8,051 matches
-
pentru rugăciunea ce-mi va dezlega brațele,ca să-mi feresc voalul de pe ochi!sursa foto: internet... XII. TEMPLUL, DESEN ÎN CREION, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014. Străbat căldura corpurilor noastre... încât ai fi jurat că urmăresc, doar chilipiruri energetice. Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate, clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre...încât ai fi jurat că urmăresc,doar chilipiruri energetice.Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor.Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate,clădindu-mi un templu personal,al pasiuniipentru speranță.Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești,ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
construite pe formatul unui haiku.Ca un om ce trăiește între două gări...sau un val ... XV. TEMPLUL, DESEN ÎN CREION, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1342 din 03 septembrie 2014. Străbat căldura corpurilor noastre... încât ai fi jurat că urmăresc, doar chilipiruri energetice. Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor. Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitate clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simpla îmbrățișare. sursa foto: Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre...încât ai fi jurat că urmăresc,doar chilipiruri energetice.Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor.Mi-am impus câteva răutăți și-o vanitateclădindu-mi un templu personal,al pasiuniipentru speranță.Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești,ca un duhovnic ațipit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
femeia-i gardul viu Și umbra mea, cea ideală! Amintire ascunsă-n noi de Dumnezeu Se stafidește soarele în cer Și norii se transformă în bezele, O buburuză arde pe un deget, Pe un inel cu jurăminte grele. Noi am jurat pe puf de păpădie C-o să dureze florile de mai De mii de ori decât o primăvară În care stele-n suflet îmi puneai. Chipul tău a înflorit în roze, Parfumul dulce mă-mpresoară Cu vise tumultoase strălucind De câte ori te
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
bun adăpost păsăretului mărunt. Era umbrar pentru odihna omului la ceas de prânz, cât să îmbuce încetinel mămăliga rece, brânza și ceapa aduse în săcăteu. Nu uita niciodată să pună la rădăcina copăcelului apa rămasă în ulcior. Ar fi putut jura că, de fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
mine. / Alegeți alta din femei, / Că-ți plânge cerul de rușine ( În ceartă cu Dumnezeu ) Mă răzvrătesc, prezentul ăsta doare, / Și nici trecutul nu a fost mai bun, / Trădat sub lună alteori sub soare, / Un singuratic poate sau nebun.( Mă jur pe versul meu, copilă) Eu voi decide, nu durerea fricii!/ Rămân cu tine-n versul consacrat, / Căci aripile dorm în poala crucii / Și-n casa noastră ceru-i resemnat. ( Ai frica cerule de mine) E plin de răzvrătirea mea Atlasul
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
fire...De pe un colnic mai îndepărtat, un urlet îți răspundea la chemare. Pricepeam că este un dialog între vânător și sălbăticiune, ceva dureros și...totuși dulce. Hmm, în clipa aceea am zărit un lup care ne privea cu ochi sticloși. Jur că era căpetenia, Lupul Sur. Amirosind carnea încă proaspătă, lupul a început să urle prelung, chemând, astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului bătrân și au început să schelălăie, scoțând sunete înfricoșătoare, nepământene...mi
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
el nu mai are loc! Prea mulți dușmani îi stau aici în drum Și cei vânduți dau iama prin păduri, Iar Testamentul lui e numai scrum: Te-ntreb, române, cât mai poți să-nduri? Pe Câmpul de la Blaj spunea:„ Eu jur!” Și se cutremura vecia toată, Vă rog să-i faceți liniște în jur, Ci numai clopotul din cer să-i bată... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Sărmanul Crai... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul VI, 09
SĂRMANUL CRAI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375959_a_377288]
-
Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pierdută în tăcere și nemișcare, Trăia și răsufla ca înainte. Razele lunii jucau închipuiri, Feste ciudate și pentru imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor nevăzut până atunci
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]
-
acestei răbufniri a naturii, până când am zărit un om șezând pe marginea supraînălțată a falezei din dreapta podului. Această constatare m-a surprins nu numai din pricina priveliștii insolite, ci și fiindcă, uitându-mă cu puțin înainte în direcția aceea, puteam să jur că nu văzusem pe nimeni. Omul ședea cu picioarele atârnând spre apă, așa că nu îl puteam vedea decât din spate. La un moment dat, apropiindu-mă, am avut impresia că e gata să se arunce în valuri, dar nu, stătea
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
Ursuz! - țipă prințesa plină de furie. Ai întrecut măsura! De azi înainte să dispari din palatul meu! O văpaie țâșni din ochii prințesei. Îngrozit de furia acesteia, bărbatul dispăru prin zidul clădirii. Dar fiind rănit în adâncul duhului său necurat, jură răzbunare. Alungat de la palat, avea ocazia de-acum să colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
legi tot mai constrângătoare dictate de opresorii din Umbre, menite să-i limiteze, să-i facă dependenți și incapabili de a se răzvrăti sau opune, datorită propriilor slăbiciuni și vicii. Dragonilor Solari li s-a deschis ochiul spiritului și au jurat că vor recurge la orice mijloace, să împiedice planurile ucigașe, ale invadatorilor. Primul lucru ce se impunea, era trezirea spiritului de rezistență și opoziție, în ceilalți semeni ai lor. Dragu intuia că vor învinge puterile ocult, pe calea legală, fiind
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
se face părul pe mâini ca... Este un grad mare cel de colonel? - Oho! Este mare.... Este ofițer superior, cel mai mare în grad... De unde te cunoștea? - Eugen, el a fost soldatul acela care m-a salvat la Universitate. Mă jur! Nu-l pot uita! Dar era soldat acolo și aici tu spui că era colonel... - Nu uita că am făcut armata și cunosc gradele militare... Așa cum l-ai descris tu, la Universitate era soldat în armată. Soldat de infanterie. Ai
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Acum spre apus, nu în vechi tinereți? Iubite iubit, azi zâmbetul ți-l sărut, Să pot să te gust, prin el să te fur, Căci pentru mine păcat te-ai născut, Dar te iubesc și pot oricând să ți-o jur! Atunci când cerul va plânge în hohot, Iar tu de mult plecat vei fi... nu venit, Nu ma căta-n prea târziu făra zgomot... Apusă voi fi... peste hotar de timp infinit! E dat sa rămânem departe de toți, Iar de
CEL MAI FRUMOS ZÂMBET de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375107_a_376436]
-
la lumină?!!? Mara s-a prefăcut că deschide și ea dulapurile de haine luându-le la rând și de-odată a strigat ca în fața unei surprize: „Uitați-vă aici, sunt niște haine". Sunt hainele mele, a strigat femeia, dar mă jur pe Dumnezeu că am luat la rând toate dulapurile goale, chiar și toate persoanele care m-au ajutat. Este un mister sau se întâmplă ceva cu creierul meu, trebuie să mă duc la doctor". Pe rând, celelalte femei au plecat
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
Că flagelul s-a întins Fără un efort prea mare În tot locul s-a prelins Că au șpaga în dotare... Cam asta se urmărește Să se împartă posturile, Țara mea se prăbușește, Ei să-și facă rosturile... Mulți se jură pe icoane Că dă bine la naivi, Dar în minte au ciolane Că doar sunt mereu parșivi... Ciolanele îs dolofane Și le duc la loc umbros Că țin loc de talismane La îndemână pentru ros... Stau cu zâmbetul pe buze
ŢARA NIMĂNUI de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375179_a_376508]
-
deplin glorios sclipirile apei: Da, acesta este steagul împestrițat cu stele. O, fie ca el să fluture în veci peste pământul celor liberi Și peste casa celor viteji! Și unde se află acea bandă de inamici Care cu atâta lăudăroșenie jurau Ca în dezastrul războiului Și în confuzia luptei Nici o casă și nici o țară Să nu mai fie cruțate? Sângele lor a spălat De contaminare urmele nebune Ale pașilor lăsați de ei. Nici un refugiu nu poate salva Pe mercenari și pe
IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375186_a_376515]
-
la maluri în vechea mea tulpină, Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi. Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă, Statornic ca un munte cu miez aurifer, Te-aștept în mari altare de nori, care te cheamă Să-mi juri că-mi ești stăpână pe robu-ți auster... ACOLO... Va fi iubire lungă cu valuri de furtună, Va fi o auroră pe cerul de dureri, Va fi un roi de doruri ce doar prin foc se-adună, Vor fi cetăți de
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
dar, ca în bancurile cu Bulă...cel vesel sau cel trist să-l zic primul?” „Cel trist...ca să rămână bucuria la urmă...” decretai. “E 26 ianuarie (când, pe vremuri, sărbătoream ziua de naștere a iubitului conducător)...dragi tovarăși și pretini...jur că-i parastas pentru Nea Nicu...jumătate din tot ce-i pe masă...că m-a făcut om, sărmanul.” Mă bufnise râsul. Doamne, iartă-mă! Dar și Geo și nevasta lui erau foarte serioși...așa că, mi-am revizuit atitudinea. “Și
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a,,bună revedere,, Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au prins în salbă. Raze noi de dimineață se așează pe verdeață Și-o înalță voinicește-n
SUNT PRIMAVARA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372781_a_374110]
-
sfârșit și războiul, la fel de neclar cum și începuse, însă mult mai puțin entuziast. Oamenii vedeau cu groază dimensiunea masacrului, faptul că patimile și orgoliile îi aduseseră în pragul unei nebunii sângeroase, nu înțelegeau de ce se petrecuseră asemenea grozăvii și se jurau pe tot ce era mai scump că în veacul vecilor nu vor mai face asemenea prostie. Aceștia erau însă oamenii de rând și precum bine știm, de ei nu ține nimeni seama, așa că, aceia care puseseră la cale toată isprava
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
erau însă oamenii de rând și precum bine știm, de ei nu ține nimeni seama, așa că, aceia care puseseră la cale toată isprava își frecau mâinile mulțumiți de câștigurile realizate și plănuiau ca acel veac al vecilor pe care se jurau proștii, să nu țină prea mult. Și dacă ar fi să ne uităm prin cărțile de istorie (da’ ce-am înnebunit!) când niște oameni pricepuți își propun ceva (mai ales dacă ceva-ul ăla e un război în care mor
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
ușă, însă dobitoaca rămasă în transă continuă să ragă pe hol, spre amuzamentul colocatarilor ieșiți, ca de obicei, indiferent de oră, în pragul ușilor. În casă, Maestrul, tulburat de repetatele căderi ale virtuților sale poetice, se închina la icoana Fecioarei, jurând abținerea totală, refuzul păcatului cărnii cel ce, iată, aduce după sine căderea... Adânca meditație îi fu brusc spulberară de un pumn în spate și zicerea plină de duh a unei voci gâjâite de tărie și mahorcă: - Ce faci bă, labagiule
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
viață roz, a dumitale, Nu aș fi fost chiar singurul bărbat, ci ai avut și alte haimanale. Sunt zeci de ani, de-atunci ... când am aflat; și știi c-am vrut să plec de tot de-acasă, Dar te-ai jurat, ai plâns, ai implorat să nu te fac de râs. Să nu-ți dau ”plasă”. Făcut-am o-nțelegere noi doi: Eu îți dau bani, iar tu mă lași în pace. A trecut viața ... singurătate-n doi; și am iubit
SUNT RĂU, CUCOANĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373096_a_374425]