5,236 matches
-
implica (am avut studenți a căror implicare a fost atât de profundă, încât au tins să se identifice cu rolul și după terminarea orei) și de a înțelege - din interior - un asemenea caz. Un alt exercițiu (pe care l-am intitulat „Ziarul”; a nu se confunda cu tehnica tratată) presupune ca grupurile de cursanți să-și închipuie că vor realiza un ziar. Pentru aceasta, ei vor trebui să decidă, în grup, tipul de ziar (de informație generală, de informare specială - tip
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
obiectivelor a fost mult mai ridicat decât dacă ne-am fi referit la activitatea individuală a cercetătorilor ori la o strategie predominant competițională. Principiul central derivat drept o concluzie a acestor considerente este acela pe care McGrath (1984) l-a intitulat sarcina de tip cooperare. O asemenea sarcină a constituit elementul de învățare principal, în funcție de care membrii grupului au arătat interes pentru lucrul împreună. Iată o perspectivă nouă pentru învățarea prin cooperare - să pornim în activitatea noastră nu de la gruparea cursanților
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
vezi tabelul 22, p. 383). Tabelul 22. Variante ale învățării prin cooperare 13.3.1.3. Metoda învățării cooperativetc "13.3.1.3. Metoda învățării cooperative" Slavin (1995 - online) a enunțat câteva subtactici ale învățării cooperative pe care le-a intitulat „învățarea împreună”. Același autor s-a ocupat și de zona metodelor centrate pe rezolvarea de probleme, inițiind tehnica STAD. Subtacticile „învățării împreună” sunt: - cursanții vor fi organizați să lucreze în grupuri de câte patru-cinci membri, în compoziție mixtă; - fiecare elev
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație și mit. Astfel, Dragoș, eroul baladei alegorice cu același nume, pornește în căutarea tricoliciului Vronța, care i-a răpit-o pe frumoasa Dochia (întruchipând „scumpa noastră țară Daco-România”). Prin noaptea și furtuna potrivnice
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
către Joe de Cleante și Hamlet de George Sand), iar P. V. Grigoriu publică o tălmăcire din Musset (fragmente din La Nuit d’octobre). Informate, cu un registru de idei nou în epocă, sunt două articole ale lui B. Florescu, intitulate Adevăr și originalitate în literatură, Calitățile stilului, sau cel în care face biografia poetului I. Al. Lapedatu. R. Z.
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
localitate îi poartă numele). Că nu a avut presentimentul sfârșitului prematur o dovedește faptul că, deși a scris mult, nu și-a adunat scrierile în vreo carte. Cu înclinație către speculația teoretică, a lăsat în manuscris un volum de eseuri, intitulat Aquarium, din care o serie de texte vor intra în Acvariu (1971) și vor fi publicate integral, cu titlul original, abia în 2000. Analizând aceste pagini consistente și „revoluționare”, Ion Vartic crede chiar că S. a fost „liderul Cercului Literar
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
lumii. Nu doar o anumită vârstă prezintă, în viziunea scriitorului, nimbul curățeniei sufletești și spirituale, ci și un anumit spațiu. Este vorba despre lumea (credințelor) minerilor, un orizont desfășurat și înfățișat cu încetul, pe dimensiunea sa mitică, în pregnantele texte intitulate Povestiri petrilene. Volumul reprezintă un vârf artistic în creația lui S., ilustrând maxima performanță a prozatorului în acest tip de literatură. Prozele impresionează prin densitatea specifică lumii minerale investigate (și legendelor ei), ca și prin echilibrul artistic obținut de autor
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Stahl, Voica, dovedea un simț precis al observației, o luciditate de obicei neobișnuită la un debutant și mai ales la o scriitoare. Calități prețioase, pe care le-am remarcat la timp. Un al doilea volum, de astă dată de nuvele, intitulat Mătușa Matilda, pe lângă o admirabilă schiță, La bătălia de la Port Arthur, unde realismul lucid al scriitoarei a realizat o mică dramă de familie, aducea câteva bucăți de o nouă factură, cu vădite preocupări pentru proza analistă. Era și aci prezentă
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de la Paris (1937), consilier economic și șef al Legației Române din Washington (1938). În timpul războiului îndeplinește înalte atribuții (până la funcția de secretar general) în Ministerul Economiei Naționale, la Finanțe și la Externe. Anunță totuși, în 1942, un volum de versuri, intitulat Mănăstiri bucureștene, ilustrat cu șaizeci de heliogravuri proprii, iar în primăvara lui 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare. Cel puțin o vreme neinclus în „loturile criminalilor de război”, S.
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și unele neologisme. Efectul
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
apărută la București, săptămânal, de la 25 decembrie 1989 până la 24 ianuarie 1990; continuă, în acest scurt interval, „Viața studențească”, revistă al cărei succesor va fi, de la sfârșitul lui ianuarie 1990, săptămânalul „Cuvântul”. Secretar de redacție: Dumitru Stan. În articolul inaugural, intitulat Cu voi, Dinu Marian afirmă: „Platforma-program a Consiliului Frontului Salvării Naționale este speranța și nădejdea noastră”. Tot în primul număr Ioan Buduca semnează textul politico-poetic Doamne Dumnezeule, care reflectă destul de fidel starea de spirit a momentului. Se publică un fragment
STUDENŢIMEA DEMOCRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289988_a_291317]
-
în cunoașterea lui Dumnezeu; două cărți Despre ordine (De ordine), unde se discută despre ordinea ce domnește în univers și despre semnificația răului în cadrul acestuia. Dialogul cel mai important prin fericita fuziune dintre cercetarea filozofică și spiritualitatea creștină este cel intitulat Solilocvii (Soliloquia), un cuvînt folosit pentru prima dată și de Augustin; opera are drept scop cercetarea celor două realități fundamentale: Dumnezeu și sufletul. Augustin a completat-o, pentru a discuta în mod mai riguros o problemă specifică, cu un tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost tradus în greacă la sfîrșitul secolului al XIII-lea de către monahul bizantin Maximus Planude. După clarificările aduse de studiul despre Treime, Augustin a scris în 421 un mic tratat care conține într-o formă sistematică doctrina creștină. L-a intitulat Manual (Enchiridion), pentru că un laic din Roma, Laurențiu, voia să aibă de la el un text scurt pe care să-l poarte mereu cu sine. Opera nu are neapărat un conținut teologic, ci e mai degrabă menită să explice pe larg
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopul donatist din Cirta, o trimisese comunității sale (Contra epistolelor lui Petilianus, Contra litteras Petiliani): în această operă, Augustin repropune exegeza în sens ortodox a textelor citate de Petilianus; cele patru cărți, scrise în 405, după promulgarea legilor antidonatiste, și intitulate împotriva lui Cresconius (Contra Cresconium gramaticum), prin care e combătut un învățat care îl apărase pe Petilianus de precedentul atac al lui Augustin. Există și alte scrieri, minore. Despre acestea putem să spunem pe scurt, la fel ca Pincherle, că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), precum și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sînt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgînului Rutilius Namazianus intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, autorul, atunci cînd exaltă funcția civilizatoare a Romei păgîne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare an Augustin a publicat o scriere în care îi combătea pe acești eretici. A început să respingă ideile lui Celestius scriind în 412 prima operă pe care i-a trimis-o lui Marcellinus, intitulată Despre pedepsirea și iertarea păcatelor și despre botezul copiilor (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum): în prima carte este reconfirmată doctrina păcatului lui Adam; în starea determinată de acel păcat se nasc toți copiii; cartea a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, cu sopul de a-l ajuta să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera), unde Augustin, reluînd opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei, care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gallia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nr. 225 și 226 din epistolarul lui Augustin) unde criticau, împreună cu alții, operele trimise călugărilor din Adrumeto. Tot lui Prosper și Ilarie Augustin le trimite, un an mai tîrziu, o a doua carte, intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, asemenea nașterii în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio; De correptione
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
printre aceștia, Asclepius și Victor, episcop de Cartenna, în Mauritania. Victor a scris o carte contra arienilor și una despre penitența publică; aceasta din urmă ar putea fi identificată, după unii cercetători, cu o scriere foarte elaborată pe plan retoric, intitulată Despre penitență, păstrată între operele lui Ambrozie și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
provocate de controversele cristologice. A scris în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), un tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă, a lui Nestorie. Ultimele două cărți ale operei, intitulate „Apărarea epistolei trimise de sfîntul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedon”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o versiune abreviată a Laudelor lui Dumnezeu de către Eugeniu, episcop de Toledo, care, la cererea regelui Chindaswinth (646-657), a redus cele trei cărți la una singură și, cum această nouă redactare conținea în esență povestea facerii lumii, opera a fost intitulată Hexaemeron (De opere sex dierum); însă Isidor de Sevillia, înaintea versiunii lui Eugeniu, dăduse primei cărți a Laudelor lui Dumnezeu titlul: Cele șase zile ale facerii lumii (Hexaemeron creationis mundi). După ce a îndepărtat a doua și a treia carte, Eugeniu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
meschinăriei creștinilor care trăiesc în lume. El denunță și mai clar acest lucru în Epistola 9. Aceasta îi era adresată prietenului său Salonius, fiul lui Eucheriu, care îl întreabă de ce a început să scrie. Salvian tocmai terminase prima sa operă, intitulată Către Biserică (Ad ecclesiam) și publicată anonim sub forma unei epistole adresate Bisericii de către Timotei, discipolul Apostolului Pavel. în realitate, explică Salvian, el nu avusese intenția „să inventeze” o epistolă adresată Bisericii primare, ci voia ca toată lumea să vadă limpede
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui, un tratat despre Sfîntul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al V-lea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Aletheia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; conform lui Ghenadie, opera ajungea pînă la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decît o versiune care merge pînă la pieirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]