe baza unor anchete de teren, că în rândul tinerilor adulți americani numai 5
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau de mai scurtă durată: „Situația în România”, „Buletinul de știri”, „Aspecte din RPR”, „Cultura RPR-istă”, „Fapte diverse”, „Sovrom-portrete”, „Fapte și însemnări”, „Revista presei” (românești - din țară și din exil - și străine) ș.a. De la numărul 71/1957 Virgil Ierunca inaugurează rubrica „Antologia rușinii”, care va face carieră în presa exilului, semnalând, prin textele citate, treptata abdicare și compromisurile oamenilor de cultură față de regimul comunist. În primul an de apariție textele publicate, cu excepția celor memorialistice, sunt nesemnate. Începând cu numărul 14
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
1965 - „Cotidianul Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste”. Ca ziar social-politic de stânga, R.l. oglindește într-o manieră oficială etapele principale ale comunizării României în perioada postbelică. Rubrica literară propriu-zisă, „Pagina a doua”, este inițiată de la numărul 170/1945, fiind inaugurată de un articol al lui Miron Radu Paraschivescu, în care se propune ca model umanist imaginea cetățeanului sovietic. Numeroase sunt „luările de atitudine” împotriva autorilor interbelici, unele aparținând lui Miron Radu Paraschivescu (Un impostor: d. Tudor Arghezi), sau Aurel Baranga
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
realizează prin formarea cuplului, ilustrat, simbolic, prin imaginea casei, ce susține ideea de stabilitate și armonie -, atrage tocmai prin simplitate, autorul având capacitatea de a face o fină diferențiere între banalul cotidian și universal. Cu Pietrele acestei case (1975) R. inaugurează un ciclu ce se încadrează în categoria „cronicilor de familie”, care cuprinde și Mansarda colibei (1976), Fratele norocos (1980) și Rușinea familiei (1983). Pe fundalul geografic al Bucovinei, se încearcă o prezentare monumentală a realității. Evenimentele istorice reale sunt îmbinate
RUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar „Revue franco-roumaine”, militând în favoarea literaturii și culturii românești. Revenit în țară la începutul celui de-al doilea război mondial, se dedică dramaturgiei: piesa Clocot, cu premiera în septembrie 1946, prilej cu care se inaugurează Teatrul CFR Giulești, apoi o dramatizare după romanul Ochii strigoiului și piesa Mânzul nebun (premiera la Teatrul Național din București, în martie 1947), ambele în tandem cu Cezar Petrescu, dar și o serie de lucrări dramatice a căror tematică și
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pentru prima oară reprodus după criterii științifice, pe baza unei colaționări migăloase cu manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române. Mulți ani de activitate tenace a dedicat R. editării operelor lui G. Călinescu, îndeosebi în cadrul seriei Opere, inaugurată în 1965, chiar în anul morții scriitorului, serie ajunsă în 1983 la volumul XVII. La început „redactor de carte”, iar de la volumul V ca „îngrijitor de ediție” (realizată în redacție) s-a ocupat de publicarea majorității operelor lui Călinescu (romane
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un poet ce „inaugurează romantismul, intuindu-i toate notele particulare”, se va mai desluși - în Păstorul întristat din 1827 - influența liricii pastorale a clasicismului. Poezia sa va mărturisi înrâurirea primită din două surse importante din care se va nutri, pentru o bună bucată de
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
în 1853). Din scrisori R. se înfățișează ca un bărbat plin de tandrețe, cu o religie a prieteniei și cu o credință vibrantă în cauza revoluției, căreia i s-a devotat. R. a fost un mare ziarist al vremii sale, inaugurând un stil în presa românească, în publicistica politică îndeosebi. Cu Enrich Winterhalder scosese, în 1848, „Pruncul român”. În exilul parizian, mânat de același neastâmpăr, înființează cu I.C. Brătianu „Republica rumână” (1851) și intră în comitetul de redacție al „României viitoare
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
al doilea război mondial. Ideile lui Wiener, despre maniera În care comunică mașinile și oamenii, au transformat filosofia procesului Într-un nou format tehnnologic, care, puțin după aceea, a dat naștere la tehnologia modernă a informației și comunicațiilor. Wiener a inaugurat noul domeniu de cercetare al ciberneticii. Cibernetica vine de la cuvântul grecesc kyberneties, care Înseamnă „cârmaci”. Cibernetica reduce comportamentul voluntar la două componente, informație și feedback și postulează că toate procesele pot fi Înțelese ca amplificări și complexificări ale celor două
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
spus, în grupurile naturale atracții și respingeri interpersonale latente sau manifeste. Radiografierea structurilor preferențiale din grup sub diferite aspecte face obiectul sociometriei, metodă legată de numele lui Jacob Moreno, psihosociolog american, care, prin cartea sa Who Shall Survive? (1935), a inaugurat o direcție de mare amploare în psihologia socială și microsociologie. S-au scris sute de cărți și mii de articole în acest domeniu, există o revistă specială, Sociometry, care publică nu doar articole bazate pe date empirice, ci și dezvoltări
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
diferite spectacole, ca diletant, și se remarcă, de vreme ce este angajat la Teatrul Național din Iași. L., care avea să devină un comic foarte popular, își alcătuiește el însuși mici trupe, cu care colindă Moldova și Muntenia. În 1868, la Iași, inaugurează Teatrul Lupescu de vodevile române, închis de autorități în anul următor. Având priză la public, începe să devină incomod, făcând oarecare concurență Teatrului cel Mare de la Copou. Poate și din cauza unor șicane, se strămută la Focșani, unde construiește un teatru
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
fost sfătuitor. Era prieten (și rudă) cu Alexandru Hâjdeu, avea legături cu Gh. Asachi, Nicolae Dimachi, Costache Conachi și Mihail Kogălniceanu. Câteva poezii îi apar „desțăratului din Moldova” în revistele și almanahurile vremii: „Albina românească” (1830), „Dacia literară” (unde a inaugurat rubrica de poezie), „Almanah pentru români”, „Foiletonul Zimbrului”, de sub tipar ieșindu-i volumele Povestea povestelor (1843) și Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei (1868). În 1866, când se constituie Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, S. va
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă culegere de eseuri, cronici literare și pagini memorialistice (1972), cu un volum ce inaugurează ediția critică Opere (1994), în care intră o primă tranșă (cuprinzând anii 1926-1928) din publicistica lui literară, precum și cu Jurnal de epocă (2002). A doua carte, Momente ale romanului. Modele, continuitate, neprevăzut (1973), este o solidă culegere de studii urmărind
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]