2,937 matches
-
Nu a fost nevoie de mare convingere. Inima lui a știut dintotdeauna ce era de făcut, doar mintea, cu ale ei vinovății stupide și îndoieli sumbre, care par să dureze uneori și o veșnicie, îl făcuse să se rătăcească. Ceva inexplicabil îl chema pe scenă, de parcă o muză l-ar fi tras de-a dreptul de mânecă. Chiar dacă atmosfera crâșmei era departe de grația operei, chiar dacă venea ca un intrus, un tânăr curat, instruit și cizelat, în mijlocul unei lumi nu întotdeauna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ales să văd dacă piticania aia de franțuzoaică cochetă și simpatică mai e pe- acolo, poate ne amețim împreună. — Du-te și amețiți-vă. Și Pribeagu trântește ușa, mâhnit că nu l-a putut scoate pe amicul său din starea inexplicabilă pe care-o avea de când plecase din București. — Pari cam abătut, Bibi, ești bine ? îl întreabă imediat Pițu, care stătea chiar vizavi de el, la geam. Relația dintre cei doi frați era într-o permanentă schimbare, ba se certau ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un adevărat zeu, reducând toate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea nu e numai dimineața În fața oglinzii la vederea părului alb, dar și la reacția unora, străini mai ales, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Papă polonez, Wojtyła - Ioan-Paul al II-lea. După această ieșire a noastră dintr-o dictatură de tip medieval cu bruschețe În spațiul, pentru mulți, orbitor sau asfixiant al libertății, al doilea motiv al rămânerii noastre „În urmă”, al Întârzierii noastre inexplicabile față de vecinii noștri În pașii spre normalizare și Europa ar fi, cred eu, acest „barbar amestec al straturilor populației” care a avut loc sub „a doua dictatură!”, amestec care a fost, dacă nu o revoluție, oricum o catastrofă; a satului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a te naște Într-un „cuib” uman și, poate, mai ales, de a nu fi torturat o Întreagă existență de „misterul” unuia dintre părinți sau chiar al amândorura. Un tip de mister ca o formă a acelei nedreptăți grave și „inexplicabile” a destinului, ca o „Însemnare”, un „sigiliu interior” care te vizitează, fantomă energică și inepuizabilă În ceasurile cele mai neașteptate ale existenței. Norocul, În cazul imberbului, al puberului Breban Nicu, a apărut prima oară În forma sa negativă: prin excluderea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
francezului (să-i judece, de pildă, foarte „franțuzește“ pe englezi sau pe germani!). Dar cât de departe era Franța! Mai departe În orice caz decât Germania. Franța a mizat În România pe prestigiul ei cultural și pe atracția irezistibilă (aproape inexplicabilă, ca orice mare pasiune) pe care românii au simțit-o față de ea. Germania Însă a fost tot timpul mult mai prezentă În această parte a Europei. Din Evul Mediu și până În secolul al XIX-lea, coloniști germani s-au instalat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am întors orice tentă de visare care învăluise încăperea - detașarea de fetiță, tonurile de acuarelă - se evaporase inexplicabil. Singurul accident pe care îl remarcasem inițial era un raft răsturnat. Am îngenuncheat și l-am împins înapoi la perete, îngrămădind la întâmplare cărți și jucării pe raft, când mi-am reamintit ceva ce-mi spusese Sarah, întorcându-mi încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se cățăra o veveriță pe cablurile de telefon, în timp ce sorbeam din acea cafea fără pic de grăsime care m-a înviorat așa de strașnic încât mahmureala îmi părea ceva ce se întâmplase săptămâna trecută. Și dintr-odată m-am simțit inexplicabil de bine în timp ce conduceam pe străzile umbrite. Am trecut pe lângă un câmp cultivat cu cartofi. Am trecut pe lângă un hambar și pe lângă niște cai care pășteau în vecinătate. La porțile campusului agentul de pază și-a înclinat cascheta și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un contur portocaliu, iar oamenii continua să remarce cât era de aproape de pământ. Jayne le explica părinților fascinați de ce trebuia să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
astea...e greu să accept că toate astea se întâmplă, cred, și a culminat cu acest...eveniment de azi-noapte și...iată-mă aici - vreau să zic iată-ne - pentru...pentru că vreau ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acest...eveniment de azi-noapte și...iată-mă aici - vreau să zic iată-ne - pentru...pentru că vreau ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist. Dădeam din cap deși nu vroiam s-o fac. - Adică? - Cineva care e expert în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu tot felul de obsedați așa că poate e unul dintre ei care imită un personaj ficțional de-al meu și poate că toate astea... Miller mă întrerupse când am început s-o iau razna: - Ești singura țintă a acestor evenimente inexplicabile? - Cre... Cred că da...cred c-am fost...până noaptea trecută. - Ai făcut ceva care ar fi putut înfuria aceste spirite? A întrebat atât de normal de parcă mi-ar fi cerut opinia asupra unei cărți citite recent, însă pentru mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Da, da, avem. De ce? Miller făcu o pauză, studiind carnețelul, și murmură pierdut: - Nu e decât un orificiu de pătrundere. Atât. - Pot să te întreb ceva? Miller zise „da“ în timp ce întorcea o pagină din carnețel. - Și dacă...dacă această prezență inexplicabilă...nu vrea să plece? Am înghițit în sec. Ce se-ntâmplă atunci? Miller își ridică privirea. - Trebuie să te anunță că le voi ajuta să se mute într-un loc mai bun. De fapt sunt foarte recunoscătoare pentru orice fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Miller avea o rezonanță gumoasă și ricoșa în interiorul microbuzului în ecouri lăturalnice. - Și aia ce e? M-am pomenit arătând spre o mașinărie voluminoasă care arăta ca un aparat de aer condiționat supradimensionat. - Un galvanometru. Înregistrează emisiuni de energie inexplicabile. Bineînțeles. Bineînțeles că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram ghemuit tot și gata să fac altă criză în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am publicat în România au apărut la sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, și dacă vezi astăzi acele cărți, pare destul de straniu că, în situația aceea destul de sumbră în care se afla România, a fost posibilă apariția lor. E aproape inexplicabil. Presupun doar că se făcea o anume politică în ceea ce ne privește. Cine eram noi, de fapt? Minoritatea germană număra aproximativ 350 de mii de oameni, și cenzura și-a spus probabil că nu prezentăm nici un pericol pentru sistem, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vizibil supărat în clișeul fotografic, avusese dreptate, prima mea căsătorie a fost o eroare „studențească”, o „iubire pripită”, sedus, se pare, am fost eu, în ciuda aerelor mele de Don Juan fascinat de sexul „frumos”, impresionat până la teamă de „alteritatea” umană inexplicabilă, femeia, ce părea - și trebuia! - să ascundă altceva dincolo de puternica atracție sexuală, o „aură”, o suprastructură! Această obsedantă, puternică credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
înainte!, cum zic francezii, „la fuite en avant”! Din cele trei volete, părți ale acestei ciudate, noi construcții romanești, am scris acolo, în iulie și august, două: partea mediană, E.B. - și mâna mi-a fost inspirată deoarece, printr-o magie inexplicabilă, am atins pentru prima și ultima oară în viața mea creatoare ceea ce esteticienii numesc Tragicul, categorie și situație rară și determinantă pentru un destin ce nu trebuie confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neîncrederea statului și a funcționarilor săi în particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă imagine rea a României, care se zbate să iasă la limanul democrației și al unei economii cât de cât productive... Cariera mea, cum o spuneam, a luat o întorsătură „firească”, în sensul negativ al cuvântului, după întoarcerea mea în țară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
guvernare, când România avea o imagine internațională cum nu avusese de cincizeci de ani și cum nu va mai avea, mi-este teamă, încă cincizeci! Așa cum nu vor putea fi ignorate nici cele aproape două decenii care au urmat, absolut „inexplicabile” pentru generațiile ce vin; atât prin „cotitura radicală” a dictatorului - care, printr-o megalomanie unică în Est, se voia doar pe sine Dictator, în afara partidului și a sistemului susținut de Moscova! -, cât și prin susținerea acestuia, multă vreme, de către statele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pericole care o amenință. Evocă bunele raporturi din trecut, cu mâna de lucru libaneză care "venea odinioară la lucru din cealaltă parte", ne reamintește toate facilitățile cu care erau gratificați acești sezonieri locuind dincolo de frontieră (cantină, piață, dispensar) și deploră inexplicabila ingratitudine a acestor arabi, datorată fără nicio îndoială "înrolării lor în rândurile teroriștilor Hezbollahului". Paternalismul pus la grea încercare al acestui om de treabă care evocă binefacerile din trecut îmi readuce în mod irezistibil în memorie bravii primari francezi din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Este totuși de mirare, cum un istoric și-a putut imagina că o bătălie, ca cea din Codrii Cosminului, a fost câștigată doar de cei ce veniseră în ajutorul lui Ștefan. Oricât de mare ar fi fost acest ajutor, rămâne inexplicabilă victoria obținută împotriva uneia dintre cele mai numeroase armate ale vremii, a doua ca mărime după oastea pe care o putea ridica sultanul. Gh. Duzinchevici a desființat ipoteza lui Górka, arătând că ea a pornit de la confuzia dintre numele Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lulu-mite,/ Pui de șearpe sugă-mi-te,/ Pui de șearpe balaur// Cu ochii ca de taurî,/ Cu trei coade de aur!” (Giurgiu). Destinul flăcăului de a fi înghițit pe jumătate de monstrul ofidian apare acum hărăzit, promis într-o formă inexplicabilă, punitivă. Motivul blestemului mamei către sugar apare și în cântecele de leagăn: „Haidi liu - liu cu mama,/ Cî mama te-a legăna/ Șî din gurî a blestema” (Izvoare - Neamț). Forma lirică a pasajului din baladă prin care pruncul este menit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va reproșa mamei greșeala comisă pe care o va răscumpăra ea însăși, printr-un drum lung și chinuitor. Ca și blestemarea lui Mistricean, hybris-ul înfăptuit de mamă asigură integrarea copilului ei în sacru, într-o manieră brutală și aparent inexplicabilă, deci singurul mod în care tânărul poate fi scos din mediul familial. Ajuns în lumea arhetipurilor pe drumul arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din reprimare. Tonul păsării de curte este liniștitor, deschizând în fața ochilor o imagine ce se derulează lin, cu un mesaj subliminal al finalității fericite. Fecioara nu află în mod direct de ce trebuie să lase pantoful acolo unde s-a agățat inexplicabil, dar știe că gestul ei va declanșa un ansamblu de evenimente iminente. Pragul constituie un spațiu magic, de legătură cu lumea strămoșilor și a spiritelor protectoare, și are rolul de hotar între nivelurile magice. Trecerea pe care o implică inițierea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]