52,225 matches
-
pe oameni că prin credință și munții pot fi urniți din loc! Ceea ce, logic, este imposibil... P.H.L. continuă să-și moralizeze personajul, amenințat pentru o clipă să rămână repetent la „școala vieții”. Așa că Profesorul a „cedat” repede, recunoscând că, „în intenția lui protectoare” față de existența iubitei (sau poate din egoism?...), a ignorat noua fundamentare a vieții ei: aducerea pe lume a unei ființe care, cu adevărat, are nevoie de cea mai mare protecție. Aici scriitorul îl suspectează pe „erou” de oarecare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
citi în întregime, ca să poată decide singură dacă este cazul să-l publice, ori să-l adauge pachetului cu documente de familie depus cu ani în urmă la Arhivele Statului. Mi-am dat seama că a devenit mai reticentă față de intenția inițială a publicării caietului deoarece, în convorbirea telefonică, i-am strecurat, fără vreun scop anume, ipoteza mea privitoare la faptul că scrierea lui P.H.L. ar putea fi un pseudojurnal, din paginile căruia nu se poate afla sigur cât aparține lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai ești, îi repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat rău. De ce mă faci prost, tu, găinușă? Tii, ce mare zarvă a stîrnit acest cuvînt în mintea Ilincăi! Nu era pentru prima dată cînd pocitania de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de minune la prins păstrăvi de sub stînci, din pîrîul ce curgea printre munți. Numai că în acea zi ținta sa principală nu erau păstrăvii, ci tritonii. Iată deci cauza plecării sale spre pădure. Cine și-ar fi putut închipui că intenția atît de lăudabilă a Bărzăunului avea să constituie punctul de plecare al unei aventuri formidabile? Cum mergea el așa pe drum, cu puțin timp înainte de a coti pe ulița ce ducea la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un burete pucios... Și cine a descoperit, mă rog, pînă la urmă cele mai multe lucruri? Voi?... Ori cumnatul meu, care se laudă că-i cel mai mare arheolog din lume? Gata, că te cîrpesc! se rățoi Virgil, deși nu avea niciodată intenții agresive. Ce vrei de la mine? Ia nu te mai lăuda degeaba, că fără noi tot n-ai fi făcut tu nimic!... La Peștera Liliecilor, sau la Gropniță, cum vrei să-i zici, aș vrea să mergem cîndva. Numai de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tragă o chelfăneală zdravănă lui Nuțu și să-i hotărască, odată pentru totdeauna, interdicția totală de a mai veni în satul lor. Propriu-zis pe Tomiță îl interesa să-l îndepărteze cu desăvîrșire din rîndul pretendenților la prietenia Ilincăi. Numai că intenția sa n-a putut fi pusă în practică nici cu ajutorul lui Vlad, nici cu al lui Virgil. Amîndoi s-au arătat așa de indiferenți și față de ilustrata trimisă Ilincăi și față de pumnul încasat de Tomiță, încît acesta din urmă începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea absconsă, prea mult jucată, își asumă riscul de a nu putea fi descifrată, și până la a fi respinsă ca factice și inoperantă de un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scrie lirica autentică. Poezia nu este experiment lingvistic, elucubrații ale nonsensului. Nu putem ignora orice criteriu ideatic și prozodic și, făcând narcisism cu propriile producții, să sperăm că se va găsi cineva care să ne confere complezent certificat de bune intenții lirice. Actualmente producția de versuri este enormă. O zburdălnicie planetară. Dar faptul poate fi și benefic, în sensul că, în acest noian își pot afla locul și poeții autentici, până la mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apare spaima supremă: renașterea sisifică identitară și în același spațiu și timp, de-a lungul întregii veșnicii exact invers față de viziunea lui Nietzsche care credea că renașterea a aceluiași este o supremă șansă, rezervată celor care au crezut în viață. Intenția lui Eminescu de "a modifica Luceafărul și a înălța cu mult sfârșitul à la Giordano Bruno" (ms. 2257, f. 4291), arată că pentru poet, finalul capodoperei sale în forma apărută, și anume, starea înghețată, era nesatisfăcător, fără logică internă. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au împăcat niciodată pe de-a-n tregul în privința romanului, istoria unui țar rus care pleacă într-o călătorie gastronomică în lume și inventează șaptespre zece feluri de mâncare. Tatei i-a repugnat ideea și a obiectat vehement cu precădere la intențiile mamei de a-l stabili pe țar la Paris, în mansarda unei braserii care avea să-i devină o a doua casă. Mama nu l-a iertat, evident, niciodată pentru lipsa lui de sensibilitate. Represaliile nu au întârziat să apară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lipsa lui de sensibilitate. Represaliile nu au întârziat să apară, sub forma unei diete anoste, departe de fanteziile persona jului ei călător, la care ne-a condamnat în bloc, dar pe care numai tata a resimțit-o așa cum fusese ea intențio nată - un surghiun în rutina milioanelor de alte bucătării peste care împărățeau femei fără alte povești decât succe siunea repetitivă de ciorbă și ostropel. Cartea nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în care zvâcneai, dimineața, din pat, în care te aplecai neimplicat să culegi o scamă de pe covor, aproape inconștient de complexitatea mișcării, de mușchii, oasele, nervii, tendoanele care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest, simplu, poate, pe-atunci, dar de-acum de domeniul imposibilului, asimilat plăcerii, și nu rutinei, stării de viu, și nu de vietate. Acum sun tem însă în război. Final de bătălie. Previzibil final de bătălie. Nu face nimic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să scoată la lumină orice intenție dușmănoasă; l-au luat apoi la întrebări. Dar el abia dacă-i înțelegea. Era un pui al nimănui, rătăcit prin pădure, și ăsta s-a dovedit a fi norocul lui: să-și găsească loc în numeroasa familie de lupi. E
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi întîlnit, nu vroia să-l sperie. Era hotărît, ca unul care știe ce are de făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de sclav ce le fusese hărăzită pînă atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici era casa lor. Asta era viața lor. Fuseseră cîndva obligați; dar acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noi, dacă ne-a ales. Observă, te rog, că nu fac, doamne ferește! apologia sinuciderii, și nici nu o justific. Rarele cazuri de care aflăm întâmplător și uităm repede ar putea să nu aibă nimic, sau aproape nimic comun (în intenția actorilor, desigur) cu scenariul pe care ți l-am propus. Cu toate că nu fac abstracție de ins și de glasul speciei, văd în iubire, în primul rând, o idee pe care o accepți, sau nu... în care crezi, sau nu... Potențial
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
primul care a recunoscut cine nimerise cel mai mare mistreț vânat în ziua aceea... Se înțelege, nu putea fi decât „secretarul unu”! A dorit atât de mult deputăția încât a obținut-o. Procedeul a fost simplu: înaintare pe extremă, fără intenții ofensive evidente (ca să adoarmă vigilența adversarului), după care a tras un neașteptat șut în plin și... gol! Cum s-au întâmplat lucrurile? Ei, bine, tot zeii sportului i-au fost favorabili!... Că era într-o duminică de campionat. Mergând spre
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
la noi, în institutul nostru vreau să zic, toți muncesc, toți sunt bine, așa că nu văd de ce Botez ar face excepție. Cum nu sunt prea curios, nu i-am întors-o, inoportun, poate chiar interesat: „Care Botez?”, dar gândind doar intenția, am avut numaidecât revelația: Botez nici nu există, el poate fi oricare dintre noi, nebotezat încă, asupra căruia planează în permanență un semn de întrebare, desenat de Beșleagă cu unul din numeroasele sale creioane colorate umplând un întreg pahar de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de a specula. Nevoie deosebită de a reuși. * Nevoie intensă de a deține controlul: foarte puțini întreprinzători cred că viața lor este controlată de alții, aceștia considerând că își pot controla singuri destinele. * Viziune: țintesc spre crearea viitorului și au intenții strategice clare de implementare. * Conștienți de punctele lor forte, precum și de lipsurile lor, construiesc o echipă. Abilitatea de a opera cu nesiguranță: consideră că nu există niciun fel de garanție sau oportunitate într-un mediu nesigur, nu există eșec, ci
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
problematica planului de afaceri trebuie să cunoaștem răspunsul la trei întrebări simple: 1. Ce este un plan de afaceri? 2. De ce este nevoie de un plan de afaceri? 3. Care este conținutul unui plan de afaceri? Planul de afaceri este intenția unei persoane fizice sau juridice de a face, de a întreprinde anumite activități în scopul obținerii unui profit. Componentele unui plan de afaceri: - un întreprinzător (omul de afaceri) care își asumă conștient anumite riscuri și care dorește să obțină un
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții și pe mine trează. — Departe de mine orice intenție de a vă provoca vreun neajuns - trecu el pe nebănuite într-un registru politicos -, dar nu vi se pare totuși cel puțin ciudat că ne-am trezit într-o postură..., cum să mă exprim?... Ex tra conjugală? — Te-ai tâmpit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
exces de zel și de înduioșare postoperatorie, îi vârî pe sub ușă numărul de telefon de la cabinetul psihologului Bogdan Urmuzescu. Însă aspectul din ce în ce mai lucios al căpățânii domnului Dumitrescu dovedea în mod categoric că acesta nu dă doi bani pe bunele ei intenții, încăpățânându-se să prefere cabinetul avocatului. Între timp, Melania, făcând abstracție de toanele, isteriile și dereglările hormonale ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
saloane pariziene îi reproșau politicasa, pe care ei o găseau extrem de modestă. La moartea sa, Ludovic al XV-lea a vrut să guverneze el însuși. Deși, de cele mai multe ori, a "simțit" adevăratele interese ale statului, deseori a avut mai degrabă intenții decât voință. Timid, sensibil la eșecuri, puțin sigur pe el, iubitor al căilor "ocolite", acest rege ignora faptul că, procedând astfel, agrava greșeli: deși plin de bune intenții, el nu avea continuitate în proiecte și nici fermitate în execuție, calități
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ori, a "simțit" adevăratele interese ale statului, deseori a avut mai degrabă intenții decât voință. Timid, sensibil la eșecuri, puțin sigur pe el, iubitor al căilor "ocolite", acest rege ignora faptul că, procedând astfel, agrava greșeli: deși plin de bune intenții, el nu avea continuitate în proiecte și nici fermitate în execuție, calități care, deseori, "forțează" norocul. Bernis 54 și Choiseul au fost instrumentele apropierii de Austria, fapt care a condus la inversarea alianțelor. Bernis nu a fost, sub nicio formă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]