2,403 matches
-
și asiatică. Cultura populară peruană contemporană este rezultatul unei fuziuni între mai multe culturi, în principal între cea incașă și cea hispanică. Această încrucișare culturală a fost îmbogățită de-a lungul istoriei de alte culturi europene nehispanice, africane sau asiatice. Joncțiunile culturale au favorizat apariția unei culturi foarte bogate și variate la nivel mondial. Literatura peruviană își are rădăcinile în tradițiile orale din civilizațiile precolumbiene. Spaniolii au introdus scrisul in secolul XVI; expresiile literare coloniale includ letopisețe și literatura religioasă. După
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
formează în această zonă o buclă ce înconjoară muntele Botoșanu). Tunelul are un strat interior din beton armat și unul exterior din beton simplu, cei 424 m finali ai galeriei fiind blindați cu tolă metalică. De la tunel la conductele forțate, joncțiunea se face printr-o piesă metalică de 60 t de tip pantalon de 14,2 m, înglobată într-un masiv de beton. Conductele (care conduc apa la turbine) sunt în număr de 2, sunt încastrate în două masive de ancoraj
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
unt și hașmă și un sud consumator de ulei și usturoi, și între regiuni unde se folosesc roadele pământului (de exemplu, ) și altele în care bucătăria se centrează pe produsele marine (Provence). Aceste frontiere au însă tendința să dispară, datorită joncțiunii între modurile de viață și avântul pe care îl are o bucătărie mondializată. „Masa gastronomică a francezilor” este înscrisă, din 16 noiembrie 2010, în a UNESCO. Începând cu Evul Mediu, Franța deține un rol decisiv în istoria artistică, culturală, intelectuală
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea inferioară. Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente numite sternebre ("Sternebrae") care persistă până la pubertate. Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a corpului sternului la adult. Unghiul sternal
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea inferioară. Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente numite sternebre ("Sternebrae") care persistă până la pubertate. Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a corpului sternului la adult. Unghiul sternal sau unghiul Louis
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
a se mișca independent pe două axe (sus-jos și stânga-dreapta). Fiecare panou solar măsoară 5,35 × 2,53 m și are o suprafață de 9,5 m acoperită cu 3744 de celule fotovoltaice. Celulele solare de mare eficientă cu triplă joncțiune pot converti peste 26% din energia solară direct în energie electrică și sunt legate împreună pentru a menține o tensiune electromotoare de 32 volți. Pe Marte, cele două panouri solare produc energie cu o putere de ; în contrast, aceste panouri
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
și-au plasat armatele astfel: Armata 1 trebuia să apere cursul Dunării, Armata a 2-a era concentrată în jurul capitalei, Armata a 3-a era plasată în regiunea Valjevo, iar ultima armata era amplasată pe cursul superior al Moravei, făcând joncțiunea cu forțele muntenegrene. Ca urmare a acestei împărțiri, din cele 12 divizii de infanterie și una de cavalerie, 8 formau un grup mobil, care acoperea linia de apărare naturală a râurilor Dunărea, Sava și Drava. Diviziile de rezervă ale Armatei
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Radomir Putnik a refuzat să implice însă armata sârbă într-o acțiune ofensiva pentru care nu avea suficiente trupe și echipament. În același timp, Puterile Centrale au luat hotărârea să scoată definitiv din lupta Șerbia și Muntenegru, pentru a face joncțiunea cu forțele Imperiului Otoman. Dată fiind experiență anului 1914, Austro-Ungaria a avut nevoie de ajutorul Germaniei pentru asigurarea victoriei. În timpul verii anului 1915, când pe frontul din Balcani se părea că nu se vor mai desfășura acțiuni ofensive de amploare
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și-au reluat ofensiva, iar sârbii au fost nevoiți să se retragă din nou sub presiunea atacurilor conjugate ale inamicilor lor. Pe 5 noiembrie, bulgarii au intrat în Niš. După cucerirea orașului Niš, trupele austro-germane și cele bulgare au făcut joncțiunea și au putut să desfășoare în continuare o ofensivă comună. În același timp, forțele anglo-franceze au înaintat dispre Salonic în Macedonia pentru a veni în ajutorul aliaților lor. Armata a 2-a bulgară i-a atacat pe anglo-francezi, oprindu-le
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
în întregime de Puterile Centrale. Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje. După ocuparea Șerbiei și Muntenegrului, Puterile Centrale au stabilit un front continuu de la Marea Baltica până la Marea Mediterana. De asemenea, Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman. Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei, iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian. Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
armate franceze de 180 000 de oameni, viceregele Eugène și armata sa franco-italiană de 70 000 de oameni urma să rămână în defensivă în fața arhiducelui Ioan, dar avea ordin să îl urmărească pe acesta dacă ar fi încercat să facă joncțiunea cu armata principală austriacă de peste Alpi. Prințul Poniatowski urma să ia comanda tuturor trupelor din Marele Ducat al Varșoviei și să rețină aici orice armată austriacă din zonă sau să o angajeze dacă aceasta ar încerca să intervină pe teatrul
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Corpuri franceze și germane, care nu apucaseră să își concentreze forțele. Este de notat că austriecii au pierdut aproape o lună: armata principală austriacă ar fi putut ataca din Boemia, unde fusese masată inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Ungaria. Apoi, Eugène încearcă în van să instige o revoltă anti-austriacă în Ungaria, pentru ca apoi să se alăture armatei franceze principale din jurul Vienei La rândul său, generalul Marmont reușește să învingă forțele austriace ce i se opuneau în Dalmația, făcând joncțiunea cu comandantul său, prințul Eugène și aducându-și trupele în preajma Vienei în ziua de 6 iulie. În Galiția, Prințul Poniatowski este învins într-o primă fază de forțele Arhiducelui Ferdinand și pierde Varșovia, dar apoi revine și îi învinge pe
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
dar în prezent ea trece pe un traseu care ocolește orașul la răsărit. Vechiul traseul al șoselei 4 este însemnat în prezent că șoseaua locală 8510. Șoseaua 85, cunoscută ca „șoseaua Acra -Tzfat” și că stradă Ben Ami, duce spre joncțiunea Amiad și leagă Acra de Karmiel, Tzfat și de așezările din valea Beit Hakerem. Încă în vremea coloniștilor germani "templieri" din cesolul al XIX-lea au funcționat aici servicii de diligențetrase de cai care legau Haifa de Acra Orașul este
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
ale acestei tehnici: rezultate oncologice superioare și complicații postoperatorii tot mai puține pe măsura acumulării experienței (32-33). Deși mai există rezerve formulate în special de autori americani (34), totuși experiența autorilor norvegieni (35-37) pare convingătoare. Limita superioară (proximală) a rectului (joncțiunea recto-sigmoidiană) este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar de către chirurgi la nivelul promontoriului (38-39). Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor (musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el există cu siguranță la un nivel inferior. În concluzie, este opera apelor de precipitație care au acționat asupra diaclazelor pe două cursuri principale: Galeria Scărilor și Galeria Lacului cu joncțiune La Răscruce. Nu au fost făcute încă cercetări biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitata și Limonia nubeculoasa. Valori termice înregistrate în 04.03.1980: la intare - 6 ° C, Sala Mare 7 ° C, Sala Nicovală 9 ° C
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
aceste trei atacuri au eșuat. În zona sa, Masséna, după ce a respins o parte a armatei austriece, a ajuns până la suburbiile orașului Znaim, care au devenit miza unor lupte violente. Către ora 19, Marmont a reușit în sfârșit să facă joncțiunea cu Masséna, însă centrul francez nu progresase deloc. Generalul Guyot a notat în jurnalul său: Între timp, arhiducele Carol a propus un armistițiu care a fost acceptat de Napoleon, considerându-și armata ca fiind prea slăbită pentru a mai purta
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
o capodoperă a patriotismului american”. Copii ale scrisorii au fost distribuite în tot Texasul și retipărite în Statele Unite și în Europa. În timp ce zvonul asediului s-a răspândit prin Texas, s-au adunat potențiale întăriri în Gonzales. Aceștia sperau să facă joncțiunea cu colonelul James Fannin, care urma să sosească de la Goliad cu garnizoana sa. La 26 februarie, după mai multe zile de ezitări, Fannin a trimis 320 de oameni, 4 tunuri și mai multe care cu provizii în marș spre Alamo
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
i-a refuzat dreptul de a intra. În timp ce negocierile continuau, Margareta a aflat că fiul cel mare al lui York, Edward, Earl de March, distrusese o altă armată lancastriană în bătălia de la Mortimer's Cross la granițele Țării Galilor, și făcuse joncțiunea cu restul forțelor lui Warwick. Cu această amenințare în spatele armatei sale, Margareta a început să se retragă spre nord. Warwick l-a proclamat pe Edward rege sub titlul de Edward al IV-lea. La 4 martie, Edward a fost încoronat
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
trupele în Țările de Jos — a condus trupele anglo-olandeze spre sud în Germania; Eugen, între timp, a avansat spre nord din Italia cu armata austriacă. Obiectivul acestor manevre era de a preveni avansul armatei franco-bavareze spre Viena. După ce au făcut joncțiunea, forțele lui Marlborough și ale lui Eugen i-au înfruntat pe francezii lui Tallard în bătălia de la Blenheim, o victorie răsunătoare pentru Marlborough și Eugen, care a avut efectul de a scoate Bavaria din război. În acel an, Anglia a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
conducere: comandanții lor, ducele de Burgundia (nepotul lui Ludovic al XIV-lea) și ducele de Vendôme se contraziceau frecvent, primul luând adesea decizii militare greșite. Insistențele ducelui de Burgundia ca armata franceză să nu atace, a dus la o nouă joncțiune a trupelor lui Marlborough cu armata lui Eugen, ceea ce a permis armatei aliate să-i învingă pe francezi în bătălia de la Oudenaarde, după care să cucerească orașul Lille. În Italia, austriecii au distrus mai multe orașe, printre care Forlì (1708
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
1866, Albert, pe atunci Prinț Moștenitor (), a preluat comanda trupelor saxone împotriva armatei prusace condusă de Prințul Friedrich Karl al Prusiei. Nu s-a făcut nici o încercare pentru a apăra Saxonia; saxonii au plecat în Boemia și au efectuat o joncțiune cu austriecii. Ei au avut un rol important în bătăliile prin care prusacii au forțat linia de la Jizera și în Bătălia de la Jičín. Totuși Prințul Moștenitor a reușit efectuarea retragerii în stare bună, iar în bătălia decisivă de la Königgrätz (3
Albert I al Saxoniei () [Corola-website/Science/321289_a_322618]
-
cercetări asupra magnetismului și legilor lui Kirchhoff. Fizicianul estonian Heinrich Lenz (1804 - 1865) demonstrează opoziția dintre curentul indus și cel generator, numită ulterior regula lui Lenz. Jean Peltier (1785 - 1845) descoperă în 1834 că, la trecerea curentului electric printr-o joncțiune formată din metale diferite sudate, are loc un efect caloric de trecere a căldurii de la un metal la altul, după o anumită lege, numit ulterior efectul Peltier. În 1841, James Prescott Joule (1818 - 1889) formulează o lege de conservare a
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
reacție chimică ce are loc la trecerea curentului electric. Reacțiile electrochimice sunt acele reacții chimice care au loc în soluții chimice aflate în contact cu materiale conductoare sau semiconductoare și care implică transfer de electroni între electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei: Istoria electrochimiei are conexiuni puternice cu
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
Balanco. (Un alt pluton CAP Oscar, O-2, comandat de sg. Roy Harper, cantonat la capătul vestic al satului Khe Sanh aflat pe marginea nordică a Drumului 9, a fost atacat simultan. Aceștia au respins inamicul, după care a făcut joncțiunea cu plutonul O-1 Marină la cartierul general al Districtului. Oscar-3, lângă bază, a fost pus în alertă, dar nu a fost atacat.) Forțele au reușit să reziste până în dimineața zilei de 22, când au fost trimise elicoptere pentru evacuarea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]