2,324 matches
-
î.Hr.. În 116 î.Hr., un război civil seleucid a dus la independența unui principat evreu hasmonean în Munții Iudeei. Din 110 î.Hr., dinastia Hasmoneilor și-au extins autoritatea peste o mare parte din Palestina, recreând o entitate teritorială iudeo-samariteano-idumaeano-itureano-galileeană. Controlul iudeu (evreu, vezi Ioudaioi) asupra unei regiuni mai mari a dus la ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de Regatul Iudeea (Yehuda) în sensul larg, Între 73-63 î.Hr., Republica Romană și-a extins influența în regiune în timpul celui de-al
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
după victoria dobândită. Acest bazorelief se află în prezent la Muzeul Britanic din Londra. La Lahish s-au descoperit și circa 400 sigilii ale regelui, pe care asirienii le-au lăsat în urma lor. Orașul a fost reconstruit în vremea regilor iudei Yoshiyahu și Menashe (secolul al VII-lea î.e.n.). A fost iarăși distrus odată de către babilonieni cu primul Templu din Ierusalim și cu celalte orașe ale Iudeei, după prima revoltă a lui Tzidkiyahu prin 586 î.e.n. Profetul Ieremia amintește de Lahish
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
cincizecilea an care, conform Bibliei are un impact asupra productivității pământului agricol și efectele recoltelor în funcție de depărtarea în ani față de jubileu asupra omului pe pământul lui Dumnezeu din țările calde, care este urmărit pe teritoriul regatului lui Israel și regatului Iudeii; în iudaism există unele dezbateri dacă este vorba de anul 49 (ultimul an din șapte cicluri de ani sabatici, care repezintă șapte săptămâni: 7x7=49 ani), ori dacă este vorba de anul 50 care urmează (de exemplu dacă anul 50
Jubileu (biblic) () [Corola-website/Science/323360_a_324689]
-
să-și facă cortul în mijlocul nostru. (Ev. Ioan 1:10-14; Romani 8:3) Ioan 7:10-15 "„Dar după ce frații Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și cârtire multă era despre El în mulțime; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față. Iar la jumătatea
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
El, dar nu pe față, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și cârtire multă era despre El în mulțime; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față. Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu și învăța (preda)". Conform cu Mișna în cele șaptea zile de Sucot se aducea la Templu o ofrandă de apă (numită „eliberarea apei”). (Succah
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
teorie a "decalajului de timp" (a "paratrăsnetului", în , cum este poreclit Finkelstein) conform căreia, din punct de vedere istoric, această prezentare a regatului unit este o ficțiune, David și Solomon au fost un fel de "căpitani de plai", iar regatul iudeu a apărut cu un secol mai târziu. Această teorie a „lightning rod” (paratrăsnet, care este porecla lui Finkelstein) a fost respinsă de majoritatea specialiștilor, lucru negat de o altă sursă. În ediția din iulie-august 2006 a revistei "Biblical Archaeology Review
Regatul evreu unit () [Corola-website/Science/326660_a_327989]
-
teorie a "decalajului de timp" (a "paratrăsnetului", în , cum este poreclit Finkelstein) conform căreia, din punct de vedere istoric, această prezentare a regatului unit este o ficțiune, David și Solomon au fost un fel de "căpitani de plai", iar regatul iudeu a apărut cu un secol mai târziu. Această teorie a „lightning rod” (paratrăsnet, care este porecla lui Finkelstein) a fost respinsă de majoritatea specialiștilor, lucru negat de o altă sursă. În ediția din iulie-august 2006 a revistei "Biblical Archaeology Review
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
translit.: Ḥă'iț Al-Burăq) se află în Vechiul Oraș al Ierusalimului în partea de vest a Muntelui Templului (pe culmea căruia se află astăzi sanctuarul musulman Haram ash Sharif). El este un vestigiu al zidului antic care înconjura curtea Templului iudeu din Ierusalim, și ,după distrugerea acestuia, este considerat principalul loc sacru al iudaismului. Vreme de secole este un loc de rugăciune și principalul loc de pelerinaj pentru evrei, cea mai veche menționare despre atașamentul evreilor față de zid datând din secolul
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Menashe). Primul Templu a dăinuit până în 586 î.Hr.. când a fost dărâmat și prădat în cursul campaniei de pedeapsă a regelui babilonean Nabucodonosor al II-lea împotriva Ierusalimului, pe atunci capitală a Iudeei, care se răsculase împotriva sa. Elita poporului iudeu a fost surghiunită în Babilonia. Identificarea locului unde a ființat Primul Templu este cu totul dificilă. După majoritatea opiniilor, el s-a aflat în locul unde se înalță astăzi sanctuarul islamic Cupola Stâncii, dar unii îl localizează mai la nord sau
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
imperiu, a dat, conform scripturii biblice, o proclamație si in ceea ce priveste evreii antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât Templul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
divinitatea grecească ca dumnezeu al evreilor. În cadrul ritualului păgân introdus în templu au început să se aduca și jertfe de porci, animale care erau considerate impure de către religia evreilor. Se consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hashmonaím) s-au ridicat la lupta care a dus la scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea regatului iudeu independent în Țara Israel. În primăvara anului 63 î.Hr. generalul
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
consideră că acest eveniment a aprins scânteia revoltei în rândurile iudeilor, care, sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hashmonaím) s-au ridicat la lupta care a dus la scuturarea jugului siro-elen, restabilirea cultului strămoșesc în Templul ce fusese pângărit și restaurarea regatului iudeu independent în Țara Israel. În primăvara anului 63 î.Hr. generalul Gnaeus Pompeius Magnus, comandantul roman al Asiei Mici, a profitat de conflictul pentru succesiune la tronul Iudeei între membrii familiei Hasmoneene, și a intervenit în favoarea lui Hyrkan al II-lea
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
un muritor. Înfioară-te, de-acum, pământule ! 32. „Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit și Maica, Și cu dulce glas răspunde-ne, Fiule !”, A strigat Curata, cu amar plângând. 33. Tu, ca Cel ce ești De viață dătător, Cuvinte, Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; Ba chiar și pe morții lor îi înviezi. 34. Nici chip ai avut, Nici frum’sețe, când pătimeai, Doamne; Dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, Și cu sfinte raze ne-ai împodobit
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
din cer la mine: El mi-a spus că-mpărăția Fiului meu Este o împărăție veșnică.” 50. „Vai, s-a împlinit A lui Simeon proorocie Căprin inima mea sabie a trecut; O, Emanuile, Cel ce ești cu noi !” 51. O, iudeilor ! Rușinați-vă măcar de morții Înviați de Dătătorul vieții lor, Cel pe Care, plini de pizmă, L-ați ucis. 52. S-a cutremurat Și lumina soarele și-a stins-o, Când în groapă Te-a văzut neînsuflețit; Nevăzuta mea lumină
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine se pare că nu s-a limitat doar la Origen, ci și la alți scriitori ai Bisericii primare, iudei eleniști sau chiar filosofi păgâni. Biblioteca din Cezareea devenea pentru universul creștin ceea ce reprezenta pentru lumea păgână museion-ul alexandrin. Iar aceasta și datorită lui Pamfil. De la Eusebiu aflăm și despre martiriul lui Pamfil. În anul 303 începea persecuția creștinilor sub
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]
-
lor. Aflaseră de la prooroci că se va naște Mântuitorul și nutreau dorința fierbinte de a fi martori la acest mare eveniment. Când Irod a vrut să afle de la magi unde s-a născut Isus, ei i-au răspuns:"În Betleemul Iudeii, că așa e scris de proorocul" (Evanghelia de la Matei, 2,5,p. 1098). Pe lângă credință, sau tocmai pentru aceasta, așa cum relateză Evanghelia, au fost conduși de steaua pe care o văzuseră la Răsărit, stea ce a mers înaintea lor până
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
moarte. A urmat un îndelungat război de uzură, în care adepții lui Mahomed au atacat și jefuit caravanele, Mecca prosperând de pe urma acestora. În 627, musulmanii din Medina resping un asediu condus de o confederație formată din quraishiti , arabi păgâni și iudei. După un lung război de uzură, prin care Mecca falimenta, iar Medina prospera de pe urma jafurilor și activității comerciale, qurayshitii au fost determinați să încheie pace. În 628 este încheiat un armistițiu la Hudaybiyya , ce permitea pelerijanul musulmanilor la Kaaba, pe
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
ebraic Tzipori ציפורי, în perioada romană "Diocaesarea") a fost un oraș antic pe teritoriul Israelului, situat în centrul Galileei inferioare, la 5 km depărtare nord-vest de Nazaret. O așezare a existat aici încă din epoca fierului II. Orașul evreiesc sau iudeu a ființat din perioada Regatului hasmoneean și până în secolul al V-lea d.Hr. Evrei au locuit aici până în secolul al X-lea. Locul unde se afla orașul formează în zilele noastre parcul național Tzipori, care se întinde pe o
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
încă din timpurile lui Yehoshua bin Nun. Sepphoris a intrat sub dominația romanilor în urma expediției în Iudeea a lui Pompeius în 63 î.Hr. Între inițiativele luate de și de colaboratorul său, proconsulul Aulus Gabinius, se cunoaște împărțirea administrativă a regatului iudeu în cinci districte, iar ,pentru a împiedica crearea unui singur centru de putere evreiesc, punerea așezărilor iudeilor sub jurisdicția a cinci tribunale religioase, dintre care unul în Tzipori. În anul 55 î.Hr. Gabinius a acordat orașului Tzipori statutul de capitală
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
a lui Pompeius în 63 î.Hr. Între inițiativele luate de și de colaboratorul său, proconsulul Aulus Gabinius, se cunoaște împărțirea administrativă a regatului iudeu în cinci districte, iar ,pentru a împiedica crearea unui singur centru de putere evreiesc, punerea așezărilor iudeilor sub jurisdicția a cinci tribunale religioase, dintre care unul în Tzipori. În anul 55 î.Hr. Gabinius a acordat orașului Tzipori statutul de capitală a districtului Galileea. În iarna anului 39/38 î.Hr. în vremea unei furtuni de zăpadă Tzipori a
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
de guvernatorul Siriei, Varus. Drept urmare orașul a fost ars, iar locuitorii vânduți ca sclavi. Fiul lui Irod, Irod Antipa, care a preluat controlul în Galileea și Pereea, l-a reconstruit ca Autokratoris ,l-a refortificat și l-a populat cu iudei și cu neevrei politeiști . Dar el a ctitorit și orașul concurent Tiberias, care i-a răpit Sepphorisului poziția de centru principal al Galileei. În timpul domniei lui Agripa al II-lea capitala Galileei a fost restabilită la Sepphoris. Ca guvernator al
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
au semnat cu romanii un acord de pace separat în anul 67. În acea perioadă au fost emise în oraș monede cu inscriptia „Neronias” (în cinstea împăratului Nero) sau Eirenopolis („Orașul păcii”). Josephus Flavius a scris în cartea sa, „Războiul iudeilor” despre Sepphoris, pe care o numea „podoaba întregii Galilee”:"Tzipori a închis porțile orașului în fața mea și a interzis cetățenilor săi să se alăture la oastea iudeilor... în acest oraș au venit în întâmpinarea lui "Aspasianus" (Vespasian) și oamenii din
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Nero) sau Eirenopolis („Orașul păcii”). Josephus Flavius a scris în cartea sa, „Războiul iudeilor” despre Sepphoris, pe care o numea „podoaba întregii Galilee”:"Tzipori a închis porțile orașului în fața mea și a interzis cetățenilor săi să se alăture la oastea iudeilor... în acest oraș au venit în întâmpinarea lui "Aspasianus" (Vespasian) și oamenii din Tzipori au fost singurii dintre locuitori Galileei care au cerut pace romanilor. Sepphoris a bătut în secolul I monede proprii, de pildă în vremea domniei lui Antoninus
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
au produs la Roma, în timpul domniei împăratului Claudius, în jurul anului 50 „tulburări persistente... instigate de Chrestus”. Mențiunea din Faptele Apostolilor spune despre asta „După aceea [Pavel] a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo a întâlnit un iudeu; îl chema Acuila, era născut în Pont și venise de curând din Italia, împreună cu soția lui, Priscila (pentru că împăratul Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma).” Charles Guignebert (profesor de istoria creștinismului la Sorbona), în timp ce respingea ideea că
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
aceea [Pavel] a plecat din Atena și s-a dus la Corint. Acolo a întâlnit un iudeu; îl chema Acuila, era născut în Pont și venise de curând din Italia, împreună cu soția lui, Priscila (pentru că împăratul Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma).” Charles Guignebert (profesor de istoria creștinismului la Sorbona), în timp ce respingea ideea că Isus n-ar fi existat, afirma „toate așa-numitele izvoare istorice păgâne și iudaice, nu ne oferă nicio informație credibilă despre viața lui Isus
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]