5,207 matches
-
suprapunerea ei peste dimensiunea numită tot astfel (considerație) de reprezentanții Școlii de la Ohio. Deși cele două noțiuni sunt relaționate, considerația individualizată se bazează pe aspecte comportamentale opuse celor prevăzute de cercetătorii din Ohio State. Este vorba despre accentul pus pe individualizarea, diferențierea comportamentelor conducătorilor în raport cu particularitățile subordonaților, pe dezvoltarea angajaților, în timp ce scalele vechi măsoară ideea liderului „ca băiat bun”. Din cele de mai sus se desprinde ideea superiorității leadership‑ului transformațional în raport cu cel tranzacțional și chiar cu alte forme de leadership
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în considerare a opiniilor exprimate de aceștia, s-ar putea amplasa în dreapta continuumului de mai sus; dacă se soldează însă cu ignorarea sau respingerea opiniilor subordonaților, se vor amplasa la stânga continuumului). În condițiile existenței unor dificultăți reale de diferențiere și individualizare a formelor participării, încercările de clasificare propuse de diverși autori merită a fi apreciate cu atât mai mult. Problema clasificării formelor participării rămâne însă deschisă pentru anii următori în vederea elucidării ei totale. Câteva forme ale participării Din multitudinea formelor participării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
învățare, sistemele educaționale și programele curriculare trebuie proiectate și aplicate în așa fel încât să respecte marea diversitate a acestor cerințe speciale de educație. În consecință, remarcăm necesitatea flexibilizării conținuturilor de învățare și crearea unui cadru teoretic și practic de individualizare a traseelor educaționale pentru elevii cu dificultăți de învățare. Am pornit de la ideea că fiecare copil are un potențial care poate fi expolatat și valorificat în vederea recuperării și integrării individuale. Lucrul diferențiat și individualizat, oferă posibilitatea valorizării fiecărui elev, stabilind
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de vedere filosofic, termenul, creat În 1885 de Jean-Marie Guyau În Schiță pentru o morală fără obligații și fără sancțiuni, desemnează, contrar perspectivei kantiene și cu referire la individualizarea credințelor și a sistemelor de reprezentare, absența unei legi fixe și universale, În special În domeniul scopurilor ultime. ν O dată cu Emile Durkheim, conotația devine negativă: ea semnifică de-acum o destrămare, mai mult sau mai puțin temporară, a solidarității organice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
personale: se cere mult de la individ, care trebuie să fie autonom și performant. Pentru aceasta, ponderea instituțiilor trebuie să se diminueze, până la punctul În care societatea nu-și mai socializează sau Își integrează cu dificultate membrii. Excluderea trimite la paradoxul individualizării. În societatea salarială, parcursul individual era cumva Înscris În apartenența la o anumită clasă socială; astăzi, și tânărul șomer Înscris la cursuri de recalificare, și ocupantul unei funcții Înalte În cadrul unei Întreprinderi În curs de restructurare sunt obligați să participe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
avea din ce În ce mai puțină putere de mobilizare, actorii sociali apărându-și doar interesele proprii și având tendința de a-și Însuși identități gata făcute (Maffesoli, 1990 și 1992). La toate acestea se poate răspunde că societățile noastre nu sunt doar rezultatul individualizării În creștere, ci se constituie În calitate de culturi și de comunități de destine (Arendt, 1988; Schnapper, 1994). J. B. & ANGENOT Marc (1996), Les Idéologies du ressentiment, Montréal, XYX. ARENDT Hannah (1988), Condition de l’homme moderne, trad. fr., Paris, Presses Pocket
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trimitere la persoanele legate de evenimentul enunțiativ. Caracterul indispensabil al acestora este justificat în primul rînd de unicitatea tipului de referință pe care îl asigură, făcînd trimiterea la o persoană chiar în absența cunoașterii numelui acesteia, acționînd ca operatori de individualizare (în accepția lui Jean Claude Pariente), ce reperează individualul, dar nu-i enunță individualitatea. V. actualizare, ambreior, anaforă, enunțare, referință, subiectivitate. JESPERSEN 1922; JAKOBSON 1963; BENVENISTE 1966; PARIENTE 1973; LYONS 1980; KLEIBER 1986; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB ETOS. În mod obișnuit, prin etos se înțelege caracterul comun al unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu un indice al distinctibilității și al individualizării grupului respectiv. Această perspectivă a fost avută în vedere de învățații latini, pentru care etosul este un dat preexistent care rezultă din autoritatea individuală și instituțională a autorului, dar este diferită de cea valorificată de a n a l i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
frazeologie desemnează, în funcție de spațiul lingvistic în care este utilizat, disciplina lingvistică ce studiază unitățile frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, "culegere de locuțiuni", "ansamblu de expresii proprii unei limbi", "limbaj emfatic și insignifiant", "modalitate particulară de individualizare a unei limbi sau a unui scriitor". Ca disciplină lingvistică independentă, frazeologia există de puțină vreme, începuturile acestei direcții de cercetare regăsindu-se la jumătatea secolului al XX-lea în lucrările lui V.V. Vinogradov. În spațiul lingvistic românesc, frazeologia este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fi identic cu sine", concretizată într-un "ansamblu de trăsături particulare care instituie unicitatea unei realități". În consecință, principiul individuației vizează ceea ce asigură unei realități definite prin formă distinctă o existență individuală (concretă). Pentru scolastici, acest principiu genera problema dacă individualizarea se manifestă și la nivel material (de conținut) sau numai în virtutea unor trăsături formale, dar G. W. Leibniz a considerat că reprezintă ceea ce face ca o realitate să întrunească nu numai tipul specific (în care se poate încadra), ci și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă oralitatea textului literar nu este o reproducere tale quale a vorbirii, ci, dimpotrivă, este rodul unei prelucrări intense de către autor, în sensul ideii proprii despre vorbire, prelucrare ce intensifică aspectul de autenticitate a discursului literar, printr-o mai bună individualizare a personajelor. Prin urmare, oralitatea din literatură nu presupune redarea vorbirii unor persoane ce au reprezentat modele pentru personaje, ci presupune o selecție și o organizare a elementelor de limbă, scriitorii dovedind în acest mod posibilitățile lor artistice. Din acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
IO SEMNĂTURĂ. Prin semnătură se înțelege o "redare în scrisul de mînă a propriului nume de către o persoană (sub textul unei scrisori, al unui act etc.)", ceea ce indică faptul că, pe de o parte, semnătura este un nume propriu de individualizare și că, pe de altă parte, acest nume este autentificat de însuși purtătorul lui, fiind autograf. Prin urmare, semnătura desemnează un individ avînd forța ilocutorie a unui act de vorbire (fiindcă a semna înseamnă chiar a face această activitate) și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diverse domenii, de la medicină (stereotipiile de limbaj, de expresie, în boli ca schizofrenia), pînă la didactică sau în orice disciplină care promovează evitarea șablonizărilor. Perspectiva antropologică abordează problema stereotipurilor culturale identificate la nivelul gîndirii, stereotipuri care ar asigura coerența și individualizarea unui grup, social, etnic, a unei comunități culturale, materializate fie în mituri, ca discursuri autoreferențiale și justificatoare (miturile fondatoare), fie în prejudecăți emise în legătură cu ceilalți, ca discursuri generalizatoare și simplificatoare (este bine cunoscut textul lui Mihail Sadoveanu în care se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
își aleg de pe piața bunurilor religioase elementele cele mai apropiate de propriul sistem de credințe și valori, nu își mai ajustează acest sistem în funcție de normele și dogmele impuse de instituția bisericii. Astfel că religiozitatea modernă este caracterizată deci de o individualizare a credințelor (Ester și alții, 1993; Schlegel, 1985; Dobbelaere, Jagodzinski, 1995). Credințele religioase moderne combină elemente care provin din diferite tradiții și sisteme religioase, de exemplu elemente ale Creștinismului sunt combinate cu credințe Budhiste, cum ar fi credința în reîncarnare
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
construiește propriul sistem de credințe, ci "faptul că el are dreptul la bricolaj la fel ca și dreptul de a alege propriile credințe" (Harvieu-Legere, 1998, pag. 2). Acest proces de eliberare a individului față de constrângerile credinței religioase tradiționale face posibilă individualizarea credințelor. O altă fațetă a religiozității în epoca modernității târzii o reprezintă integrismul și fundamentalismul religios, prezente în sânul multor religii tradiționale, precum Creștinismul Catolic și Protestant, Iudaismul sau al Islamismul. Aceste mișcări sunt foarte vizibile în plan social, mai
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
textului narativ I Timp, focalizare, narație 3.1. Textul narativ: un nivel unic de analiză În acest capitol cît și în cel ce urmează revenim de la caracterizarea „particulelor elementare” ale narațiunilor, grupate sub denumirea de „istorie”, la diferite extinderi și individualizări ale acelor elemente care contribuie la producerea textului. Ne putem gîndi la mișcarea de pe planul abstract al componentelor istoriei pînă la cel concret al realizărilor textuale, atît ca proces cît și ca articulare. Principalele procese sau articulări implicate sînt enumerate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
autoritară a ceea ce este personajul. 4.5. Mediul înconjurător Mă voi axa asupra spațiului cu scopul precis de a aborda cîteva aspecte esențiale ale rolului îndeplinit de coordonatele spațio-temporale în textul narativ. Poate că trebuie precizat în primul rînd că individualizarea mediului înconjurător are totuși, pentru majoritatea cititorilor, o puternică încărcătură psihică deși, în cazul narațiunii scrise, construirea detaliată a atmosferei este mai puțin importantă decît evenimentele și personajele (pretindem ca o narațiune să conțină o serie de evenimente ce determină
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a petrecut un eveniment. Dar trebuie subliniat că toate acestea se referă la textele narative; în schimb în cazul filmelor, cadrul este expus într- un mod evident, jucînd un rol de seamă în desfășurarea narațiunii. Se presupune că gradul de individualizare a mediului înconjurător într-o narațiune scrisă depinde de gen, tip ș.a.m.d. Astfel, o poveste despre o găină care păcălește o vulpe, un text de tip „fabulă”, indiferent că e pentru copii sau pentru adulți, nu necesită ancorarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
DUPĂ PROF. Dr. Doc. GHEORGHE BUNGETZIANU Celor trei diateze descrise de Samuel Hahnemann întemeietorul homeopatiei clasice, fapt petrecut la Sibiu în România în timp ce era medicul, bibliotecarul și secretarul personal al baronului Brukenthal, li s-a adăugat ulterior diateza tuberculinică (tuberculinism), la individualizarea căreia contribuția cea mai importantă le revine elvețianului Nebel și francezului Léon Vannier. În tuberculinism, ca de altfel și în luetism - nu este vorba de tuberculoza cunoscută de medicina oficială ci de un tablou simptomatic care ar corespunde mai de
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și terapeutică a acestei discipline. Iată pentru ce posibilitatea de clasificare tipologică a indivizilor, pe baza însușirilor lor fiziologice fundamentale, deși există și în alopatie, nu-și capătă adevăratul ei cadru, decât înăuntrul homeopatiei, care este medicina prin excelență a individualizării, adică a bolnavilor și nu a bolilor, sau mai exact exprimat: a bolilor văzute însă numai prin prisma bolnavilor. În capitolele ce urmează vom expune elemente de bază ale principalelor clasificări tipologice umane, menționate mai înainte, insistând cu precădere asupra
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
remediu, în doze toxice. În ambele cazuri organismul este factorul comun ce exprimă atât simptomele bolnavului, cât și acelea ale remediului. 2. S-ar putea aduce tipologiei medicamentoase homeopatice și o altă obiecție: dacă homeopatia este realmente o medicină de individualizarea clinică și terapeutică a bolnavilor, este oare compatibilă această afirmație cu descrierea de tipuri umane medicamentoase, proprii nu unui singur individ ci unei întregi categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi întemeiată, dacă noțiunea de individualizare ar avea în
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
o medicină de individualizarea clinică și terapeutică a bolnavilor, este oare compatibilă această afirmație cu descrierea de tipuri umane medicamentoase, proprii nu unui singur individ ci unei întregi categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi întemeiată, dacă noțiunea de individualizare ar avea în homeopatie un înțeles absolut. În realitate nu există nici o contraindicație între tendința individualizantă a homeopatiei și stabilirea de prototipuri medicamentoase, tocmai pentru că noțiunea de individualizare nu poate avea în biologie decât un înțeles cu totul relativ. Într-
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
categorii de indivizi? Această obiecție ar putea fi întemeiată, dacă noțiunea de individualizare ar avea în homeopatie un înțeles absolut. În realitate nu există nici o contraindicație între tendința individualizantă a homeopatiei și stabilirea de prototipuri medicamentoase, tocmai pentru că noțiunea de individualizare nu poate avea în biologie decât un înțeles cu totul relativ. Într-adevăr, deși se vorbește mereu în homeopatie despre individualizare, și deși în principal, există tot atâtea sindroame individuale, câți indivizi bolnavi sunt în realitate, sindroamele individuale reprezintă o
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
realitate nu există nici o contraindicație între tendința individualizantă a homeopatiei și stabilirea de prototipuri medicamentoase, tocmai pentru că noțiunea de individualizare nu poate avea în biologie decât un înțeles cu totul relativ. Într-adevăr, deși se vorbește mereu în homeopatie despre individualizare, și deși în principal, există tot atâtea sindroame individuale, câți indivizi bolnavi sunt în realitate, sindroamele individuale reprezintă o clasificare nu de indivizi ci de categorii, grupe sau specii clinico-terapeutice. În realitate deci, nu există un singur individ, care să
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
timp după război. Al doilea exemplu este cel al Doamnei Palme după asasinarea soțului ei, prim-ministrul Suediei Olof Palme. Odată stabilit dublul rol emoțional-memorial al centrilor limbici, deci și al amigdalelor, examenul lor detaliat cu ajutorul tehnicilor moderne a permis individualizarea a douăsprezece subregiuni. Excitații puternice ale diferitelor subregiuni ale amigdalei, la om, în cursul intervențiilor neurochirurgicale, provoacă un presentiment de frică și de pericol. Antonio Damasio 86 și colegii săi de la Universitatea din Iowa au cercetat un bolnav cu leziuni
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]