2,595 matches
-
nu este cu nimic mai mare decât a noastră, a oamenilor secolului XX, care ne luăm liniștiți ceaiul de dimineață ascultând la radio sau privind la televizor mulțimile alungate din casele lor, acele persoane torturate sau asasinate de ura și lăcomia demențială a altor oameni. Din punctul de vedere al Bisericii Catolice, aniversarul a avut ca obiect doar evanghelizarea în aspectele ei benefice, lucru care merită să fie considerat ca un fapt pozitiv. Toate nelegiuirile comise atunci sunt abateri grave de la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mintea ta că ești viu. Abia acum îți dorești cu tot dinadinsul să trăiești. și asta-i suficient, viața ți se umple de mai mult sens decât ai fi crezut. Un sens verificat al vieții, la fel de valabil carespirația însăși. Această lăcomie de viață, crescând înlăuntrul tău în ciuda tuturor circumstanțelor exterioare, este și ea un rege. Un rege recalcitrant, pe care-l știu bine. De aceea nici nu l-am pomenit vreodată cu o vorbă, i-am ținut numele sub obroc. Am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
e scriitor, femeia, nu - asta-i deosebirea. Dar Privirea Străină o au în comun. Încă de copil, pe când nu aveam Privirea Străină, observam pofta bolnavă a mamei după cartofi. Când îi mânca, era în ea un amestec de scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mama. Mama, uite, v-am adus puțină pâine, pe care ne-a dat-o morarul-șef. O, Mircea, copil bun și înțelept! A rupt în două coltucul de pâine pe care l-a dat celor doi frați care priveau cu lăcomie la bunătatea de pe masă. A doua zi, mama și-a reluat munca la spital, luptându-se în continuare să ne asigure hrana zilnică prin bunăvoința domnului doctor Gomoiu, om cu suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și un neadaptabil, dar și un om care, mai la tot pasul are prieteni și cunoscuți, care fie îl abandonează, trădează ori chiar persecută. Societatea rămasă de la comuniști a imprimat multă minciună și interese ascunse oamenilor. Interese primitive bazate pe lăcomia materială, fără nici o profunzime a noțiunii de existență a omului pe pământ. „Sunt un om retras și neînțeles în fața unei lumi haotice făcute de oameni, în care acești oameni fac multe prostii.” „Activiștii îmi recomandau altădată să mă adaptez minciunii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
au acestea și dacă au ele vre-un rost, ce trebuie înțeles? Și am ajuns la concluzia că aceste rele reprezintă consecința proastei gestionări a lumii făcute de către oameni, că ele se datorează păcatelor omenești, a prostiei, a îngâmfării, a lăcomiei, a ticăloșiei de a-i jefui pe alții și a trăi pe spinarea lor. Nimeni ,,din neant” nu era (și nu este) vinovat de această stare, doar oamenii cu inconștiența și prostia lor își fac singuri rău. Iar pentru a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
socialismul a apărut mai curând din dorința unora de a pune mâna pe putere și nu pentru idealurile de dreptate și echitate socială. Iar marile probleme ale societății omenești au apărut datorită slăbiciunilor omenești, a lipsei de discernământ și a lăcomiei omului. Punerea în practică a ideii de ,,orânduire mai bună și mai dreaptă” s-a dovedit din start greșită pentru că nu a luat în calcul comportamentul oamenilor. Socialismul a adus la putere pe foști muncitori și foști țărani oprimați altă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rămâne de neînțeles prostia unor astfel de indivizi. Faptul că nici după zeci de ani de viață, nu învață nimic! Când este atât de simplu de înțeles că toți suntem muritori, că oricâte averi am aduna în lumea aceasta din lăcomie, nu luăm nimic cu noi ,,dincolo” , că dacă n-am lăsat ceva valoros pentru urmași, nimeni nu ne va slăvi după moarte! O viață dusă în nimicnicie nu folosește nimănui. Nici măcar analfabetului respectiv. Cât timp am locuit în apartament, timp
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fie inventat. Asta pentru ca măcar o parte din oameni să trăiască mai luminați la minte! În loc de încheiere n zilele noastre, parcă mai mult ca oricând, oamenii dovedesc o abordare primitivă asupra existenței pe care o trăim cu toții, mânați doar de lăcomia iresponsabilă de a acumula cât mai mult, indiferent prin ce mijloace, indiferent cu ce preț. În ignoranța și în superficialitatea lor, aceștia nici nu fac vreun efort de a înțelege ceva, ,,nimeni nu s-a întors de dincolo să ne
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
acces la altele. Dacă aș fi avut acces la o evoluție în plan social, mi-aș fi folosit energia în această direcție aș fi devenit poate un specialist în vreun domeniu, dar poate că ros de ambiții și mânat de lăcomie , aș fi ajuns și eu unul din jefuitorii de neam. Condițiile sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu) să le facem pentru a ne
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
reprezentăm niște forme de inteligență care au ceva de învățat într-o existență pasageră. Iar pentru cine poate înțelege, deja ni se dau niște avertismente mai serioase în privința faptului că omenirea nu merge pe un drum tocmai corect, că drumul lăcomiei și al unei existențe fără rost, nu este tocmai în planul Divinității. Omenirea se mișcă într-un ritm accelerat într-o dezvoltare exponențială, iar dacă această omenire o va lua la un moment dat tot ,,pe arătură” ca în cazul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
le dădeau mâncare, băutură, fân și ovăz la caii lor «căci nu ne iau cu puterea ca executorii, ci ne cer frumos și le dăm», spun iobagii din Oprea Cârțișoara. Neajunsuri înrobitoare mai sufereau românii din Țara Făgărașului și din lăcomia dintotdeauna pe avutul altuia a Habsburgilor ce-și susținea dominația prin trupele militare pe care le așeza astfel ca să le fie imediat la dispoziție în caz de mișcări sociale ale populației tot mai asuprite, tot mai nemulțumite. În mod normal
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou în trecutul devorator de prezent. Reprezentându-și secvențe învălmășite din timpul petrecut la bunici, chipuri de persoane
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să fie cu o femeie, iar când reușesc nu mai știu cum să scape de ea. Eu nu sunt așa, sunt statornic. Ai să te convingi. Îl privi cu toată îndrăzneala și-l cercetă. Nu sesiză în privirea lui nici o lăcomie. Când erau împreună, el nici nu îi făcea avansuri, dar nici nu încerca să scape de ea. Zănatice amintiri, imagini sfărmate din perioada în care totul era bine îi treceau prin fața ochilor. Vrând să ia o hotărâre definitivă în privința cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău ca toți ceilalți cu lăcomia unui drumeț. - Asta-i tot băieți! Nu ne-a tăiat nimeni capetele, nu ne-a pus nimeni cătușele. - Gata cu pedeapsa!, chiui Mihu, nebun de fericire, ridicându-și mâinile și închipuinduse în fața unei oglinzi. Momentele pline de tensiune prin care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
schimbare. Odaia se umplu însă cu o lumină neobișnuită. (...) Lumină amurgului de aprilie secetos părea că izvorăște din aripile unei mori de vânt, forme prelungi care atunci luau naștere sub ochii mei. Miracolul pe care-l priveam cu încredere și lăcomie nu-mi dădea însă un sentiment al << luminii>>, dimpotrivă totul părea stingere, scădere. Eu voiam o creștere, o înălțare, ceva imaculat, o lege, un frig aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Însele”, avea „o rară dibăcie [În afaceri], Întemeiată, din nenorocire, pe un caracter cât se poate de mârșav”, „spiona pe toată lumea și o trăda la spătărie [= poliție]”, „s-ar fi servit de cuvintele «patrie și libertate», ca să- și sature lăcomia de bani” etc. <endnote id="(657, pp. 57 și 122)"/>. Nu toate portretele psiho-morale ale evreului negustor din Țările Române sunt pictate În culori Întunecate. Sunt și câteva excepții. În 1787, de exemplu, după o călătorie prin Moldova, un diplomat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cumpătați, plătesc dările fără murmur, se Îmbogățesc fără grabă și nu duc peste graniță economiile lor. Ei au valorificat câteva produse naționale. [...] Evreii acestei țări au moravuri deosebite, care Îi deosebesc de toți ceilalți evrei din Turcia și restul lumii. Lăcomia lor nu este atât de urâtă, nu sunt atât de pișicheri, atât de necurați și nu sunt atât de Înjurați ca În altă parte. Se pare că vecinătatea Poloniei le dă această emulație de bună purtare, care contribuie la buna
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-i păgubească de bani”. Mihai-vodă - spune Ion Neculce - „i-au ținut [pe jidovi] la Închisoare, gândind doar a lua de la dânșii bani mulți”. Până la urmă, din lipsă de probe, dar și datorită presiunilor diplomatice internaționale, inculpații au fost achitați. „Din pricina lăcomiei sale de bani - scrie În Cronica Ghiculeștilor -, căci n-a arătat râvnă pentru legile dumnezeiești”, domnitorului Mihai Racoviță „i-a sosit mazilirea” de la Istanbul, imediat după Încheierea farsei judiciare (În septembrie 1726) <endnote id="(43, pp. 52- 54)"/>. Întregul eveniment
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Autorul are însă și spiritul realității, știe că viața nu-i alcătuită numai din lucruri frumoase, pe lângă dragoste există din păcate și ură. Aceasta se va manifesta prin atitudinea extrem de dușmănoasă a unor rude foarte apropiate și cu pământurile învecinate. Lăcomia unui nefericit corolar al dragostei pentru pământ a țăranului își va spune și aici cuvântul. Folosind mijloace necinstite, surorile și cumnații își însușesc incorect o parte din pământul familiei Gheorghiu și de aici pleacă tot firul nenorocirilor personale ale membrilor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bune, cu rele. Din nefericire, relele tot mai mult își găsesc loc în viața românului. Apar conflictele politice de proporții mici la început, dar crescând tot mai mari, ajung la mondializare. Lipsa de clarviziune politică a unor partide din România, lăcomia nemăsurată a regelui Carol al II-lea, ducând la lipsa de dotare a armatei române în mod corespunzător timpului, ciuntirea granițelor țării, toate acestea au dus la o criză puternică în România. în urma unor eforturi supraomenești, ajuns într-o situație
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rupt ceva din ființa mea...numai gândul că banii primiți mă vor ajuta să iau hectarul acela de la Dohotaru, mi-a ostoit părerea de rău...Se trezi din ațipeală cu ochii plini de lacrimi. N-ar fi crezut niciodată că lăcomia și neomenia pot merge atât de departe așa cum au dovedit soră-sa Marița și cumnatul Ghiță, care a fost în stare să jure strâmb, cu mâna pe cruce că el a plătit pământul. Părerea de rău că s-a lăsat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună, recunoscu postata pe care muncise și ea înainte de a se mărita. Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții ei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu ești mare și puternic iar eu sunt o fată încă mică” gândește păcătoasa de Lențâca, căindu-se în gând de fapta săvârșită. Capitolul XVII Cauze primejdioase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
candidați pe un loc, dar am reușit și nu oarecum, ci cu cea mai mare medie. Profilul secției mi-a venit "ca o mănușă". Citisem până la 18 ani cam tot ce era important de citit, cu patimă, cu devoțiune și lăcomie, tomuri peste tomuri de literatură, istorie, geografie, mitologie, arte plastice, lectura îmi modelase și organizase mintea și-mi deschisese orizonturi noi, așa că cei cinci ani de facultate n-au fost pentru mine o corvoada, ci o călătorie printr-o lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]