4,572 matches
-
și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm caragialian. În felul acesta își trădează autorul "modelul" (anecdota preluată, povestea etc.) Ba chiar și mai explicit. Să ascultăm ce face Caragiale din intriga și finalul Imitației: "Ileana și Ileana, că de unde nu, îmi fac seamă singur!" (destul de economic, și clar); la sfîrșit, de plictiseală, împărăteasa (picotind de somn) pune capăt tratativelor (pentru deznodămînt, în sensul propriu al cuvîntului: cine să ia pe Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mulțimea înlănțuită în pornirea comună. Ceea ce se repetă este agresiunea sonoră, care a împărțit deja în două scena povestirii. Spectatorul needificat și ceata de scandalagii, cheflii, zgomotoși apar ca un tandem în imaginarul caragialian. Ca o formulă creatoare, chiar, de intrigă (precum în Conul Leonida față cu Reacțiunea), în jurul căreia se animă întreaga acțiune (pînă la descoperirea finală), sau ca un motiv secundar, complement auditiv reamintind personajelor existența urbei...Pînă și într-o proză gravă, cum este În vreme de război
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lucrare tipărită de un învățat român în Occident. Realitatea existenței ni-l arată pe autor mai ales în afara granițelor: "Numeroasele talente ale lui Milescu, scrie captivant Elvira Sorohan, (poliglot, diplomat, teolog, istoric, geograf, traducător) s-au risipit în afara patriei, din cauza intrigilor politice. El calcă liber și necomplexat peste granițele realităților și imperiilor, purtînd cu sine instrumentele sigure ale cunoașterii: spiritul și limbile clasice." (3) Ca o metaforă a reunirii contrariilor în mintea înțeleptului, concordia discors, a citirii-împreună, întîlnirea celor două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de creație"), exprimă "viața cu adevăr și cu poezie, în feluritele ei forme." (La moartea lui Thomas Hardy) Artistul trebuie să aibă "talent epic, dramatic, liric și descriptiv, să fie psiholog și sociolog". Fundamental, romanul e narațiune: "povestire bogată, cu intrigă, cu peripeții, care provoacă în cetitor emoție, indignare, iubire, ură satisfacție sau decepție, ca în fața vieții reale". Cînd direcția tinde spre scriitura modern-eseistică, Ibrăileanu concede: "Stilul artist ("în raport invers cu cantitatea de ficțiune și de creație") are menirea compensatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din filmografia regizorului Michelangelo Antonioni poate fi invocat, spre comparație: Blow up, povestea născută din mărirea "detaliului", din explorarea unui clișeu, a unui cadru fotografic. Că acolo se vede, după examenul amănunțit, arma unei crime, ascunsă vederii obișnuite, constituie nucleul, intriga întregii istorii. "Detaliu" de compoziție narativă ce ne duce cu gîndul la alte lucruri ascunse, implicînd, în simetrie, și miza descoperirii, cu valoare de deznodămînt, în opera literară. Pentru un amănunt de importanța celui de mai sus, să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Și asta din pricină că tu ar trebui să te concentrezi la învățat pentru teză și nu la jocuri. Dar am nevoie de ea. Învăț mai bine. Sînt jocuri care mă ajută la română. Îmi dau seama mai bine despre personaje, despre intrigă, deznodămînt și alte momente ale subiectului, despre figuri de stil... Dar vraja lui n-a avut efectul scontat. Poate nu-și pregătise cu grijă ingredientele sau nu se antrenase ca lumea pentru vraja asta. Nu de data asta. Dragonul era
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
vorbește de un oarecare Sava, pîrcălab sîrb, care În calitatea pe care a avut-o de conducător și organizator al sîrbilor În contra turcilor, a avut legături de prietenie politică cu Mihai Viteazul.După ce ocupă tronul țării Românești ( 1593 ) și lichidează intrigile di interior, Mihai Viteazul caută să-și Întărească puterea militară, pentru a face față amenințărilor turcilor. Pe lîngă apelurile și intervențiile făcute domnitorilor Moldovei, Transilvaniei, Împăratului Austriei, dar și papalității, de a ajuta și a lupta Împreună Împotriva turcilor, dar
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
care nu merge înainte, stă pe loc, ba mai dă și-napoi"; construcții prolixe (confuze, incoerente), anacolutul ("În sănătatea alegătorilor... care au probat patriotism și mi-au acordat... asta...cum să zic de! zi-i pe nume de!..."; expresii tautologice ("intrigi proaste "); 3. Repetiția obsedantă a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale ("Ai puțintică răbdare!"); 4. Contradicția (neconcordanța, nepotrivirea stilurilor) Cațavencu ține un discurs patriotard în fața lui Pristanda ("Nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mijloacele oralității: formulele de început și de sfârșit, moduri de captare a atenției, sugestiile și prospețimile oralității, schema epică fabuloasă e adusă în plan moral, basmele nuanțează fabulosul cu trăsături particulare omenești. Opera lui I. Creangă este un "Bildungsroman" cu intrigă fabuloasă având ca personaje pe: Harap-Alb, Ivan Turbincă, Stan Pățitul, Dănilă Prepeleac, copilul "năzdrăvan", Nică. Acesta se caracterizează prin obiectivitate, detașare, impersonalitate, confesiune, autoironie, intuiție cosmică remarcabilă: "deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
suferință! Da, așa e! Dar cine dracu te pune? De ce nu ne mai iubește?". Câteva secvențe narative sunt memorabile: secvența deratizării, unde este trimis Petrini, după ieșirea din închisoare. Scriitorul înfățișează diferite medii sociale, cu indivizi care pun la cale intrigi subterane; "totalitatea unor existențe" de care eroul se eliberează prin scris și "domnește" asupra destinului său. Din confesiunea lui Victor Petrini aflăm că acesta a fost un adolescent dur, inteligent, care nu era de acord cu religiozitatea mamei. Are prima
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tradiție" (N. Manolescu). De-atâta teroare și prefăcătorie, domnitorul nu este iubit nici de oamenii simpli, nici de boieri. Într-o atmosferă apăsătoare, Duca-Vodă se dovedește a fi viclean și răzbunător, care știe să mânuiască, de multe ori, cu abilitate, intriga. Având încredere doar în propria-i persoană, nu-l interesează destinul țării, cât păstrarea tronului pentru care e în stare de orice: comploturi, intrigi, folosirea familiei pentru răzbunare. Alecu Ruset concluziona: "Duca-Vodă însă a organizat hoția domnească". Dintr-o altă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se dovedește a fi viclean și răzbunător, care știe să mânuiască, de multe ori, cu abilitate, intriga. Având încredere doar în propria-i persoană, nu-l interesează destinul țării, cât păstrarea tronului pentru care e în stare de orice: comploturi, intrigi, folosirea familiei pentru răzbunare. Alecu Ruset concluziona: "Duca-Vodă însă a organizat hoția domnească". Dintr-o altă perspectivă, cea a îndatoririlor bisericești (cucernic, ziditor de lăcașuri sfinte, severitatea morală în familie), acest despot pare mitropolitului Dosoftei, un om de stimă. Fin
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
autoritar, doamna îi era supusă, domnița nu-i ieșea din cuvânt, iar cei sărmani, din afara curții, murmurau cu tristețe, că în țara lui Duca-Vodă "nu-i nimic sigur decât birul și moartea". Boierii vedeau Moldova ca pe un spațiu al intrigilor, al terorii și execuțiilor sângeroase, unde domnitorul recunoaște "eu în puțini am încredere", n-are somn, este copleșit de coșmaruri, sub o zodie nefastă: "Zodia Cancerului". Hanu Ancuței Observația realistă, limba deosebită, efectele stilistice, cadrul de legendă fac din Hanu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intră în conflict cu iubirea. Ce-i de făcut? Un psiholog ți-ar răspunde: „Ai nevoie să te redefinești!“ Legendele Olimpului în sex Se pare că zeii și zeițele în care credeau vechii greci aveau serioase probleme de cuplu. Numeroasele intrigi și drame la care se supuneau unii pe alții sau îi supuneau pe pământeni au fost folosite de către psihanaliști pentru a descrie numeroasele complexe pe care le pot dezvolta oamenii în viața sexuală și nu numai în acest domeniu. Iată
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ușurință în labirintul complicațiilor dramatice, în ciuda digresiunilor și intercalărilor cu care se joacă autorul. În special actul III, bazat în totalitate pe întrunirea publică, este rezolvat excepțional, fără ca mișcările de mase și multitudinea de indicații scenice să influențeze asupra mersului intrigii. La fel și finalul, în care dezlegarea firelor tuturor intențiilor se proiectează pe un fundal care le pune pe toate în valoare. Într-adevăr, puterea dramaturgului de reflectare a realității în această piesă conturează limpezimea vieții adevărate. În Scrisoarea pierdută
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
sau mai puțin onești! - îi spune, la sfârșitul piesei, Cațavencu lui Tipătescu. 4.2. Societatea sfârșitului de secol sau fauna grotescă Decizia lui Caragiale de a intercala episodul cu Dandanache și scrisoarea sa pierdută dă amploare semnificației simbolice a scenei intrigilor politice. În viața publică de provincie intervine un fragment din viața publică a centrului, a capitalei. Prin intermediul acestui intrus care apare în piesă în calitate de candidat desemnat de centru, dramaturgul arată mijloacele de parvenire în funcții publice la nivel local, provincial
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai caracterul moderator al personajului, în timp ce Am, n-am înfățișare, la douăsprezece trecute fix sunt la tribunal al lui Farfuridi ilustrează meticulozitatea lui ascunsă. Apare apoi Cetățeanul turmentat, care încurcă și descurcă cu amabilitate ițele intrigii din dorința de a-și face datoria de alegător. Ultima apariție este a lui Agamemnon (sau Agamiță) Dandanache, candidatul impus de centru, care îi confundă pe cei ce i-au fost prezentați și povestește tuturor peripețiile din timpul călătoriei, precum și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cineva, nu va ascunde nimic din ceea ce știe. Această misiune vine să confirme prestigiul de care se bucură atât printre enoriași, cât și în viziunea puterii. Onoarea este un lucru greu de menținut într-o societate „întemeiată pe rumoare, bârfă, intrigă și schim bul de daruri“ și ea trebuie administrată cu mari precauții. Ca și ceilalți membrii ai comunității și preotul trebuie să lupte pentru câștigarea și menținerea onoarei. Preoteasa are nevoie de aceeași bună prețuire și repu tație. Virtutea ei
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sentința Arbitrajul și voința judecătorilor joacă un rol important în pronunțarea unei sentințe. Fiecare amănunt este pus în balanță, cântărit, analizat, chestionat: sexul, vârsta și constituția fizică, originea socială, averea, refuzul de a coopera sau de a participa la descâlcirea intrigii conjugale. Toate acestea vor hotărî împăcarea, separarea de corp, divorțul, dreptul de recăsătorire, întemnițarea, bătaia. Legea este deseori invocată ca autoritate, dar luarea unei decizii arată foarte clar că raportul dintre practică și normă înclină în favoarea primeia, cu toate că consiliul încearcă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ținând seama de nevoia unei depline armonizări cu lumea din jur, cu această Europă care-și reface, ea însăși, structurile sub ochii noștri. E un ceas mare al istoriei, ceasul demnității regăsite. Să nu-l irosim în vorbărie inutilă, în intrigă și vindictă! Pentru istoricul care îmi place să cred că sunt, ceasul acesta e un îndemn la restituția deplină a duratei noastre, cu toate mizeriile și vicisitudinile ce o grevează, căci istoria rămâne o condiție indispensabilă a cunoașterii de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
altele, mă asigura că în România, unde a fost de curând, sunt un zeu. Și acest amănunt enigmatic: o casă de film din România a început, la Calcutta, pregătirile pentru a filma primele secvențe din român, dar actorii au descoperit intrigile urzite de Maitreyi și au întrerupt lucrul." (Mircea Eliade, Jurnal, 29 februarie 1984)2 1. Preambul Alegerea temei anunțate, de a pune în paralel textul românului lui Eliade cu ecranizarea realizată de regizorul Nicolas Klotz, are ca scop analiza în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ne ofera ceea ce mulți dintre cititori apreciază în opera lui Jane Austen, insă ecranizările nu redau niciodată: prezența lui Jane Austen că narator.8 Fanny preia acest rol în film, fiind eroina poveștii și totodată cea care ne poartă în interiorul intrigii. Rolul de narator al lui Fanny se leagă de o altă temă pe care Patricia Rozema a dezvoltat-o în ecranizare aceea a femeii ca scriitor. În acest sens, elementele biografice din viața scriitoarei par să aducă mai multă coeziune
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
folosește mai degrabă tehnică sfidării, eterogenitatea tendințelor sau, așa cum spune Cortázar, "persistentă noțiune realistă a românului". Exemplu al acestei maturități a tehnicii românului nou este înlocuirea relației cauză-efect printr-o narare fragmentată, grație folosirii multiplelor perspective, cum sunt tehnicile cinematografice, intrigile amestecate și lipsa de cronologie, coexistența între real și supranatural, așa-numitul realism magic, cu ilustrul sau reprezentant García Márquez și opera să măiastra O sută de ani de singurătate. Românul nou abordează diferit problemă creației literare, sub forma paradigmei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și tehnici noi, cititorul se transformă în participant, se recurge la simultaneitatea limbajului, autorul utilizând un limbaj variat, în funcție de clasă socială din care face parte personajul, de varietatea locurilor și regiunilor, nu se mai folosește în exces limbajul direct, literar. Intrigă românului este înlocuită de intervenția directă a personajelor și a naratorilor, care devin vorbitori simultani. În ceea ce privește românul că ficțiune totală, este vorba de o ruptură de realitatea circumstanțiala, noii scriitori se lansează pe drumul imaginației și magiei, inventând locuri, nume
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gândit și scris empatic. Aforistic sau printre eroi ce adesea coboară printre "morminte"19, ies amândoi din tăcere, ca să arate un posibil drum. Tocmai pentru că "unele adevăruri nu se pot explica decât prin simboluri inexplicabile", Sábato preferă să intre în intrigă alături de personajele sale, construite nu prin simulacre de cuvinte, ci "cu sânge, cu iluzii și speranțe și cu neliniști adevărate"20, pentru a distruge acea "entitate", simbol al Râului, desigur, ce-l împiedica să termine opera. La urma urmei, se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]