2,961 matches
-
treizeci și doi de ani. Avea fața smeadă și Încă plină de vigoarea tinereții, și un păr castaniu Închis. În acest moment era strîns la ceafă ca o pernă de catifea, și se sprijinea de zidul din cărămidă caldă. Helen invidia părul lui Viv. Părul ei era deschis la culoare sau, cum credea ea, incolor, și se comporta absolut impardonabil - creștea drept. Și-l ondula, iar permanentul i-l usca și-l făcea fragil. Și-l ondulase recent, iar acum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trecută. Sigur ți-am spus, Helen. Probabil c-am uitat. — Am vrut să-mi bag puțin nasul În biroul Juliei, zise Ursula. E fascinant, cred, să vezi unde lucrează scriitorii. Deși nu sînt prea sigură dacă e cazul să te invidiez, Helen. Nu știu cum m-aș simți să am o prietenă care să tot mîzgălească, fără să țină seama de mine, Încercînd să găsească mijlocul cel mai bun de-a trimite pe lumea cealaltă următoarea victimă - prin otrăvire sau spînzurare! Pronunțase cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făceam altceva decît să dactilografiez... Aveam o prietenă bună acolo, o fată pe care o chema Betty; era de milioane. Dar s-a măritat cu un tip din Australia la sfîrșitul războiului, și a luat-o acasă cu el. O invidiez acum. Dacă ar Începe din nou, s-ar putea să mă angajez Într-unul din serviciile acela. Mi-ar plăcea să călătoresc, să plec. Părea nostalgică. Dar tu? o Întrebă ea pe Helen. Te-ai Întoarce la fosta ta slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cap. — Da... Și ce-mi spun mereu, Vivien, e asta: cel puțin știm unde este. Știm că este Îngrijit. Mulți tați nu pot spune asta despre fiii lor pe timp de război, nu-i așa? — Nu. — Mulți tați m-ar invidia. Își scoase din nou batista și-și șterse ochii. Dar privirea lui era mai curînd amară decît tristă. După o clipă, zise pe un alt ton: — Să mă ierte Dumnezeu că-i vorbesc de rău pe morți; dar acolo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
supt. Unu sau două fire de tutun se desprinseră și stăteau pe limba lui Duncan. Fumară fără să vorbească. Țigările ținură doar un minut. Și cînd Fraser termină, și-o desfăcu pentru a păstra ce se putea pentru următoarea. — Îl invidiez pe prietenul tău, Pearce, zise el Încet, În timp ce făcea asta. Pe bune. Nu cred că am ținut vreodată la un bărbat - sau la o femeie - așa cum ai ținut tu la el. Da, Îl invidiez. Atunci, ești singurul care o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce se putea pentru următoarea. — Îl invidiez pe prietenul tău, Pearce, zise el Încet, În timp ce făcea asta. Pe bune. Nu cred că am ținut vreodată la un bărbat - sau la o femeie - așa cum ai ținut tu la el. Da, Îl invidiez. Atunci, ești singurul care o face, spuse Duncan iritat. Propriului meu tată Îi e rușine cu mine. — Ei, dar și alui meu Îi e de mine. Crede că toți cei ca mine ar trebui dați pe mîna nemților, de vreme ce sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
menținea subțire ca un băț și cu sânii mari, ceea ce Îi aducea mulți amanți, dar nici un iubit. Doar cu un an mai În vârstă decât mine, la treizeci și șase de ani, Candy este o celibatară inveterată, iar uneori o invidiez pentru capacitatea ei de a face cele mai extraordinare lucruri, cum ar fi să iasă la un pahar după serviciu, să se ducă la baie În weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod, calitățile mele În abordarea clienților sunt foarte valoroase, drept pentru care, ca un vot de Încredere, mi-au dat pe mână o fundație importantă. Desigur. De fiecare dată când râde, Candy Îți prezintă o dantură americană sănătoasă, demnă de invidiat. Nu te uita așa la mine. —Kate, știi foarte bine că aici un vot de Încredere serios are Întotdeauna cel puțin patru zerouri În coadă. Ce altceva a mai zis? Dau să-i răspund, dar Îmi face semn să tac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data asta, stând aici lângă Rich, mă gândesc cât de mult Îmi plac oamenii ăștia, chiar Îi invidiez. Încercările lor zgomotoase de a face liniște, sentimentul că au venit aici În căutarea căldurii și a luminii și a unui strop de bunătate umană. Mă abțin, chiar mă abțin, până ajungem la versul acela „O, orășel al Beethleemului“, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atât, aș zice că e remușcare. În camera de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ce face cealaltă jumătate: felații de 30 de secunde? Ce se mai aude de superbul și nepotrivitul Abelhammer? Îți dai seama, sper, că, În calitate de cea mai veche prietenă a mea, singurul tău rol este să-mi furnizezi motive să te invidiez și să nu fiu de acord cu tine. Prânz marțea sau joia viitoare? xxxxx 18.35: Îi iau pe Emily și Ben de la Alice. Se aruncă pe mine ca niște creaturi Înfometate. Jo, dădaca lui Alice, e incredibil de drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
singur trup și într-un singur spirit, în care, atît Clerul, cît și poporul, se închină înaintea Celui Atotputernic și vorbesc cu El, și El cu ei. Și mulți consideră, poate, Clerul ca fiind mereu o parte privilegiată și de invidiat, pentru că trăiește din cele ce provin de la altar, ca o pătură superioară care nu diferă însă prin nimic de cea laică, pentru că sînt un întreg, iar nu o parte mai nobilă a corpului Bisericii, în care laicii sînt membrele inferioare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putut salva Clerul de prăpastie; și cum cea mai înaltă treaptă a sacerdoției strălucea pînă și în propriii ochi nu prin altceva, decît prin bogăție și putere, către aceste bunuri își îndrepta în mod firesc privirea și sacerdotul de rînd, invidiindu-și Episcopul; și, așadar, cuvîntul lui Dumnezeu, Jertfa, Sacramentele serveau unei triste tîrguieli în care se reînnoia în fiecare zi de o mie de ori vînzarea divinului Învățător de către ucenicul trădător. Din acest motiv riturile sacre, devoțiunile, rugăciunile, dogmele însele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unui șir nesfîrșit de umilințe. Puterea lor politică s-a diminuat, în mod firesc, pe măsură ce puterea aristocrației scădea, iar slăbiciunile lor făceau ca teritoriile lor să fie o pradă ușoară de spoliat în comparație cu cele ale nobililor, care și ei îi invidiau; cea mai mare înjosire a lor a fost cînd li s-au acordat salarii. Este inutil să adăugăm că au fost ținuți la ani lumină depărtare de centrul unității creștine sau că s-a dat sprijin oricărei disensiuni între Episcopi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-o, refuzînd suma de bani pe care i-o trimisese pentru săraci, nu fără a-l avertiza că a procedat greșit, după cum povestește mai departe că Augustin și-a dat seama că în rîndurile Clerului inferior erau unii care îl invidiau, căci în mîinile lui stătea administrarea bunurilor Bisericii 313; el a făcut următorul raționament înaintea poporului lui Dumnezeu, spunînd "că el ar fi vrut să trăiască din frumoasele colecte din partea poporului lui Dumnezeu, mai degrabă decît să aibă în grijă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu puteam să apar la ziua tatei îmbufnată. Ar fi fost un gest egoist. Vreau să spun, ăsta-i genul de atitudine pe care-l adoptă Naomi Campbell, dar ea își permite treaba asta, că doar are o siluetă de invidiat. Noaptea aceea, la Mercer, m-am purtat nesăbuit, din cauza disperării, a nesiguranței și absenței totale a unor orgasme recente. Acum trebuia să suport consecințele. Am reușit cumva să am drept iubiți o brută, un mincinos patologic și un Don Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de sindromul atenției deficitare încât e practic incapabilă să țină supărarea mai mult de câteva zile. —Felicitări! Spune-i tatei că sunt la castel și că trebuie să vină să mă ia. — Ești la vecinii de alături? Ah, Dumnezeule, te invidiez. Decorațiunile interioare sunt formidabile? Sau e grețos ca la Buckingham Palace? Am auzit că familia regală e total lipsită de simț estetic. —Julie! Trimite-l pe tata aici. Mi-a rămas mașina în pană și am intrat aici neinvitată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
toate tăcerile nopții. Paula ieși din restaurant și o luă pe drumul cel mai lung către parcare, cu poșeta săltîndu-i dezinvolt pe șold. Îmi făcu de două ori cu mîna, În mod clar chitită să-mi rețină atenția. Deja Îl invidiam pe Frank că reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parte. — Iar acum vă asumați din nou rolul din copilărie, salvîndu-l pe Frank dintr-o nouă dandana? — Știam asta de la bun Început. Chestia ciudată e că o parte din mine chiar Îl suspectează pentru incendiul de la casa Hollinger. — Desigur, Îl invidiați pentru „crima“ lui. Nu-i de mirare că Bobby Crawford vă intrigă atît de tare. — E-adevărat - există ceva fascinant În toată energia asta a lui promiscuă. Crawford Îi farmecă pe oameni, navigînd mereu pe buza prăpastiei. Le face viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ai așa ceva? Precis că Frank nu credea una ca asta. (I-am luat palma În mîna mea și mi-am apropiat-o de față, inhalînd de pe degetele ei parfumul de trandafir jilav al vulvei sale.) E prima dată cînd Îl invidiez pe bune. — Frank e un dulce. Deși nu așa romantic ca tine. — Serios? Mă uimești... credeam că el era romanticul. Dar tu, Paula? A fost o idee bună să te faci medic? — N-am prea avut de ales. (Cu vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cofetărie... Am băut un suc și am mâncat o prăjitură... Inventez tot felul de amănunte ca să-i fac cât mai plauzibilă povestea mea. Mama dă din cap, aprobator. Stă dreaptă pe pat, lângă mine, și nu pot să n-o invidiez. E frumos coafată, părul ne gru și des este ordonat șuviță cu șuviță. Are tenul strălucitor, și ochii albaștri îi clipesc puțin cam des, osteniți. îmi încuviințează surâzătoare spusele, dorind să mă convingă că-mi acordă atenție, dar simt că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
începând să colinde prin sală cu pași apăsați și rari. Ce multe tablouri sunt aici! comentă ea, încă stânjenită de îmbrățișarea prea lungă și prea strânsă a lui Bobo. Câtă mun că, Bobo! Nu-mi vine să cred! Chiar te invidiez! De unde-ai avut atâta tărie? Se opri amuțită în fața unui tablou de care nu se mai putea dezlipi, deși simțea că privirea cenușie a lui Bobo o urmărește încordată. Era singurul tablou în alb și negru și era singurul por
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o canapea. Reușise să adune o gamă amețitoare de interese personale: recoltele de vârf ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea să colinde pe unde i se năzărea, pentru fotografiatul la nesfârșit al locurilor exotice, pentru cunoștințele sale generale temeinice despre natură, obținute prin contact direct. Mă nedumerea Însă faptul că pentru tata această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Îmi vine În minte o după-amiază recentă pe care am petrecut-o stând de vorbă cu un fotograf vestit, și cât de eminamente franțuzească și lucidă mi s-a părut filosofia artei expusă de el În comparație cu a mea. L-am invidiat puțin, din labirintul propriilor mele sentimente constant schimbătoare și confuze. Oricât aș pretinde, cu alții de față, că sunt teorii, În realitate sunt la fel de dense și Încâlcite ca și această pădure, Întotdeauna depășindu-mi posibilitatea de exprimare sau de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
whisky ori coniac adevărat, făceau consumație, nu se Întindeau la o bere, nici nu luau vomitive de doi lei. La fel ca și Tibi. Un rafinat al acoolurilor, având În plus gusturi literare decente. Cred că cei mai mulți dintre noi Îl invidiam, fără s-o mărturisim. Fiindcă noi ne doream proletari, ăsta devenise, tot lucrând la cooperativa Celebrului animal, idealul nostru social. Iar la Tibi, la casa de la țară, ne duseserăm să sărbătorim 1 Mai muncitoresc. Veți spune că ipocriți și pozând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]