3,033 matches
-
poliție politică. Cum altfel să numești amestecul de odioșenie și gândire scelerată al celor care-o spionau în pat pe Dorli Blaga? Poliție... politicoasă? Cu ce drept își vârau securiștii râturile lor murdare în intimitatea unor oameni de-o perfectă inocență și onestitate? În numele cărei patrii vedeau în fiecare cetățean un infractor potențial? De unde, totuși, spaima mai-marilor zilei față de dosarele Securității? N-am nici o îndoială că domnii Năstase, Iliescu și ceilalți nu au - sau nu mai au - dosare de securitate. Misiunea
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
unui arhetip? R.: Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără nici un fel de împărtășire de la alte lecturi care s-au făcut, ar fi oarecum ca povestea copilului sălbatic: o pătrundere într-o lume încărcată de coduri fără nici un fel de referință? R.: Cred că da. E ca acele experiențe
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
până atunci ezitam, din acel moment soarta cărții e pecetluită - n-am s-o citesc niciodată! Din câte-am observat, cei mai dornici să-și nemurească figura sunt poeții și criticii. La poeți, categoriile dominante sunt fie blonda vaporoasă, sugerând inocența, fervoarea cvasi-religioasă și inaccesibilitatea marmoreeană, fie frumusețea "gotică", de vampă ce promite milioane de tehnici ale seducției de-a căror existență, te asigură privirea ademenitoare, nici măcar n-ai auzit. La critici, prim-planul e ocupat de profesorul de provincie între
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
lui Derrin, visele Dirigii și sudoarea personajului narator. Parte a unui plan mult mai amplu al serviciilor secrete americane, de care nici Eminescu, nici Iorga și nici Enescu nu par a fi fost străini, o întreagă rețea de recoltare a inocenței se dezvoltă, radicular, începând de aici. Intră în joc și nelipsiții politicieni ai urbei, cu prăfuitele lor dosare de informatori. Și recuperatorii veniți din Est pentru a depăși, emoțional, asezonatele tragedii ale copilăriei. A doua poveste e cumva tandră și
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
una, poate mai puțin adecvată subiectului, dar care m-a urmărit de-a lungul lecturii: Gregorie Grigorescu, savantul dedicat insectelor, are ceva din personajul lui Ivasiuc din romanul Vestibul. Nu mușcă Drosofila dintr-un măr, dar are aceleași aere de inocență și nepăsare, de tinerețe ingenuă, iar el, respectiv, aceeași obstinație în munca lui, aceeași seriozitate dedicată care seamănă cu încăpățînarea profesorului de morfologie de a desena celula nervoasă, de a exorciza astfel demonii amorului nepermis. Asta la un prim nivel
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
atâta atenție ca propria ta persoană, aș răspunde: „Produc miniaturi”. Nimeni nu-ți dă atenție? À propos: nou telefon de la scriitorul de primă linie (l’écrivaine, cum se spune acum), cu renume de personaj redutabil. Cu mine, naturalețe și fundamentală inocență. Vorbindu-mi însă de parcă eu aș fi Scriitorul. Iar eu, derutat în situații dintr-astea, ascult fără să reacționez, de parcă mi s-ar cuveni. Citesc câte un interviu, totdeauna grav, totdeauna serios, totdeauna cu idei. Am dat și eu unul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
doar cu penseta și cu dexteritate prestidigitatorică se poate alege câte ceva cât de cât inteligibil... Pauză publicitară tv, ca să auzim vocea Magdei Catone: - ,Mă, Sandule, tu crezi că mie mi-e frică de niște pete?" - A, se dumirește prietenul cu inocență: e vorba despre Mircea Sandu și fotbalul românesc, nu ? - Pe naiba! Pete în fotbalul românesc... Vezi că îți pleacă trenul... Reiau ideea: pentru că, dacă reprezentanții presei românești ar fi fost inteligenți, așa cum i-a calificat în 15 aprilie Domnul Președinte
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
analizele pertinente ale unor mostre de text din gazetele timpului, dincolo de segmentarea unor abuzuri de interpretare (cum ar fi acela, celebru deja, care-l așază pe Eminescu în nobila ascendență a lui Einstein), Alexandra Tomiță înlătură, asumat, perdelele artificiale ale inocenței de pe o mișcare maculată - ideologic - până în viscere. Dintr-o aparentă doctrină științifică naivă și plină de hibe, protocronismul se revelează brusc drept o certă comandă politică. A vedea în orice fenomen românesc un precursorat și a face din asta un
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
și nimeni altcineva, că el este Garry Cooper însuși, că arta actorului nu are nici un secret pentru el, bărbatul tuturor visurilor, momentele de comedie fină personalizează teribil apariția sa în spectacol. Marian Ghenea și Gabriel Spahiu transmit emoție fantastică prin inocența pe care o degajă personajele lor fără încetare. Dincolo de stîngăciile căutate cu mare grijă, de giumbușlucuri, de mersul ezitant, caraghios, fiecare relație cu cuvîntul, fiecare mirare, cădere pe gînduri este plină de umor, de performanță. Pentru mine, acesta este Visul
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
Nichita fiind, ni se spune, el însuși un mare bârfitor -, și multă afecțiune discretă, și fidelitate de bun prieten. Strălucitor ca personalitate, risipitor cu banii - mulți - pe care-i lua din scris și din compromisurile de nevoie, deschis și cu inocențe de copil, mare băutor de vodcă și iubitor de femei - pe care le cucerea ușor cu vorba (nemergând mai departe, ni se spune) -, Nichita Stănescu e înfățișat de Agopian cu sinceritatea și tandrețea unui prieten. Către final, măcinat de boala
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
și adresată copiilor cu vârste între 10 și 14 ani. La originea colecției, arată coordonatoarea acesteia, Florentina Sâmihăian, a stat fascinația pe care a exercitat-o multă vreme celebra culegere alcătuită de Iordan Chimet, Cele douăsprezece luni ale visului. Antologia inocenței. Așa s-au format cititorii de ieri și de azi. A reedita însă antologia din 1972 e practic imposibil. În condițiile actualei legislații, numai drepturile de autor ar presupune costuri uriașe. Devine, deci, tot mai importantă întrebarea: cum se vor
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a învățat încă să mintă cum trebuie, nu s-a debarasat de stângăcii și nu a ucis inocența actorului care stă în fața camerei. De nenumărate ori protagoniștii filmului afirmă extatic „Ce viață!”. Fraza s-ar dori ironică, fiind vorba de viața care precede revoluția bolșevică, însă realizezi că viața se află acolo și nu la bolșevicii ruminați de
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
celor două orizonturi existențiale: "Ea (Sephora) nu are nevoie să-și măsoare vorbele... e o copilă nevinovată și aruncă fără sfială lațul. Se oferă cu naivă sfruntare, se promite cu nerușinată inconștiență, împrăștie perversele ispite de pomană crudă cu neobrăzarea inocenței...". Seria oximoronică din acest fragment este o mărturie nu doar a dificultății de a surprinde verbal misterul feminin, ci și o confirmare binevenită a ipotezei enunțate inițial, în sensul asocierii paradoxale, la nivelul descrierii psiho-morale, de spirit analitic masculin exersat
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
nu au nicio legătură cu mesajul creștin cristic al operei și cu semnificația simbolică a lui Parsifal, ca emisar al acestui mesaj. Ceea ce m-a șocat, poate, cel mai mult este viziunea de antierou al lui Parsifal. Regizorul a speculat inocența, candoarea și puritatea acestuia, transferându-le, de pildă, în actul al II-lea pe un plan al derizoriului, al grotescului. Parsifal este un marinar total tâmp care intră în jocul unor fete de la cabaret care vor să-l seducă. Scena
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
de rentier pe care românii, într-un procentaj care ar trebui să îngrijoreze, și-l tot afișează cu cu o mîndrie tîmpă cu o iresponsabilitate sinucigașă. Victimă a unei familii rapace și a unui mediu care transformă totul, chiar și inocența, într-o afacere lucrativă de multe ori cinică, Alexandra Nechita este purtată prin lume nu ca un artist, pentru că ea nu este nici pe departe un artist, ci ca un fenomen bizar, ca un exponat de bîlci, cum ar fi
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
le-aș fi trântit ușa, așa cum o făcusem când taică-meu afirmase că bine s-a făcut reprimându-se Comuna din Paris"; Totuși, dacă o revoluție proletară reprimă cu aceleași metode și puști ca ale contrarevoluției, atunci în ce constă inocența ei? Înălțimea idealului? Justețea cauzei? Există cadavre juste și cadavre injuste?"; , Toată problema unei revoluții e reprimarea, pedeapsa? Urmă o tăcere. Între Babelul ucis și pușca fumegândă apăru un soldat care ținea în mâini un pachet de cărți pe coperta
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
unei revoluții e reprimarea, pedeapsa? Urmă o tăcere. Între Babelul ucis și pușca fumegândă apăru un soldat care ținea în mâini un pachet de cărți pe coperta cărora era desenat un soldat ținând la piept un automat; voi putea invoca inocența mea pentru debutul meu literar? Mi-am spus fără menajamente că mă scrântisem și devenisem mai reacționar decât taică-meu: odată confundasem sărbătorile religioase - într-o sinagogă, ajunsesem să confund plutoanele de execuție! Unde se va sfârși această degringoladă contrarevoluționarăť
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
lupta lor este comună. Ca și dușmanul pe care vor să-l răpună. Ceva din comportamentul acestor spectatori, din tipul de disciplină impusă ad-hoc, mă ducea cu gîndul la atmosfera sălilor cu elevi. Același tip de rumoare, de așteptare, de inocență. Și ceva esențial îi despărțea: hazardul. El i-a adus aici, iar experiența dură pe care o parcurg se dublează acum. I-am întrebat pe mulți și mi-au răspuns că sînt de la țară sau nu, dar că, în orice
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
lucrurile. Lașitatea miniștrilor, care-l împing în față pe Adrian Năstase ca pentru a-și pregăti explicațiile viitoare pentru eșecul de proporții (parcă-i aud, cu miorlăieli à la Dincă și cu grimase de Postelnicu, exhibându-și naivitatea și clamându-și inocența: "Năstase e vinovat! El a dat ordinele! El ne-a obligat, noi n-am știut nimic!") a devenit un stil de guvernare. Mai mare rușinea să le vezi pe cucoanele de la sănătate și de la învățământ turnându-și cenușă în cap
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
o lumină crudă, ireala scalda doar momentele an care se ănfăptuieste crimă. Costumele (Krisztina Nagy) creează ambianța nobil-războinică printr-un negru copleșitor: albul mantalei lui Duncan al izolează că victima, nu este semnul unei imaculări morale. Nu toate victimele sunt inocențe. an drumul ei spre nebunie, lady Macbeth introduce alte pete de culoare, dar contrastul puternic al negrului de doliu este giulgiul roșu, dominând scenă ăncoronării, moment care exprimă sintetic tragedia: triumful este al unor personaje fără față, solemnitatea victoriei prevestește
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
omul este, în mod necesar întors împotriva lui însuși și că nu poate să se recunoască, nu poate să se iubească pînă la capăt, dacă nu este obiectul unei condamnări" și alcătuiesc, privite în ansamblu, o pledoarie pentru lipsa de inocență a literaturii. Formularea poate părea paradoxală, dar tocmai această lipsă de inocență pentru care pledează Bataille, atrage după sine o reconsiderare a noțiunilor de "pasiune mortală", "transgresiune tragică" sau "libertate nelimitată". Permanenta confruntare a operei cu biografia și a ambelor
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
poate să se recunoască, nu poate să se iubească pînă la capăt, dacă nu este obiectul unei condamnări" și alcătuiesc, privite în ansamblu, o pledoarie pentru lipsa de inocență a literaturii. Formularea poate părea paradoxală, dar tocmai această lipsă de inocență pentru care pledează Bataille, atrage după sine o reconsiderare a noțiunilor de "pasiune mortală", "transgresiune tragică" sau "libertate nelimitată". Permanenta confruntare a operei cu biografia și a ambelor cu cea mai înaltă expresie a răului, într-o epocă în care
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
om care știe multe, iar cîteva dintre informațiile pe care le deține sînt în măsură să modifice spectaculos sensul unor întîmplări ce păreau de mult clasificate. Esențiale sînt dezvăluirile pe care Theodor Cazaban le face despre substanța legionarismului și despre inocența morală a unor tineri intelectuali din perioada interbelică, fascinați de idealurile mișcării. Theodor Cazaban face o distincție netă între mișcarea legionară și cuzism și respinge principiul "identificărilor în lanț" (Raymond Aron) care a făcut școală în propaganda comunistă postbelică: X
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
contemporane, și obsedanta temă a orbirii și a nebuniei din celebrul „Raport despre Orbi“. Geniul lui Sábato face ca intercalarea acestor planuri să se realizeze, cu neîntrecută măiestrie, prin alternanța vocilor narative. Astfel, iubirea absolută a tânărului Martín, întruchipare a inocenței, sensibilității și purității sufletești, pentru melancolica, zbuciumata și misterioasa Alejandra, care își urmează necruțătoare drumul trasat de fatalul ei destin, sfârșind tragic în nebunie și (auto)distrugere, este zugrăvită prin rememorarea emoționantelor sale episoade ce alcătuiesc confesiunea fragmentară a lui
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]