KorAP: Find »[drukola/base=informator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...134 >

3,341 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

ocupă de arhivele fostei Securități, cheia se află la SRI. Ei livrează numai ceea ce cred ei de cuviință, după criterii numai de ei știute. Și situația, sigur, se va perpetua. Interesele de a nu fi demascați ca foști ofițeri politici, informatori etc. ai unora din cei aflați la putere sînt mai mari decît dreptul la adevăr. O altă tristețe sînt nostalgicii regimului și Monica Lovinescu o dă ca exemplu pe Lily Marcou, care își amintește obsesiv cum, copil fiind, în România

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
n. 1923), din Pătrăuți-Suceava, inginer agronom, strămutat la Bucecea pentru a-și practica meseria. Avea un grup de prieteni, împreună purtau discuții mai libere în contra regimului, mai ales după evenimentele din Ungaria. Unul dintre ei, ca în cunoscutul banc, era informator al Securității, dar ei nu știau. Deși nu făcuseră nimic concret, în temeiul celor declarate de informator, vor fi arestați, anchetați bestial și judecați în 22 august 1958. Toți cei zece din grup vor fi condamnați la ani grei. Capverde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
de prieteni, împreună purtau discuții mai libere în contra regimului, mai ales după evenimentele din Ungaria. Unul dintre ei, ca în cunoscutul banc, era informator al Securității, dar ei nu știau. Deși nu făcuseră nimic concret, în temeiul celor declarate de informator, vor fi arestați, anchetați bestial și judecați în 22 august 1958. Toți cei zece din grup vor fi condamnați la ani grei. Capverde va primi 25 de ani muncă silnică, confiscarea totală a averii, 10 ani degradare civilă, pentru "crimă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
denunțase pe frate-său! Cometariul securiștilor: "Uite, bandiții, mai și rîd!"" Au apelat la una din formele de rezistență prezentată de Steinhardt. În 1963, va fi eliberat, în urma recursului. În libertate, ca să scape de securiști, care-i cereau să devină informator, îi refuza, declarînd că dacă e nevoie, intru în închisoare și fac și ceilalți ani care mai rămăseseră pînă la douăzeci și cinci de ani. Ștefan Ciubotaru (n.1924), din Sulița, învățător, se aduna la un pocher cu alți trei prieteni, unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
alți trei, a încercat să treacă granița pe la Oravița, pentru a fugi în America. Vor fi prinși și arestați pe 14 octombrie 1958 (peste două zile împlinea 16 ani). Vor fi anchetați, trei luni, de Nicolae Ardeleanu. Încarcerat cu un informator (experiență prin care am trecut personal în '89 și rămîn uimit cum nu realizau că arestații, cu un al șaselea simț, îi depistau pe provocatori), îi toarnă acestuia cîteva minciuni gogonate. Anchetatorul este imediat informat și îl ia cu binișorul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
albă, iar anchetatul îi spune securistului că și-a dat seama că are în celulă un turnător și și-a bătut joc de el. În consecință, după cum mărturisește Dumitru Dragotă: "M-au bătut de m-au înnebunit, și anchetatorul și informatorul". Pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, doi vor fi condamnați la 7 ani de închisoare, unul la 6, iar el, fiind minor, va primi numai 5 ani. Constructorii celei mai drepte societăți, comuniștii, se vede că erau îngăduitori cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Ionășeni-Trușești. Întors de pe frontul de răsărit, unde a cunoscut pe întinsa Rusie, în direct "binefacerile" comunismului, se va organiza cu alții din sat, dintre acei ce-i împărtășeau convingerile, pentru a lupta în contra comunismului. Cum era de așteptat, Securitatea, prin informatori, i-a depistat și arestat în mai 1948. Ruchenștain, șeful Securității din Botoșani, i-a arestat și bătut. Vor fi judecați în martie 1949, fiecare fiind martor pentru celălalt. Au avut avocați și apărători pe Katz, Mîță și Timofte, care

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
calvarul la care a fost supus în "libertate": "În cei douăzeci și nouă de ani de lucru pe șantiere, n-a fost lună în care să nu fiu chemat la Securitate, măcar o dată. Să le spun ce știu. Să devin informator. A fost o tortură continuă: după paisprezece-șaisprezece ore de muncă, să te prezinți la Securitate! Nevastă-mea plîngea, temîndu-se, de fiecare dată, să nu fiu închis iarăși. Dar oare nu eram, cu toții, într-o închisoare numită comunism?" Gheorghe Măntăluță (n.

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
crezut că după căderea celei mai lungi dictaturi, mai exact a dictaturii comuniste (cădere realizată printr-o revoluție sîngeroasă, din nefericire, confiscată în scurt timp de eșalonul doi al nomenclaturii bolșevice), nici un torționar, lucrător al Securității, indiferent de poziția sa: informator, șef de rețea, ofițer acoperit sau neacoperit etc., cu atît mai puțin dintre șefii consistent stipendiați ai partidului unic, n-a fost chemat în instanță, judecat și condamnat pentru crime împotriva propriului popor. Sîntem în decembrie 2006, desecretizarea, dosariada (cum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
pliabilă, fără șira spinării și fără un sentiment al responsabilității. Una dintre cele mai grave moșteniri ale comunismului o reprezintă tocmai această larg-răspîndită psihologie cinică și conformistă. La care se adaugă utilizarea delațiunii ca armă favorită a Securității. Recrutarea de informatori începea încă din școli, continua apoi în facultăți, întreprinderi, institute de cercetare etc. Informatorii erau micile, dar importantele rotițe ale mecanismului terorist. Însă ofițerii de securitate și din alte unități ale Ministerului de interne erau cei care acționau direct pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
grave moșteniri ale comunismului o reprezintă tocmai această larg-răspîndită psihologie cinică și conformistă. La care se adaugă utilizarea delațiunii ca armă favorită a Securității. Recrutarea de informatori începea încă din școli, continua apoi în facultăți, întreprinderi, institute de cercetare etc. Informatorii erau micile, dar importantele rotițe ale mecanismului terorist. Însă ofițerii de securitate și din alte unități ale Ministerului de interne erau cei care acționau direct pentru supravegherea, intimidarea și terorizarea populației. Securitatea, miliția, procuraturile militare, grănicerii erau subordonați la rîndul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
practic, prin măsuri de control, fiecare cetățean. În timp și-au schimbat forma, fără a-și pierde fondul represiv, de control strict al vieților tuturor cetățenilor. Normal, și ei, la rîndul lor, erau verificați și controlați de la cel mai neînsemnat informator, pînă la comandantul suprem. Terorismul de stat prin brutalitatea acțiunilor Securității a provocat, cum remarcă Marius Oprea, un reflex de lungă durată, o "banalizare" a răului, întreținută și mereu actualizată de aparatul represiv. Națiunea a redeprins modul de viață sub

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cele din urmă arbitrarul în cotidian. Prin '89, Securitatea era de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas pînă astăzi, cînd structurile ei continuă să impregneze societatea. Moștenitorii ei sînt clasa politică a foștilor activiști, securiști și informatori, care au tot interesul să păstreze în continuare, sub acoperirea unui discurs de subestimare a răului, cît mai puțin știrbite structurile și puterea ei. Voința politică a fostei Securități a fostului activ al partidului comunist, dominată în România ultimilor 12

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
trecute în rezervă; 2.896 de cadre din fostele Trupe de Securitate au fost incluse în Ministerul de Interne și 449 au alcătuit o unitate de transmisiuni tehnice, din ordinul Ministerului Apărării Naționale, pentru a asigura legăturile telefonice guvernamentale". Numărul informatorilor Securității este apreciat proporțional de la unu din zece pînă la unu din trei (adică de la 2,3 milioane pînă la 8 milioane dintre locuitorii țării). Cum constata Ana Blandiana în interviul menționat: "Nimeni nu strigă hoțul mai tare decît hoții

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
predea fără crîcnire cotele și să se înscrie în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
are brici, dacă strungarul are strung, am spus că ce avem noi sînt informatorii noștri, să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Așa cum muncitorul are grijă de scula lui, așa avem și noi de informatori și noi trebuie să avem grijă de scula noastră mult mai mult. De pildă, la frizer este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
este briciul, dar la noi este omul și omul viu, asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula ei? Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Așa ne învață Partidul nostru? Cu fiecare informator trebuiește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
asta înseamnă că trebuie să-i dăm mai multă atenție. Trasează-i o linie, dar nu așa, gata, îl ei și îi faci negru la spate. Asta este munca cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula ei? Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Așa ne învață Partidul nostru? Cu fiecare informator trebuiește muncit, trebuiește întîi studiat. Dar măsura aceasta este o hotărîre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cu informatorii? Așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu informatorii, așa a înțeles Regionala Iași să aibă relații cu scula ei? Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Așa ne învață Partidul nostru? Cu fiecare informator trebuiește muncit, trebuiește întîi studiat. Dar măsura aceasta este o hotărîre, și nu este a mea, asta este hotărîre și nu avem dreptul, și trebuie s-o aplicăm și dacă n-o aplicăm, atunci ne-o aplică Partidul nouă. Bătaia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
ai primit 2.000 de lei". Atitudinea asta trebuie s-o schimbăm. Trebuie să o scoatem din capul nostru și trebuie să avem grijă cu adevărat, că aici este baza noastră și trebuie să învățăm subalternii ca să nu le facă (informatorilor) spatele negru, cum s-a făcut la Iași. Nu merge cu el azi, o să vedem mîine. O altă metodă: vedem pe un preot curvar, pe care l-am prins undeva, l-am fotografiat atunci cînd a avut raporturi sexuale. Atunci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
acestora, atît la serviciu, cît și în afara programului de lucru". Totuși Departamentul Securității Statului este îngăduitor și le-a acordat foarte multă clemență, netrimițîndu-i în Tribunalul militar. Un document, clasificat Strict secret, din 29 martie 1951, prezintă Categoriile rețelei de informatori, divizată în teri categorii principale: "1. Informatori necalificați. 2. Informatorii calificați. 3. Rezidenți. Sînt prevăzute regulile de recrutare a informatorilor pe baza unui angajament scris, în care respectivul se obligă în mod voluntar să colaboreze cinstit cu organul Securității Statului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
programului de lucru". Totuși Departamentul Securității Statului este îngăduitor și le-a acordat foarte multă clemență, netrimițîndu-i în Tribunalul militar. Un document, clasificat Strict secret, din 29 martie 1951, prezintă Categoriile rețelei de informatori, divizată în teri categorii principale: "1. Informatori necalificați. 2. Informatorii calificați. 3. Rezidenți. Sînt prevăzute regulile de recrutare a informatorilor pe baza unui angajament scris, în care respectivul se obligă în mod voluntar să colaboreze cinstit cu organul Securității Statului... Capitolul V este dedicat verificării muncii informatorilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Totuși Departamentul Securității Statului este îngăduitor și le-a acordat foarte multă clemență, netrimițîndu-i în Tribunalul militar. Un document, clasificat Strict secret, din 29 martie 1951, prezintă Categoriile rețelei de informatori, divizată în teri categorii principale: "1. Informatori necalificați. 2. Informatorii calificați. 3. Rezidenți. Sînt prevăzute regulile de recrutare a informatorilor pe baza unui angajament scris, în care respectivul se obligă în mod voluntar să colaboreze cinstit cu organul Securității Statului... Capitolul V este dedicat verificării muncii informatorilor, care este condiție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
foarte multă clemență, netrimițîndu-i în Tribunalul militar. Un document, clasificat Strict secret, din 29 martie 1951, prezintă Categoriile rețelei de informatori, divizată în teri categorii principale: "1. Informatori necalificați. 2. Informatorii calificați. 3. Rezidenți. Sînt prevăzute regulile de recrutare a informatorilor pe baza unui angajament scris, în care respectivul se obligă în mod voluntar să colaboreze cinstit cu organul Securității Statului... Capitolul V este dedicat verificării muncii informatorilor, care este condiție obligatorie în munca cu informatorii: "Sînt supuși verificării toți informatorii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]