2,330 matches
-
Hristos n-ar fi înviat. 67 Notă Pr. Fecioru: Numele lui este Longhin, prăznuit la Biserică la 16 octombrie. (n. s. 23, p. 984). 67 Hristos le vorbise ucenicilor mult despre înviere, le vorbise adeseori, până într-atâta, că chiar iudeii au zis că Hristos spusese: După trei zile voi învia. Deci dacă n-ar fi înviat, ucenicii s-ar fi socotit negreșit înșelați; și văzându-se atacați din pricina Lui de tot poporul și ajunși fără de casă și fără de masă, I-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mii și mii de primejdii de moarte în fiecare zi, dacă nu s-ar fi putut bucura de puterea și ajutorul Celui înviat? Minuni asemănătoare făcuse Domnul; înviase atâția morți; dar nici una din aceste minuni nu i-a făcut pe iudei să se rușineze, ci au răstignit pe Săvârșitorul lor. Aveau, oare, să creadă popoarele în învierea lui Hristos numai pe spusele ucenicilor? Nu! Lucrul acesta nu se poate, nu se poate! Că pe toate le-a lucrat puterea Celui înviat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Dumnezeu adevărat și Domnul tuturor, a socotit că aceasta nu va fi nici unuia dintre noi de un folos mai mare la față de cei ce nu știau de slava Lui. A fost pălmuit, scuipat și răstignit și a suportat batjocura necredinței iudeilor, care îndrăzneau să spună: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! (Mt. 27, 40). Deci, după ce a împlinit taina cu privire la noi, S-a înălțat iarăși la Dumnezeu-Tatăl cel din ceruri, odată trecut fiind timpul smereniei și vremea deșertării
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vulturii. Prin aceste cuvinte arată mulțimea îngerilor, a mucenicilor, a tuturor sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 864-865) „Domnul va veni cu putere și slavă multă. Aduce crucea, ca păcatul iudeilor să se osândească prin el însuși. O aduce întocmai ca un om care fiind lovit cu o piatră arată piatra sau haina însângerată. Va veni pe nori, așa cum S-a înălțat; și semințiile văzând aceasta vor plânge. Nenorocirea lor însă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a fost născut din părinți păgâni și dintru început a trăit între neamurile care învață idololatria”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p. 198-199) „Într-un chip va judeca pe iudeu și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bine întocmită, mai plăcută decât toată cântarea, iar sufletul săvârșește acolo Dumnezeiasca Liturghie ca în niște altare sfinte și în niște taine dumnezeiești”. (Sf. Ioan Gură 87 de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. VI, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 95) „... locul cel lipsit de tulburare, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea. Acolo nu-i nici schimbare, nici umbră de mutare. Acolo toate sunt statornice și nemișcate; toate trainice și întemeiate; toate nestricăcioase și nemuritoare; toate nepieritoare și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întregii Dumnezeiri”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 599) „Căci cuvântul despre Fiul însoțește în mod necesar cuvântul despre Tatăl și cunoștința despre amândoi este nedespărțită. De aceea pe iudeii, care s-au rătăcit de la adevăr, pentru că nu primeau pe Fiul, dar socoteau că ei cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul i-a certat zicând: Nici pe Mine nu Mă știți, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați fi știut pe Mine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
răspândește aceea, la fel socotesc că se întâmplă și cu Unul-Născut și cu Cel care L-a născut. Căci cei ce osândesc ceva apărut din altceva nu pot să laude pe aceea din care este. De aceea a spus Hristos iudeilor: Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune (Mt. 7, 18). Căci ceea ce e adevărat despre una dintre acestea socotesc că se aplică în mod necesar ambelor. Fiind de o singură fire, cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să fie și stăpânirea. Prin urmare, dacă se arată cineva 99 apărându-se astfel, neapărat trebuie să fie de aceeași vrednicie cu acela a cărui stăpânire a citat-o pentru sineși. Deci, pentru că și Hristos S-a apărat așa în fața iudeilor, ne-a dovedit, neîndoielnic, că este de aceeași vrednicie cu Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. XII, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 191-192) ,, Încă și aceasta trebuie să se fixeze în mintea voastră
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-o pentru sineși. Deci, pentru că și Hristos S-a apărat așa în fața iudeilor, ne-a dovedit, neîndoielnic, că este de aceeași vrednicie cu Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor, cuv. XII, în vol. Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, p. 191-192) ,, Încă și aceasta trebuie să se fixeze în mintea voastră, că Duhul Sfânt este de aceeași vrednicie cu Tatăl și cu Fiul, după cum chiar Hristos a zis ucenicilor: Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
9, p. 444) 100 „... proorocii, pe care tocmai curățenia vieții a fost aceea care i-a îndreptățit să primească pe Duhul Sfânt...” (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. XVIII, în PSB, vol. 9, p. 457) „Dintre proorocii iudeilor unii erau înțelepți chiar înainte de a fi primit darul proorociei și inspirația divină, ca unii care au fost aleși de Providența dumnezeiască spre a primi Duh dumnezeiesc și a mijloci descoperirile și proorociile ce li se împărtășiseră pe temeiul unei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
447) „... Noi nu punem nici un preț pe prezicerile făcute de Pytia; pe preotesele din Dodona, pe zeul Apollon din Claros al Branchizilor, pe templul din Amon și pe mai știu eu care prezicător mincinos, dimpotrivă, admirăm proorociile făcute de proorocii iudeilor, întrucât vedem că viața lor lină de tărie, de statornicie și de sfințenie era vrednică de Duhul lui Dumnezeu, care proorocește într-un chip nou și care n-are nimic comun cu ghicitorile demonilor”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și-ai recâștigat sănătatea, necazurile și foametea au luat sfârșit. Mai mult, se știe clar că datorită proorociilor întreg poporul iude a venit din Egipt ca să-și întemeieze o patrie în Palestina. Câtă vreme a ținut poruncile lui Dumnezeu, poporul iudeu a prosperat, în schimb când s-a depărtat de la ele a avut de ce se căi. În cazul acesta, ce nevoie avem să întrebăm câți prinți și câți oameni de rând amintiți pe paginile Scripturii au cunoscut succesul sau regresul în urma
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că Botezul acela, pe care l-a vestit el (Ieremia - n.n.) de mai înainte, este singurul care poate curăți pe cei ce se pocăiesc și că el este apa vieții (Ier. 2, 13)”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XIV, în PSB, vol. 2, p. 138) „Să ne amintim de asemenea și de greșelile ce le-am săvârșit, între altele, și aceea că fără botez n-ar exista iertare de păcate”. (Origen, Exortație la martiriu, cap
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cineva în vreo infirmitate a trupului și va păzi învățăturile lăsate de El, îl va învia pe acesta întreg, la cea de a doua venire, făcându-l totodată nemuritor, nestricăcios și fără de durere”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, LXIX, în PSB, vol. 2, p. 230) „Deci, învierea va fi a trupului și nu a sufletului. Căci nu cel ce stă în picioare se ridică, ci cel culcat jos, după cum nu cel sănătos are nevoie de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
bisericești, București, 1923, 395 pp. 122 16. „Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre <<Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta>>”, Introducere și traducere Preot Victor Manolache, Editura Bizantină, București, 59 pp. 17. „Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei”, Traducere din limba greacă veche și note de Preotul Profesor Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, 405 pp. 18. „Primele patru omilii despre statui ale Sfântului Ioan Chrisostom”, Traducere din original de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui [Ahab] regele lui Israel și l-am ucis pe [Ahaz]ia fiul lui [Ioram] și din casa lui David” (KAI 310, liniile 7-9). În concluzie, întinderea reală a regatului lui David pare să fi fost modestă, limitată la zona Iudeii, în timp ce apare cu totul neverosimilă măreția regatului davidic celebrată de relatarea biblică. În urma unei lupte de succesiune, Solomon urcă la tronul tatălui său David (1Rg 1-2). În relatarea biblică, Solomon este figură idealizată, caracterizată prin unele stereotipe clasice: rege înzestrat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Senaherib, era reținut în reprimarea unei revolte babiloniene, regele Ezechia, contrar părerii lui Isaia (Is 30,1-5), se aliază cu Egiptul. Rezolvată problema Babilonului, Senaherib intervine în 701 î.C., cucerind bună parte din teritoriul filistean, devastând numeroase fortărețe ale Iudeii și constrângându-l pe Ezechia în Ierusalim „ca o pasăre în laț”. Regele asirian, după ce a primit tribut, a întrerupt ostilitățile - pentru motive încă nu foarte clare - și s-a întors în patrie lăsând Ierusalimul intact (Grabbe, 2003). La moartea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
uzuale de la rege (cf. Cap. 4, pp. 71-72) la grupul sacerdotal sadocit, realizând astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe cei rămași în patrie, cât și pe leviți din cauza (presupusei) lor infidelități (cf. Ez 44,6-31). Situația iudeilor rămași în patrie pare să fi fost foarte diferită de cea a exilaților. După unele studii recente, comunitatea ebraică rămasă în Iuda nu a trăit nicidecum un gol religios, ci a continuat practicarea cultului inițial propriu, profesând religia de dinainte de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
era vorba, în definitiv, de un adevărat pragmatism politic. Cultele locale puteau fi, așadar, autorizate, dar numai în măsura în care nu alimentau răscoale și fără să prevadă reduceri și scutiri de la regimul fiscal normal. Acest fapt ne induce să considerăm că, deși iudeii au obținut de la autoritatea persană autorizația să reconstruiască templul, ei nu au primit ajutoare sau privilegii speciale pentru restaurarea templului și a cultului și trebuiau să se descurce cu finanțele celor fideli cultului. Nu este greu să ne imaginăm cum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi punctul de sosire al religiei iudaice, ci pare mai corect să vedem aici coexistența unor iudaisme. Influența ulterioară a religiilor limitrofe este confirmată de descoperirile arheologice, mai pronunțate în regiunile nordice, dintotdeauna orientate mai mult spre lumea feniciană. Regiunea Iudeii în sens strict pare însă mai izolată din punct de vedere cultural și probabil tocmai datorită acestei „izolări” accentuate, se va maturiza cu timpul o religiozitate cu puternice trăsături ereditare. Prima parte a perioadei persane a fost doar începutul deplinei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
suferințele martiriului - n.n.) să nu te tulbure, ci să te întărească! (Sf. Mucenic Saturus către ucenicul său, Pudens, în Actele martirice) După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu au reușit să o îngenuncheze. Creștinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc creștini, adică unși ai
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
trezit credința. Realitatea morții lui Isus Niciun istoric serios - oricare ar fi orientarea sa, religioasă sau non-religioasă - nu se îndoiește că Isus din Nazaret realmente a trăit în primul secol și a fost executat sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii și al Samariei. Dacă această informație nu este străină savanților, s-ar putea ca publicul larg să nu o cunoască. Obiecțiile încă persistă. De fapt, o carte recentă a reciclat ciudata idee că Isus nu a fost realmente executat, ci
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
1,16). În gândirea lumii romane, fiii lui Dumnezeu, eroii și salvatorii nu mor pe cruce. În acel timp, moartea lui Isus nu putea fi privită cu sentimentalism și, cu siguranță, nici crucea, un simbol îngrozitor în antichitatea romană. Pentru iudei și păgâni deopotrivă, nu era nicidecum clar în ce măsură toate acestea puteau fi numite „vestea cea bună” (semnificația cuvântului „evanghelie”). Dacă Isus nu a fost executat, dacă nu ar fi fost răstignit, de ce să se fi inventat o istorie absurdă? Nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
neamurile?» Dar voi ați făcut-o peștera tâlharilor” (Mc 11,17). Prima parte a acestui verset citează din Is 56,7, care face parte dintr-un oracol care înaintează cu privirea în timp spre ziua când toate popoarele, păgânii și iudeii ce locuiesc departe de țară, vor veni la Ierusalim și vor fi bineveniți. Toate popoarele îl vor adora pe Dumnezeul lui Israel; darurile lor vor fi primite, iar rugăciunile lor ascultate. Acest oracol nu spunea ceva nou iudeilor din acel
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]