4,083 matches
-
rândul lor puternic pe cititori. Nu pot să-ți citez nici o altă scriere în care curiozitatea este stârnită și răsplătită mai bine decât aici" (Memoirs 326). În această "narațiune" din viața reală umplută cu "imagini" avem o primă formă a jurnalismului literar narativ. Boswell ne dezvăluie intenția lui de a încerca să scrie reportaje din viața reală în maniera unui roman când notează dezamăgirile cu care a fost confruntat în viață în al său Jurnal londonez: "Lasă-mă să cred că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Lasă-mă să cred că eroul unui roman sau al unei nuvele nu trebuie să se afle permanent într-o stare de fericire, căci povestea trebuie să fie mereu vizitată de ghinioane" (Memoirs 206). Căutând faptele premergătoare versiunii moderne a jurnalismului literar narativ, am făcut apel la Boswell și Johnson din cauza preocupării lor de a interpreta lumea și fenomenele ei concrete. În descrierea călătoriei în Scoția făcută împreună cu Johnson, Boswell caracterizează apologetic intenția sa retorică (la fel ca și moralistul și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca temă New York City, "Crane uzează o mulțime de tehnici literare incluzînd contrastul, dialogul, descrierea obiectelor, structurarea atentă a scenelor, selecția riguroasă a cuvintelor ca pe un repertoriu al imaginarului și al ironiei" ("Third Way" 7). Romancierul Crane a practicat jurnalismul literar narativ cel târziu din 1892 când reportajele sale despre New York au început să fie publicate - povești cu subiect profund uman despre viața de zi cu zi în metropola aflată în plină dezvoltare, pe care Crane le caracteriza într-o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
are o criză de epilepsie pe o stradă din New York și oferă astfel reporterului ocazia să observe reacțiile mulțimii care se uită la el (102-11). Crane nu era singurul. Alături de alți practicanți ai artei cu nuanță de roman aplicată în jurnalism - "clica" pe scurt - se afla și scriitorul și jurnalistul Frank Norris 40. Într-un exemplu, Norris recrează atmosfera unei camere în care detectivii din portul San Francisco așteaptă sosirea unui vas care transportă un bărbat căutat în Australia pentru crimă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa jurnalismul literar narativ din 1890. Și asta cu toate că era un ziarist care nu scria știri obișnuite. Ca mulți alți jurnaliști literari narativi el
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi așteptat să fie" (Frank Norris, 120). Un alt scriitor prolific care a practicat jurnalismul literar narativ și care a fost în mare măsură uitat este Lafcadio Hearn. În 1870 Hearn anticipa jurnalismul literar narativ din 1890. Și asta cu toate că era un ziarist care nu scria știri obișnuite. Ca mulți alți jurnaliști literari narativi el era și adeptul curentului principal privind scrisul în ziare. Printre exemplele de activitate jurnalistică obișnuită se numără descrierea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plină de șabloane pe care el o face inundațiilor produse de râul Ohio în 1877 (The Rising of the Waters 41). Reportajul este plin de clișee pentru că îi lipsește în bună măsură concretețea detaliului necesar într-o construcție literară specifică jurnalismului literar narativ și este alcătuit din rezumate generice ale scenelor. Un alt exemplu este necrologul scris pentru Harper's Weekly în 1885 despre Jean Montanet, marele preot voodoo din New Orleans (Last of the Voudoos 42). În plus, Hearn era
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se va numi realismul magic al scriitorilor latino-americani cum ar fi Gabriel Garcia Marques) nu pot decât să sugereze că el a fost numai un jurnalist literar narativ în trecere. Acestă inventivitate este echilibrată de faptul că în acea epocă jurnalismul său literar se suprapune temporal cu studiile de folclor și antropologie. De exemplu, "Levee Life45", publicat în 1876, este una din puținele relatări pe care "le avem despre viața negrilor de la periferia unui oraș în perioada de după Războiul Civil. Ele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
străzile în care vânzătorii ambulanți merg din casă în casă ca să vândă fructe și alte alimente la ivirea zorilor în New Orleans (266-68). Dacă nu altceva, versalitatea de scriitor a lui Lafcadio Hearn reflectă cât de permeabile erau granițele dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme ale scrisului. Reputația lui Hearn a scăzut considerabil în secolul al XX-lea, dar la început era comparat cu Poe, Byron și De Quincey (Pattee, Istoria 424, 426, 428). A fost un scriitor enigmatic, povestirile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
măsură relatări cu note convențional realiste, în timp ce scrierile sale mai târzii devin din ce în ce mai romantice și mistice (Pattee 423-26). Și cu toată creșterea gradului de romantism și misticism Hearn continuă să scrie relatări convențional realiste, care se pot înscrie în genul jurnalismului literar narativ. Un exemplu este "Ti Canotie", o relatare despre doi băieți care se scufundă ca să adune monede în Martinica, unde Hearn a trăit între 1887-1889. O altă poveste este "At a Railway Station 47" (347-50), în care acțiunea are
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
s-a petrecut crima. Aici este confruntat cu părinții copilului căsăpit cărora le cere iertare, conform tradiției japoneze, oferindu-se să-și ia propria viață (285-97). Un exemplu ilustrativ pentru scrierile timpurii ale lui Hearn în stilul tradițional realist al jurnalismului literar este "Dolly: O idilă pe malul apei", care a apărut în Cincinatti Commercial în 1876. Articolul relatează cum Dolly, o afro-americană, moare din cauza unei dezamăgiri în dragoste. Dincolo de dezvolatrea convențională a conflictului apar și semne ale unei viguroase tehnici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este pentru Howells ceea ce se cheamă "un scriitor tânăr care încearcă în relatarea sa să surprindă și să sugereze viața de zi cu zi, exact așa cum o vede și cum a auzit oamenii vorbind între ei" (Criticism and fiction 10). Jurnalismul literar al lui Hearn prevede viitorul realism ficțional așa cum îl vom întâlni la Anton Cehov. Cehov scrie următorul pasaj în 1886: Și câinele Wriggles, care avea o blană neagră și un corp lunguieț ca al unei nevăstuici, îl urma cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jumătate mort, dar întotdeauna se descurcă și reînvie (35). Wriggles, ca și Dolly, are un aspect dezagreabil, chiar dacă îl atenuează prin considerație și blândețe, tot așa cum fața ei avea "rotunjimile tinereții proaspete". Când Connery notează despre stilul altor utilizatori ai jurnalismului literar narativ din perioada de după Războiul Civil "articolele conținând dialoguri, conversații lungi, o organizare pe scene sunt caracteristice... (și) era un lucru obișnuit în 1890 să lași interlocutorul să-și spună propria poveste, așa că multe articole aveau drept conținut paragrafe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spinarea, că n-au spinare. Nu poți să rănești, că n-au sânge deloc. Nu poți nici să le înțepi creierul că sunt la fel ca tine - n-au creier" (266). Gradul în care tehnica romanescă a fost adaptată la jurnalism este examinat de Phyllis Frus atunci când compară două lucrări ale lui Crane, una despre suprviețuitorii scufundării de Revelion a vasului Commodore în New York, și a doua despre contrabanda cu arme în Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Crane, una despre suprviețuitorii scufundării de Revelion a vasului Commodore în New York, și a doua despre contrabanda cu arme în Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu există mare diferență, deși una este considerată ficțiune și a doua jurnalism. În cele din urmă ea documentează cu acest exemplu cum a fost identificat greșit jurnalismul literar narativ. Cele două relatări sunt bine cunoscutul articol al lui Crane "The Open Boat", publicat prima dată în Scribner's Magazine, și articolul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre contrabanda cu arme în Cuba. Ea trage concluzia că între cele două nu există mare diferență, deși una este considerată ficțiune și a doua jurnalism. În cele din urmă ea documentează cu acest exemplu cum a fost identificat greșit jurnalismul literar narativ. Cele două relatări sunt bine cunoscutul articol al lui Crane "The Open Boat", publicat prima dată în Scribner's Magazine, și articolul de știri "Stephen Crane's Own Story", publicat în New York Press pe 6 ianuarie 1897 la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dispoziție șase săptămâni ca să scrie "The Open Boat". Greutatea simțitoare a metaforei poate totuși întări convingerea că "The Open Boat" este o operă de ficțiune în timp ce "Stephaen Crane's Own Story" este o operă aparținând unui gen minor, și anume jurnalismul. Dar este important să vedem modul în care The Open Boat a fost prezentată în Scribner's pentru a face vizibil terenul. Când apărea, în 1897, se deschidea cu următoarea prefață: "O poveste care intenționează să urmărească faptele: este experiența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deschidea cu următoarea prefață: "O poveste care intenționează să urmărească faptele: este experiența a patru oameni de pe Commodore, vaporul scufundat" (277). Articolul, chiar dacă este clar, a fost deseori antologizat ca o operă de ficțiune, și are dreptul să fie considerat jurnalism literar narativ, și iar a o privi ca pe o ficțiune literară convențională înseamnă să te dedai unei strategii literare elitiste care eludează pur și simplu originile narațiunii, pretinzând că nu există.49 Așa cum a demonstrat și Frus "amândouă narațiunile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
realitatea. Prin invenția retorică, deci, nu există nici un motiv pentru care amândouă nu ar face apel la același bagaj de mijloace tropologice. Nuvela de ficțiune și schița pot fi scrise folosind numai comparația, evitând metafora, și vice-versa se întâmplă în jurnalismul literar narativ. Profesionalizarea ca o consecință a noilor direcționări a mijloacelor de producție este un important factor pentru situarea istorică a jurnalismului literar narativ în America, din mai multe motive. Primul este acela că operele jurnaliștilor au fost eliminate dintre
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Nuvela de ficțiune și schița pot fi scrise folosind numai comparația, evitând metafora, și vice-versa se întâmplă în jurnalismul literar narativ. Profesionalizarea ca o consecință a noilor direcționări a mijloacelor de producție este un important factor pentru situarea istorică a jurnalismului literar narativ în America, din mai multe motive. Primul este acela că operele jurnaliștilor au fost eliminate dintre făuritorii de literatură nu pe merit ci pentru ceea ce ei produc ca să trăiască, materiale a căror formă este decisă de direcția de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au fost eliminate dintre făuritorii de literatură nu pe merit ci pentru ceea ce ei produc ca să trăiască, materiale a căror formă este decisă de direcția de producție. Așa cum nota Frus, "Criticul secolului al XX-lea vine înarmat cu ideea că jurnalismul este o formă inferioară" (Two Tales 126). Să documentăm aceste circumstanțe înseamnă să eliminăm un obstacol din fața foarte popularei înalte considerații a acestui gen pe propriul teren. Ca o consecință logică a acestui fapt, dacă jurnalismul literar narativ poate fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înarmat cu ideea că jurnalismul este o formă inferioară" (Two Tales 126). Să documentăm aceste circumstanțe înseamnă să eliminăm un obstacol din fața foarte popularei înalte considerații a acestui gen pe propriul teren. Ca o consecință logică a acestui fapt, dacă jurnalismul literar narativ poate fi ignorat din cauza clasei profesionale din care fac parte cei care-l practică, atunci poate fi cu ușurință dislocat în categoria largă a literaturii non-ficționale. La acest nivel critic, munca întregii categorii profesionale poate fi eludată în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trecut cu vederea și ignorat. De fapt nu se vede pădurea din cauza copacilor. Primejdia este aceea că acest gen poate să rămână pierdut în jungla categoriilor critice datorită politicii elitiste a școlilor de literatură tradiționale. O altă caracteristică care distinge jurnalismul literar narativ, potrivit lui Connery, este aceea că "subiectul lucrării este ales pe baza criteriilor de selecție care funcționează tradițional pentru știri sau reportaje" (Discovering 15). Cu certitudine acest fapt este până într-un anumit punct adevărat, dar încerc să reformulez
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că "subiectul lucrării este ales pe baza criteriilor de selecție care funcționează tradițional pentru știri sau reportaje" (Discovering 15). Cu certitudine acest fapt este până într-un anumit punct adevărat, dar încerc să reformulez acest argument și să identific practica jurnalismului ca fiind un criteriu pentru situarea în cadrul genului. "Tradiționalele norme pentru culegerea de știri și reportaje" sunt valabile și pentru un alt gen de scriitori cum ar fi eseiștii sau antropologii, sau dacă e cazul, pentru cercetători. Să sugerezi că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
68). Pe la 1898 el notează că majoritatea ziarelor din New York aveau în colegiu cel puțin zece membri cu studii superioare (69). Redactorul-șef al ziarului New York Tribune Whitelaw Reid consemnează în 1870: "Ziarele noastre mari sunt conduse de ideea că jurnalismul este o profesie" (405). Această tendință poate fi datată de la jumătatea secolului, așa cum remarcă Frank Luther Mott în prestigioasa sa istorie a jurnalismului american, o tendință care în cele din urmă a fost posibilă datorită apariției ziarelor americane de mare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]