2,352 matches
-
Chiar Félicité Rougon, fondatoarea dinastiei Rougon, este cea mai bună actriță, care montează spectacole politice, mondene și private. Actori pe diferite scene sociale și politice vor deveni și descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard. Confruntarea real/ireal creează o permanentă atmosferă de spectacol, consemnata în La Curée: baluri costumate, personaje deghizate, spații organizate că scena. Astfel, reprezentarea La Blonde Vénus este o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
punem în evidență cum se construiește și se întreține unicitatea Parizienei. Putem califica Pariziana că un personaj migrator, care face sistem în text, fiecare dintre trăsăturile sale trimițând la toate celelalte. Pariziana personifica provocarea care distruge frontierele între real și ireal, fizic și fantasma, spirit și corp, exterior și interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
experiențe dăunătoare pentru omenire (scoaterea capetelor), dar aceste experiențe continuă nu numai în laborator, dar și în sala de concert (suprimarea vocii cîntăreței). Aceste „miracole” împletite cu realitatea, sunt menite să zăpăcească pe spectatorul care nu poate distinge realul de ireal. 4. Încă din primele scene ale filmului, eroina consultă o carte de vise, care orientează pe spectator spre superstiții, în contra cărora noi ducem o luptă de zi de zi. 5. Nu e determinată epoca cînd se petrece acțiunea, astfel că
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
volumul Luna și tramvaiul 5 (1994) pot fi citite ca o utopie negativă. Drumul personajelor spre un Enad încremenit într-un Ev Mediu decorativ este presărat de avertismente ce prefigurează sfârșitul unei civilizații, încheierea unui ciclu al istoriei. O atmosferă ireală, neliniștitoare, un univers în care timpul se dilată ori este de-a dreptul abolit conservă cel mult o umanitate lipsită de liber arbitru, care asistă, impasibilă ori neputincioasă, la infinita repetare a acelorași evenimente și întâmplări tragice. B. a tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285553_a_286882]
-
stăpânesc cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun nu doar dexteritate, ci și o inteligență remarcabilă. Membrele grupului reprezintă niște donne angelicate, trăind un otium senin, dar nu sunt niște ființe eterate, aproape 66 ireale, distanțate prin perfecțiunea lor și izolate sugestiv într-un spațiu celest de unde nicio imperfecțiune nu le poate vătăma, cum se întâmpla la Dante Alighieri sau la Francesco Petrarca, angelicul nu se referă la Boccaccio la o puritate absolută, la o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ornează discursul. Suntem de părere că, în cazul lui Chaucer, descrierea are mai mult valoare explicativă, simbolică: portetul fizic, îmbrăcămintea, ocupația relevează psihologia personajelor, sunt cauze sau embleme ale acesteia. Imperfectul introduce personajul feminin în operă, este un timp al irealului și al potențialului 256, durativ în același timp: „Era și-o târgoveață de la Bath”257. Personajul feminin prinde contur prin procedeul „listei”, al enumerării: „Nițel cam tare de urechi, păcat!”258 - este o remarcă hazlie a naratorului focalizator, denotând vârsta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura absurdului (E. Ionescu, Urmuz etc.). * „Există cinci forme de logică: biologică (neinfluențată de voință, care produce adaptări ale ființei noastre, dirijate spre un anumit scop); afectivă (a sentimentelor); colectivă (omul din mulțime se poartă diferit față de cel izolat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
drept o doamna de companie!»“ După evadare reușește să strângă o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind din exterior, situația este ireală: un fiu își întemnițează propria mamă, aceasta izbutește să evadeze sărind pe fereastră, apoi pornește în fruntea unei armate pentru a-l înlătura de la domnie. În această situație era nevoie urgent de un mediator pentru aplanarea conflictului dintre cei doi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a călătoriilor sau mutărilor, a Îndepărtării de anumite obiceiuri. Într-o temă masculină, imaginea femeii capătă o importanță considerabilă: femeia Îl poate inspira sau tulbura pe individ În mod deosebit. În orice caz, există fertilitate, dar și o imersiune În ireal, irațional, visare, cu toate riscurile pe care le comportă ele. Sens: Există posibilitatea de a descoperi o zonă neexplorată sau neexploatată a sensibilității tale. Descoperirea trebuie făcută cu toleranță și respect, fără teamă sau Încredere exagerată. Capcană: Vezi la interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
în conformitate cu tendințele personale ale bolnavilor sau, mai exact, ale persoanelor respective. În această privință trebuie făcută diferența între limbajul mitomanilor care este prin excelență un „limbaj fabulistic” și limbajul simulanților care este un „limbaj de acoperire”. Primul relatează situații imaginare ireale, pe când cel de-al doilea relatează tulburări sau trăiri imaginare. Primul urmărește să prezinte o realitate schimbată în conformitate cu tendințele bolnavului, pe când cel de-al doilea urmărește să convingă interlocutorul de existența unor tulburări imaginare sau inexistente; fiind conștient de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
halucinații clasificate după natura lor: a) Halucinațiile propriu-zise, sau adevărate, care întrunesc toate criteriile acestui tip de tulburare perceptivă: absența obiectului și convingerea bolnavului de realitatea acestuia; b) Halucinozele sunt acele tulburări de percepție în cursul cărora deși apar „obiecte ireale”, bolnavii recunosc că formele percepute nu corespund realității; c) Halucinațiile psihice sau pseudo-halucinațiile sunt cele percepute pe căile senzoriale obișnuite și pe care bolnavul le situează în „creierul” său sau în „interiorul său” fără a le recunoaște o proiecție spațială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință de sine însuși”, dar într-o manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său „model de gândire” va fi irațional, neconform cu sistemul de valori, motivat de mobiluri psihopatologice și care-l va deturna de la desfășurarea firească a existenței sale anterioare. Orice act de conversiune este un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei comunicări empatice. Omul va înceta să mai gândească singur, acceptând și așteptând ceea ce i se oferă din partea mass-mediei. Imagologia persoanei umane, va domina aspectul formal-extern al acesteia, sfârșind prin a o reduce exclusiv la aceasta. Ea este autentică, dar ireală, întrucât anulează sau reprimă identitatea interioară de fond a individului. Asistăm la o răsturnare valorică a tipurilor umane: eroii sunt înlocuiți de celebrități, vedete, staruri, idoli; literatura de publicațiile informative-publicitare (digests); idealurile de clișee. Peisajul social se va transforma într-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care nu o putem înțelege. Sunt lucruri absolut diferite. Ea este mai mult decât o simplă separație. Este o diferențiere. Este „altceva”. Ceva care ar putea fi comparat cu raportul dintre vis și realitate, sau cu relația dintre real și ireal. Realul și irealul, deși paralele, nu sunt superpozabile? Logic, ele se refuza reciproc și, din acest motiv, nu sunt compatibile. La fel se poate spune despre „rațiune” și „delir”. Rațiunea se întemeiază pe valorile logice de adevăr. Delirul începe acolo
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putem înțelege. Sunt lucruri absolut diferite. Ea este mai mult decât o simplă separație. Este o diferențiere. Este „altceva”. Ceva care ar putea fi comparat cu raportul dintre vis și realitate, sau cu relația dintre real și ireal. Realul și irealul, deși paralele, nu sunt superpozabile? Logic, ele se refuza reciproc și, din acest motiv, nu sunt compatibile. La fel se poate spune despre „rațiune” și „delir”. Rațiunea se întemeiază pe valorile logice de adevăr. Delirul începe acolo unde valorile logice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o cauză exterioară persoanei bolnavului. Extaz: stare paroxistică particulară în cursul căreia bolnavul pierde contactul cu realitatea, nu mai comunică, simțindu-se transportat într-o altă realitate impenetrabilă, inaccesibilă și care exprimă o stare de beatitudine. Fabulație: producție imaginară, narativă, ireală, fantezistă, de regulă tematică, neconformă cu realitatea, ilogică, traducând o dispoziție constituțională de alterare a adevărului. Fetișism: perversiune sexuală în care plăcerea erotică este deturnată asupra obiectelor aparținând unor persoane de sex opus. Fobie: frică nejustificată sau repulsie patologică de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în termeni care ne duc cu gîndul la ideea lui Polanyi de economie "inserată". Dumont susține că nimic din ideea de economie n-a existat în "realitatea exterioară" înainte ca acestă categorie să fi fost inventată. Sahlins găsește că este ireal să vorbești de economie în cazul primelor societăți. Dar nici unul nu merge pînă la capăt. Cei doi cercetători ajung la o idee care, chiar și pentru spirite precum ale lor, atente să se elibereze de etnocentrism, este un imposibil. Există
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în vedere reprezentarea, atunci numele este de obicei restricționat, fiindcă nu se aplică întregii sfere noțional-semnificative (de exemplu, noțiunea "pod"/reprezentarea "podul peste Siret"). Din această posibilitate a implicării semnului lingvistic în raport cu reprezentarea decurge posibilitatea existenței unor nume pentru entitățile ireale produse cu ajutorul imaginației, prin asamblarea fictivă de elemente existente la entitățile lumii reale sau prin hiperbolizarea unor trăsături (balaur, inorog, minotaur etc.). Deși pot fi conceptualizate, asemenea produse ale imaginației, reprezentabile figurativ (prin pictură sau prin sculptură), funcționează totuși în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
substantive și numele abstracte s-ar putea situa numele imaginare, a căror referință (entitate denumită) este un produs al fanteziei, deci nu o construcție logică, ci o construcție în care elemente ale realității sensibile se află într-o combinare neobișnuită, ireală. În cazul numelor abstracte, caracteristice limbajului filozofiei, indicarea ostensivă a realității semnificate (a referentului) este exclusă și, de aceea, există posibilitatea interpretării diferite a semnificației, situație ce rezultă dintr-o mobilitate intensivă (a intensiunii) a noțiunii ce stă la baza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
naturalețea adevăraților aristocrați, "izmenindu-se", pentru prima și ultima oară, așa. Atunci am văzut deschisă ușa principală de la living și în cadrul ei, într-o străfulgerare cețoasă, un domn distins, cărunt și cu un aer ușor somnolent. Era un episod aproape ireal și, contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar trebui evocată aici principala funcție pe care, cu tenacitate și altruism
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
El și Olvido Ferrara vorbiseră pentru Întâia oară despre pictura de război cu ani În urmă, În galeria palatului Alberti, la Prato, În fața tabloului lui Giuseppe Pinacci, intitulat După bătălie: o pictură istorică spectaculoasă, cu o compoziție perfectă, echilibrată și ireală, pe care nici un artist lucid n-ar Îndrăzni vreodată s-o pună În discuție, În pofida tuturor preaînțeleptelor cuceriri tehnice postmoderne. Ce bizar, spusese ea (printre leșuri dezbrăcate, În agonie, un războinic ucidea cu patul armei un dușman căzut, cu chivără
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu un zâmbet vag pe buze, chiar În noaptea zilei când se cunoscuseră. O zi lungă, plăcută, cu plimbare și sporovăială, cu afinități profesionale descoperite Într-un gest, o frază, o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe terasa odăii, În fiecare noapte după cină, cu un pahar În mână, și priveau cum ardea orașul În depărtare, cum se reflectau vâlvătăile incendiilor În apele negre ale golfului, pe când flăcările aprige și exploziile dădeau scenei un aer mut, ireal și distant; ca ultima instanță roșie, printre siluete și umbre, a unui coșmar tăcut de Bruegel ori El Bosco - cunosc restaurante din Paris ori New York, comentase Olvido, ai căror clienți ar da o ciurdă de bani ca să cineze cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o anumită fascinație a jocului prezenței și al absenței. Cu adevărat șocantă e absența memoriei din orice autoportret compus În scris. Ca Într-un blestem, autorul trebuie s-o ia mereu de la capăt, ca și cum s-ar afla pe o fantasmatică, ireală corabie a argonauților: adăugind mereu câte o piesă nouă, el schimbă În Întregime vechiul vas, dar fără să fie obligat să-i schimbe și numele. Această permanentă, obstinată substituire a nuanțelor e tocmai ceea ce conferă autoportretului din jurnalul intim șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]