42,645 matches
-
la orice pas. Trebuie să spionăm și să prevenim răutățile care ne ies în cale. Dacă așa vrei, întinde-te colea pe iarbă și, dacă te va întreba cineva de bună ziua, să le răspunzi așa cum îți dictează inima și cum judecă capul tău. Cu toții am venit ca să te ajutăm și să-ți eliberăm drumul de necazuri pentru a ajunge nevătămat și cât mai repede la fata care-ți este sortită. Vrei, nu vrei, noi asta vom face din respect față de tine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cuvintelor tale, viteazule Amar. -Mărite șef, după ce terminați cu rugăciunea, pe înserat doresc să vă împărtășesc o vorbă, propuse Amar. -Desigur, viteazule Amar, dar până atunci avem știri de la Cristeni? -Avem, Mărite șef, numai că impun condiții și doresc să judecați. -Nu mai judec nimic, nu ne mai târguim, le dăm orice, și fete dacă ne cer, numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Amar. -Mărite șef, după ce terminați cu rugăciunea, pe înserat doresc să vă împărtășesc o vorbă, propuse Amar. -Desigur, viteazule Amar, dar până atunci avem știri de la Cristeni? -Avem, Mărite șef, numai că impun condiții și doresc să judecați. -Nu mai judec nimic, nu ne mai târguim, le dăm orice, și fete dacă ne cer, numai să fie îngăduință din partea lor. -Nu vor fete, Mărite șef, vor ca jumătate din ei să lupte de pe cal călare alături de luptătorii uri, fiindcă au de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
consăteni, însemna că nu era bolnav grav, sau de loc. Adevărat este că în situația lui putea lesne să se îmbolnăvească psihic oricând de atâta singurătate. În această direcție, specialiștii dețin dovezi clare precum că un om bolnav psihic, uneori judecă normal, este dotat cu o inteligență, ca să nu spun sclipitoare ci peste normal în sensul bun al cuvântului, și oricând te poate determina să înțelegi că nu are probleme cu sănătatea. De aceea câteodată am fost înclinat să cred că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că puțin mai târziu am compus poezia „Trecut-au timpuri.” Purtam în suflet și-n inimă acele scene ale vieții care m-au marcat brutal, producându-mi neliniște. De aceea, drumul pe care urma să-l croiesc, cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cărți moralizatoare.“ La Ruletenburg, naratorul Își regăsește copilăria pe care o urăște tocmai din pricina despotismului patern : „Îmi aduc aminte cum tatăl meu, răposatul, tot sub teii din grădiniță, ne citea seara, mie și mamei, asemenea cărțulii... Asta pot s‑o judec eu Însumi cum se cuvine“. Revolta Împotriva acestei vieți de dragul fabricării unui Rothschild viitor se află la un stadiu oedipian, semănînd cu uciderea tardivă a imaginii tatălui prin dezavuarea sistemului său de valori : „Ei bine, iată despre ce‑i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
foloseau prea puțin: Ființa este Ființă și nu Non-Ființă. Dar Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Începând cu Conciliul Vatican II și cu inițiativele Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în interiorul creștinismului se fac eforturi pentru a privi fără prejudecăți celelalte religii universale. Nu se mai dorește deloc, cum s-a întâmplat secole de-a rândul, să fie judecate după criteriile dogmaticii creștine. Trebuie înțelese precum se înțeleg ele însele. Am fost mereu conștient de faptul că, în ciuda tuturor convergențelor religiile își arată și diferențele fundamentale, că, în ciuda tuturor afinităților, sunt și multe contraste. În decursul istoriei și în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
opțiunea sa cremaționistă nu era una antireligioasă, punându-l drept gaj pentru o asemenea afirmație: Aceste rânduri trebuie văzute ca venind din partea unui creștin ortodox, nefamiliarizat profund și perfect cu partea dogmatică a adâncului religiunii ortodoxe, dar care vede și judecă prin interesul imensei majorității turmei anonime a credincioșilor. În privința tratării părții doctrinare, pur dogmatice și canonice a acestei probleme, P.C. Arhimandrit C. I. P. Șerboianu, unul dintre preoții culți care s-au emancipat de prejudecățile ce nu pot servi nimănui și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și legilor Statului, deoarece incinerarea era permisă din punct de vedere legal. Pe de altă parte, Biserica nu trebuia să intervină aici, deoarece nu avea dreptul de a se răzbuna nici pe familie, nici pe cel decedat, care poate fi judecat cu adevărat doar de Creator. Complicații mai multe aducea cea de a doua situație: voința cuiva de a fi ars după deces, însă cu serviciile religioase de rigoare, chiar dacă Biserica interzisese acest lucru (trimiterea era implicită la Biserica Ortodoxă Română
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
despre "unitatea" lui Dumnezeu și "spiritualitatea" Lui. Noi știm că nici Moise nu a putut vedea fața lui Dumnezeu, căci "Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască" (Exod. 24; Judec. VI 22; XII 22; Isa. VI 5; Apoc. I 16-17). Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan cap. I 18; Exod XXXIII 20; Dent. IV 2
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Cap. XVI 32, II Impăr. Cap. III 2); Baal Peor al Moabiților (II Impăr. Cap. III 27) de Astarteia, zeița Sidonienilor; de Chemoș al Moabului și de Milcom al Amoniților (I Impăr. Cap. XI 5 și 33; de Baal Berith (Judec. Cap. VIII 33; Cap IX 4 și 46); de Baal Zebub, zeul muștelor (Exod. Cap. VIII 16, 17, 20, 27, 29, 31); care este asemenea cu cel citat în prorocul Ieremia Cap. XIXI 5 și în Cap. XXXII 35, sub
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de Baal Zebub, zeul muștelor (Exod. Cap. VIII 16, 17, 20, 27, 29, 31); care este asemenea cu cel citat în prorocul Ieremia Cap. XIXI 5 și în Cap. XXXII 35, sub numele de Moloch rege) de Dagon al Filistenilor (Judec. Cap. XVI 23; I Samuel V 1; I Macabie X 88, 11) de Așera sau Așerim (Ieremia Cap. VIII 11, 44, 15-20 Ieremia Cap. III 6; Exod. XXXIV 13; Deuter. Cap VII 5 Cap. XII 2, 3); de zeița Atergatis
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să piară cu lumea la sfârșitul veacurilor. Tot ce respiră are un suflet care nu-și dezvoltă facultățile decât în proporția bunătăți organelor corpului în care locuiește. După moartea fiecărui om, sufletul este dus la tribunalul Ființei Supreme, care-l judecă. După spălarea păcatelor sale, sufletul revine pe pământ, unde el însuflețește un alt corp oarecare, cu atât mai prost cu cât el va fi fost mai culpabil în prima sa viață. Dacă el este condamnat a trece în corpul unui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la atac a călcat "disciplina" ostășească, dar... pericolul fiind mare, instinctul de conservare obștesc îi poruncește să calce această disciplină și, ori să moară, ori să biruiască. Biruiește!... Va fi judecat și pus în lanțuri pentru călcarea disciplinei, dar în același timp, pe cap i se va pune cununa de laur a eroilor; va fi purtat în triumf de poporul său și lanțurile i se vor părea ușoare și vor cădea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deopotrivă. Este așadar important să o demonstrăm folosindu-ne de exemple precise. Vom vorbi mai întâi despre artă, și nu întâmplător, căci de ea ne vom servi pentru a revela ceea ce vom numi provizoriu aici barbaria științei. CAPITOLUL II ȘTIINȚA JUDECATĂ DUPĂ CRITERIUL ARTEI Știința nu are ca atare nici un raport cu cultura, și aceasta deoarece ea se dezvoltă în afara acelei sfere care este cea a culturii. Această stare de fapt, pe care ne-am străduit să o stabilim în capitolul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
orice privire îndreptată asupra lui pentru a-l evalua rămâne prinsă în el, în realitate, nefiind niciodată decât propria sa privire, sau reflectarea sa, o reflexie a sistemului asupra lui însuși. În această situație, orice critică ce crede că poate judeca acel ceva în raport cu care nu este ea însăși, la urma urmei, decât un efect, un avatar, ajunge prea târziu. La drept vorbind, cine ar putea să dorească să evalueze sistemul, să arunce asupra lui o privire care să-și aibă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul artei III. Știința singură: tehnica IV. Maladia vieții V. Ideologiile barbariei VI. Practicile barbariei VII. Distrugerea Universității Underground
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept fundament promovarea și întărirea autonomiei. În acest context, conceptul de autonomie se referă la capacitatea ființelor umane de a raționa conștient, de a reflecta asupra propriilor persoane și de a se autodetermina. Aceasta implică posibilitatea de a delibera, a judeca, a alege și a acționa (sau de a nu acționa, după caz), atât în viața privată, cât și în viața publică, având în minte binele democratic sau, așa cum spunea Rousseau, binele comun. Democrația nu este doar un atribut al sferei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe hârtie. Viața lui Diego Alatriste y Tenorio, soldat al vechilor tercios din Flandra, spadasin care Își vindea serviciile În Madridul regelui don Filip al IV-lea, depindea doar de ce mai voiau să afle cei doi bărbați din fața lui. Ceea ce, judecând după Întorsătura luată de discuție, nu mai era mare lucru. — Colegul domniei tale din noaptea aceea - omul cu masca vorbea scriind În același timp, iar tonul lui neplăcut suna funest pentru cel căruia i se adresa - n-a părut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să fie diferit. Oare se poate hotărî asupra gândului care se află în spate? Se poate discuta, a răspuns el. Este cea mai dificilă întrebare a psihologiei și a psihanalizei moderne. Poate chiar și a artei și a literaturii. Dacă judecăm mai profund, întrebarea despre gândul-cauză este cea care va decide soarta întregii umanități. Soarta umanității, am spus, se află în ultimele trei pagini ale Bibliei lui Doré. în vreme ce discutam în felul acesta, el, distrat, a lăsat bastonul să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
E foarte posibil să mă simt bine la Școala Experimentală din Djurgården. Sau la cursurile de vară din Garpenberg. Amintirile tatei m-au impresionat adânc. Cred că Dalarna este un ținut foarte frumos. Frumos și dramatic. Mai ales dacă-l judecă din perspectiva formării sufletești. Și n-aș avea nimic împotrivă să am un domeniu al meu. Un domeniu în interiorul Västerbottenului. Mama nu a mai spus nimic. Ținea o mână la ureche, ca și cum ar fi încercat să asculte ceva ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
străduiesc cât pot. Doar sunt din Västerbotten. Și s-ar putea să reușesc cândva. Am adăugat: Ai uitat să spui că el a urcat la ceruri și că șade de-a dreapta Tatălui și că va veni din nou pentru a judeca vii și morții. Pentru adevărata credință, mi-a spus el, asta nu are nici o importanță. Ai dreptul să faci mici prescurtări din când în când. Și a ridicat mâna cu țigara înspre mine, atingându-mi atent, aproape părintește, barba tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcându-l să pară un copil supus, care o urma pe calea aleasă de ea. Bine, bine..., încuviință Bart, simțindu-și sângele zvâcnindu-i tot mai tare în vine, dar după asta ce mai poate să fie?... Uită te și judecă singură, Arm... Ce-o să poți face tu cu un biet om, cu un sărman ologit al destinului ca mine?... Cuvintele îi erau întretăiate de scrâșnetul strident al unor pneuri de automobil care lua curbele cu mare viteză, pe ecranul televizorului
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
efect, Bart, că fiecare faptă are o urmare, bună sau rea, pentru care noi trebuie să răspundem la un moment dat, nu?... Da, știu, încuviință el cu o anumită nonșalanță, care nu-i scăpă lui Arm. La maaaarea și înfricoșătoaaaarea judecată de apoi, știu, rosti el, lungind cuvintele cu o spaimă teatrală. Brrrrr!... Mi se face pielea de găină, când mă gândesc! Arm îl atinse mustrător cu palma în creștet și îi replică apăsat: Ei, vezi, aici avem o problemă, domnule
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]