6,822 matches
-
asociat cu o mobilitate excesivă a splinei, impune splenectomia pentru a preveni torsionarea acestui organ după reintegrarea în abdomen. Depolisările sau rupturile hepatice vor fi corectate prin hepatorafie, aplicare de TachoComb sau, în rare situații, hepatectomie atipică. Rezecțiile colice sau intestinale pot fi determinate de lezarea vascularizației colonului sau intestinului subțire, la momentul reducerii acestora din torace sau la eliberarea lor din aderențele dezvoltate în timp. Deschiderea accidentală a esofagului, stomacului, intestinului subțire sau colonului se rezolvă prin sutura breșei realizate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
insuficiență diafragmatică în postoperator. Poate fi evitat prin cunoașterea și respectarea inervației frenice a diafragmului. Trecerea neobservată a uneia sau mai multor leziuni viscerale asociate, sau a unei leziuni viscerale produsă la momentul reducerii organelor abdominale din torace (efracția peretelui intestinal rezultată fie prin tracțiune excesivă, fie prin secționare cu instrumentele chirurgicale la momentul realizării adeziolizei) este un alt incident ce conduce inevitabil la apariția de complicații în postoperator și reintervenție chirurgicală. Depistarea unei mobilități excesive a colonului redus în abdomen
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
nu se rezolvă prin drenajul aspirativ al cavității pleurale, poate determina reintervenția chirurgicală pentru efectuarea ligaturii canalului toracic;expansiunea parțială a plămânului ipsilateral, cu dezvoltarea unei cavități reziduale, necesită drenajul aspirativ al acesteia sau chiar desființarea sa prin toracoplastie;ocluzia intestinală postoperatorie prin bridă sau volvulus (presupune reintervenția cu secționarea bridelor aderențiale sau realizarea pexiei sau rezecției intestinale); ocluzia se poate produce precoce sau tardiv;ocluzia intestinală postoperatorie prin hernie diafragmatică recidivată și strangulată (se rezolvă prin reexplorarea chirurgicală prin laparotomie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
toracic;expansiunea parțială a plămânului ipsilateral, cu dezvoltarea unei cavități reziduale, necesită drenajul aspirativ al acesteia sau chiar desființarea sa prin toracoplastie;ocluzia intestinală postoperatorie prin bridă sau volvulus (presupune reintervenția cu secționarea bridelor aderențiale sau realizarea pexiei sau rezecției intestinale); ocluzia se poate produce precoce sau tardiv;ocluzia intestinală postoperatorie prin hernie diafragmatică recidivată și strangulată (se rezolvă prin reexplorarea chirurgicală prin laparotomie, combinată la nevoie cu toracotomia, cu tratamentul herniei diafragmatice, după principiile cunoscute, în funcție de leziunile identificate);apariția refluxului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
cavități reziduale, necesită drenajul aspirativ al acesteia sau chiar desființarea sa prin toracoplastie;ocluzia intestinală postoperatorie prin bridă sau volvulus (presupune reintervenția cu secționarea bridelor aderențiale sau realizarea pexiei sau rezecției intestinale); ocluzia se poate produce precoce sau tardiv;ocluzia intestinală postoperatorie prin hernie diafragmatică recidivată și strangulată (se rezolvă prin reexplorarea chirurgicală prin laparotomie, combinată la nevoie cu toracotomia, cu tratamentul herniei diafragmatice, după principiile cunoscute, în funcție de leziunile identificate);apariția refluxului gastroesofagian postoperator (va fi rezolvat prin efectuarea unui montaj
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
suturii frenice. Decesele au existat într-un procent ridicat (33,33%). Deci herniile diafragmatice postoperatorii apar cel mai frecvent ca urmare a nerecunoașterii intraoperatorii a leziunilor traumatice ale mușchiului frenic, sunt frecvent complicate cu strangulare la momentul operației (datorită parezei intestinale postoperatorii, decisivă în apariția acestor hernii și în evoluția lor) și asociază o rată mare a mortalității.
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
anatomice diferite (ampula lui Vater, porțiunea distală a coledocului, capul pancreasului și respectiv duodenul), tabloul clinic și mai ales tratamentul acestora sunt în mare măsură similare. Recent, literatura de specialitate clasifică tumorile periampulare în două grupe, în funcție de tipul histologic: tumori „intestinale” și tumori „pancreatico-biliare” [1]. Această clasificare pare că are un rol prognostic mult mai important decât vechea stratificare anatomică. De reținut faptul că, în această clasificare, adenocarcinomul pancreatic ductal nu este sinonim cu tipul „pancreatico-biliar”, la fel cum ampulomul vaterian
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
clasificare pare că are un rol prognostic mult mai important decât vechea stratificare anatomică. De reținut faptul că, în această clasificare, adenocarcinomul pancreatic ductal nu este sinonim cu tipul „pancreatico-biliar”, la fel cum ampulomul vaterian nu este sinonim cu tipul „intestinal”. Conform acestei clasificări, cancerele periampulare cu diferențiere histologică de tip „intestinal” au un prognostic mai bun comparativ cu cele de tip „pancreatico-biliare” [1-3]. Rezecția chirurgicală reprezintă unica modalitate terapeutică capabilă să ofere o șansă reală pacientului. Din păcate, doar un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
vechea stratificare anatomică. De reținut faptul că, în această clasificare, adenocarcinomul pancreatic ductal nu este sinonim cu tipul „pancreatico-biliar”, la fel cum ampulomul vaterian nu este sinonim cu tipul „intestinal”. Conform acestei clasificări, cancerele periampulare cu diferențiere histologică de tip „intestinal” au un prognostic mai bun comparativ cu cele de tip „pancreatico-biliare” [1-3]. Rezecția chirurgicală reprezintă unica modalitate terapeutică capabilă să ofere o șansă reală pacientului. Din păcate, doar un număr limitat de pacienți pot beneficia de rezecții curative datorită invaziei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
MANAGEMENTUL ICTERULUI SI SINDROMULUI DE HEPATOCITOLIZA Marea majoritate a pacienților cu cancere periampulare prezintă în momentul internării icter mecanic și, deci, implicit un risc crescut de a dezvolta sepsis, chiar în absența unor intervenții biliare anterioare (datorită modificărilor de la nivel intestinal ce determină creșterea translocației bacteriene cu colonizarea sistemului portal [20]). Spre deosebire de pacienții cu intervenții biliare în antecedente, la care infecțiile sunt în general polimicrobiene, pacienții cu tumori periampulare prezintă, în general, infecții monomicrobiene. Cei mai frecvenți germeni izolați sunt Escherichia
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
malabsorbției vitaminei K și disfuncției hepatice. Mai mult, sepsisul asociat poate agrava aceste fenomene determinând apariția coagulării intravasculare diseminate cu consecințe grave. Corectarea tulburărilor de coagulare se face prin administrarea de vitamină K, pe cale parenterală, două fiole/zi (întrucât absorbția intestinală este practic nulă) sau prin administrarea de plasmă proaspătă congelată (de obicei în preziua intervenției). CORECTAREA ANEMIEI ȘI A MALNUTRIȚIEI Pacienții cu cancere periampulare care pot beneficia de rezecții cu intenție curativă sunt adesea anemici și malnutriți în momentul prezentării
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
de drenaj poate avea aspect diferit, ce variază de la maroniu-închis sau verde bilios (în cazul în care anastomoza bilio-digestivă este situată în imediata apropiere) până la aspectul lăptos sau transparent (similar sucului pancreatic). În plus, pacientul poate prezenta dureri abdominale, tranzit intestinal diminuat/abolit, distensie abdominală, febră, leucocitoză și stare generală alterată. Confirmarea imagistică nu mai este obligatorie pentru susținerea diagnosticului, dar poate fi utilă demonstrând prezența unui tub de dren ce erodează anastomoza, situație în care acesta trebuie retras pentru a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
rezultatele acestei tehnici aplicate la 227 de pacienți cu duodenopancreatectomie cefalică fără a înregistra nici o fistulă pancreatică. Principalul avantaj al anastomozei pancreato-jejunale este dat de mobilitatea jejunului ce permite realizarea unei suturi fără tensiune. Marele dezavantaj derivă din prezența sucului intestinal ce activează enzimele pancreatice crescând riscul de apariție a fistulei pancreatice. Pentru a reduce riscul de apariție a fistulelor complexe (ce implică și anastomozele bilioși respectiv gastro-jejunală) secundare unei fistule pancreatice s-a propus realizarea anastomozei pancreatico-jejunale pe o ansă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
CT sau montare endoscopică de stent) determină închiderea spontană a fistulele biliare cu debit mic [41, 90]. Situația se schimbă în cazul fistulelor biliare cu debit mare apărute precoce. Acestea, deși prezintă o diminuare a debitului fistulei după reluarea tranzitului intestinal, continuă să dreneze o cantitate importantă de bilă. Managementul optim al acestor situații impune intervenția chirurgicală [52]. Fistulele digestive (ale anastomozei gastroenterale) apar cu o frecvență cuprinsă între 0,4- 7,4% din cazuri [52, 91]. Tratamentul conservator poate fi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
acestor situații impune intervenția chirurgicală [52]. Fistulele digestive (ale anastomozei gastroenterale) apar cu o frecvență cuprinsă între 0,4- 7,4% din cazuri [52, 91]. Tratamentul conservator poate fi menținut atâta timp cât pacientul prezintă stare generală bună, este afebril, cu tranzit intestinal prezent, nu există semne de sepsis, iar investigațiile paraclinice nu decelează prezența colecțiilor intra-abdominale. Acesta constă în menținerea funcțională a tuburilor de dren, echilibrare hidro-electrolitică adecvată, tratament antibiotic și aport nutrițional parenteral [52]. Dacă starea generală a pacientului se
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
cu carcinomul invaziv. NMPI reprezintă un grup heterogen de neoplasme localizate nu numai în ductul principal pancreatic, cât și în ramurile mici, iar o clasificare finală care ia în considerare aspectul arhitectural și diferența celulară subclasifică NPMI în patru subtipuri: intestinal, pancreato-biliar, oncocitic și gastric. La baza originii NMPI stau celulele stem localizate atât în epiteliul ductului pancreatic mare, cât și în ductele mici ceea ce explică existența diferitelor fenotipuri tumorale. Au fost descrise diferențe genetice între NMPI și leziunile precursoare PanIN
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
fenotipuri tumorale. Au fost descrise diferențe genetice între NMPI și leziunile precursoare PanIN evidențiate prin colorații imunohistochimice, celulele tumorale din PanIN fiind pozitive în colorația imunohistochimică pentru apomucina MUC1 și negative pentru MUC2, în timp ce profilul imunohistochimic pentru NMPI de tip intestinal este MUC1-/MUC2+ [12]. Aceste diferențe genetice relevă existența unui subgrup de NMPI asociate carcinoamelor invazive care au un prognostic mai bun comparativ cu carcinoamele invazive care iau naștere din leziunile precursoare PanIN. Astfel, se consideră că există două căi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
PanIN. Astfel, se consideră că există două căi principale de progresie spre carcinomul invaziv pancreatic: o cale mai ,,agresivă” având ca leziuni precursoare PanIN și NMPI de tip pancreatico-biliar și o cale mai ,,indolentă’ pornind de la precursori NPMI de tip intestinal, cu toate că leziunile precursoare PanIN și NMPI pot fi găsite în același pancreas [13]. Deși NMPI ocupă a doua poziție ca frecvență printre tumorile pancreasului exocrin, mecanismele moleculare implicate în patogeneza lor sunt mai puțin investigate comparativ cu cele din ADP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
tumori pancreatice, iar măsurarea nivelului Shh din sucul pancreatic ar putea oferi avantaje pentru tratamentul și supravegherea pacienților cu aceste tumori [20, 21]. Studii recente au identificat în peste 96% dintre NMPI mutații ale genelor GNAS, mai frecvente în subtipul intestinal. Gena GNAS codifică subunitatea α a proteinei G (Gαs) care are rolul de a transmite semnalele de la factorii de creștere sau hormoni la proteinele efectoare [22]. În cazul modificările epigenetice, hipermetilarea aberantă în care este implicată cel puțin o insulă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
precoce, fiind favorizat de localizarea tumorii care determină apariția rapidă a tabloului clinic [3,4]. Adenocarcinomul ductal pancreatic are prognosticul cel mai rezervat [5]. Există date în literatură care clasifică cancerele periampulare în două grupe în funcție de tipul de diferențiere histologică: „intestinal” și „pancreatico-biliar” [6, 7], acest tip de diferențiere histologică având un rol prognostic mai important decât originea anatomică. Cancerele periampulare cu diferențiere histologică de tip „intestinal” au un prognostic mai bun [8]. Se subliniază că adenocarcinomul ductal pancreatic nu este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
în literatură care clasifică cancerele periampulare în două grupe în funcție de tipul de diferențiere histologică: „intestinal” și „pancreatico-biliar” [6, 7], acest tip de diferențiere histologică având un rol prognostic mai important decât originea anatomică. Cancerele periampulare cu diferențiere histologică de tip „intestinal” au un prognostic mai bun [8]. Se subliniază că adenocarcinomul ductal pancreatic nu este sinonim cu tipul histologic „pancreatico-biliar” deoarece există și carcinoame pancreatice cu diferențiere histologică de tip „intestinal” [9]. AMPULOMUL VATERIAN Ampulomul Vaterian (carcinomul ampulei Vater) este o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
decât originea anatomică. Cancerele periampulare cu diferențiere histologică de tip „intestinal” au un prognostic mai bun [8]. Se subliniază că adenocarcinomul ductal pancreatic nu este sinonim cu tipul histologic „pancreatico-biliar” deoarece există și carcinoame pancreatice cu diferențiere histologică de tip „intestinal” [9]. AMPULOMUL VATERIAN Ampulomul Vaterian (carcinomul ampulei Vater) este o tumoră malignă cu originea în porțiunea terminală a căii biliare principale (CBP) (ultimii 1-2 cm), la nivelul trecerii prin peretele duodenal și papila majoră [3]. Primul caz de ampulom Vaterian
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
mai tinere, probabil și datorită screeningului endoscopic și programelor de supraveghere [12]. TABLOUL CLINIC Datorită obstrucției fluxului biliar, simptomatologia apare precoce comparativ cu celelalte tumori periampulare. Tabloul clinic este determinat de colestază, de insuficienta descărcare de enzime pancreatice la nivel intestinal și de semnele locale și generale date de tumora malignă. Icterul colestatic, simptomul dominant, este prezent la debut în aproximativ 75-80% din cazuri (tabelul 158) [3,4]. Se însoțește de scaune acolice, colurie, prurit. Pruritul apare adesea după icter. Inițial
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
defect de umplere) care protruzionează în lumenul duodenal. Acuratețea diagnostică prin MRCP este de 76% [33]. ERCP are însă avantaje majore, deoarece vizualizează direct papila și permite prelevarea de biopsii. Ultrasonografia endoscopică Constă în examinarea ecografică a papilei din lumenul intestinal; tumora ampulară apare ca o formațiune hipoecogenă, rotund-ovalară cu dimensiuni peste 5 mm, de la care pleacă CBP și ductul Wirsung dilatate. Pe lângă aportul diagnostic ecoendoscopia este considerată metoda de elecție în stadializarea preoperatorie a cancerului ampular, putând evalua extensia tumorală
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
prin examen histopatologic al pieselor obținute prin biopsie și prin examen citologic al eșantionului obținut prin periaj în timpul ERCP. Examinările imunohistochimice permit stabilirea exactă a tipului de tumoră periampulară și eventual încadrarea într-unul din cele două tipuri de diferențiere „intestinal” și „pancreatico-biliar” cu semnificație prognostică. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL Tabloul clinic fiind dominat de icterul colestatic, diagnosticul diferențial pornește de la elucidarea acestui sindrom. Este necesară diferențierea dintre colestaza intrahepatică și colestaza extrahepatică. Aceasta se face prin metode neinvazive: ecografie transabdominală, CT sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]