2,387 matches
-
fire foarte fine, care e trecută peste obraz cu ajutorul unui ac; după ce îndreaptă trăsăturile și cutele feței, aparatul rămâne la nivelul tâmplei. Urmele operației sunt imperceptibile, „chiar dacă pacientul e chel” - precizează prospectul. I-am privit încordat cum sfâșie fiecare rând, lătrând scurt și mârâind îndelung. Habar n-aveau că sunt știri fără importanță, secundare: cu aceeași furie ar fi devorat și căderile de guvern, și hotărârile istorice, și... Pe acest bloc de gheață, foamea de informații nu face nici un discernământ. Oameni
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini. Vânătoarea a fost scurtă. Prada: doi bărbați tineri, cu mâinile legate, strașnic păziți, îmbrânciți brutal și demonstrativ cu patul puștii. Încercaseră probabil să treacă ilegal frontiera ascunzându-se într-unul dintre vagoanele trenului în care aveam să urcăm
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apoi două, câte pâini vreau. Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
boem însemna în primul rînd să bei („...să bei e/ ca și cum...“). Să bei și să vorbești chestii culturale. ...și, atunci cînd starea de bună dispoziție creștea, să reciți din Nichita sau să cînți din cîntecele de pe discul lui Augustin Frățilă. „Lătrau caii, lătrau caii/ Cînd veneau ahei ahaii“ - sau ceva în genul ăsta. Bineînțeles că ziua morții lui Nichita era sfîntă. Ne strîngeam cu toții și beam și vărsam un strop în cinstea marelui dispărut, și iar beam, și iar văr sam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în primul rînd să bei („...să bei e/ ca și cum...“). Să bei și să vorbești chestii culturale. ...și, atunci cînd starea de bună dispoziție creștea, să reciți din Nichita sau să cînți din cîntecele de pe discul lui Augustin Frățilă. „Lătrau caii, lătrau caii/ Cînd veneau ahei ahaii“ - sau ceva în genul ăsta. Bineînțeles că ziua morții lui Nichita era sfîntă. Ne strîngeam cu toții și beam și vărsam un strop în cinstea marelui dispărut, și iar beam, și iar văr sam un strop
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în spate și cu un frumos buchet de crizanteme albe în brațe. Băiatul nu-l scapă din ochi pe prietenul său patruped, Rex, care are caninul obicei de a se repezi să se răfuiască prin gard cu potăile ce-l latră furioase din curțile prin dreptul cărora trece. Instructajul pe care i l-a făcut Radu înainte de plecarea spre școală se pare că deocamdată dă rezultate. Profesorul septuagenar Dumitru Dascălu, retrăind afectiv momentele prilejuite de începerea anilor de învățământ în cei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trăgând vagoanele colorate, fie de marfă, fie de persoane. Atunci, fără să știu, anticipam viitoarele mele pasiuni. Ajungând acasă toți copii au dat năvală în curte cu toate că pe poartă scria “câine rău “. Câinele nostru nu a mușcat niciodată pe nimeni, lătra doar la cei pe care nu-i cunoștea, dar după ce le întindea laba totul era bine. Toți au vrut să știe cum a fost, ce am făcut, cum ne-am jucat, cu cine ne-am jucat, etc. Sigur că am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Existau două intrări, amândouă din curte, una în capul coridorului și una la bucătărie. Intrarea în coridor de obicei este închisă deoarece din bucătărie nu se vedea cine intră și pe cunoscuți și prietenii de familie câinele nu-i prea lătra. Ușa coridorului fiind închisă era necesar să se îndrepte spre ușa de la bucătărie. Câinele era legat în lanț și încă unul bun căci de multe ori l-a rupt. Era legat la o anume distanță ca să nu poată ajunge la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cap habar n-avea ce o așteaptă. Înainta spre ușa coridorului care se afla la șapte metri de poartă. Când a ajuns la ușă, spre norocul ei, era în afara razei de acțiune a câinelui, deoarece acesta a țâșnit din coteț lătrând. Femeii, care s-a speriat, i-a căzut coșul de pe cap luând-o la goană înapoi spre poarta de intrare în curte, țipând ca din gură de șarpe. Coșul conținea circa o sută de ouă, care, normal s-au spart
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
televiziune îi enerva bâzâitul meu - ca dovadă „intervențiile“ la care se dedau din când în când, în speranța să mă facă să mă potolesc -, dar până la urmă își dădeau seama că nu era cazul săși bată capul cu mine. Câinii latră, caravana trece. Chiar așa: de ce sar împiedica întreg Aliotmanul de un ciot? Televiziunea are o putere extraordinară în zilele noastre, în timp ce impactul presei scrise este din ce în ce mai scăzut. Apoi, în televiziune se învârt foarte mulți bani. Când e vorba de câștiguri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară, pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez care vrea să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător mușchii, face gafe peste gafe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă treptat Într-un aer cenușiu În care plutește apropierea ploii. Auzind plescăitul valurilor, m-aș putea crede pe o corabie. Dar undeva un cîine latră, cineva strigă potolindu-l, apoi pe cărarea ce duce spre sat trece un cal În galop... Ulise și-a Încheiat aventura, acum prevalează zgomotele uscatului. Mă Încearcă dorința de a mă culca În ierburi ca pe nisip. Căci grecii antici
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acum, doamnă, surîd eu simplu, fără ironie, plimbîndu-mi privirea între ea și Tamara. Cît privește poziția "botul pe labe", vă reamintesc că e poziție de cîine rău, poate chiar de dulău; potăile n-or să stea niciodată astfel; ele vor lătra mult și vor da din coadă. Bine! Mai vedem noi! mi-o taie scurt Brîndușa, începînd să urce scările. Vedem, doamnă, sigur că vedem..., îi spun eu, privind surîzător spre picioarele ei, care i se văd destul de mult din poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de seră, care e destul de aproape, și-mi zic să trec pe acolo, că-i moș Toader de noapte. Vreau să-i cer o cutie cu trei flori de magnolie, o duc Liviei. Cîinele serei a ieșit din cușcă și latră de zor. Ușa mare a serei din mijloc se deschide și-l văd pe moș Toader. Care ești? întreabă el. Eu, moș Toader, Vlădeanu... Aa... Ce faci, Mihai, noaptea pe aici? mă întreabă bătrînul. Moș Toader, am fost dimineață pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tinereții mele au fost magnolii... Gata, fugi, că-i tîrziu. Noapte bună, moș Toadere! îi spun. Pornesc pe aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră. Merg încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat al combinatului, cu jocul feeric de lumini, mă face să-mi doresc din nou să mă întorc la masa de scris: trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
este de ce nu-și plimbă oamenii câinii singuri? Pe bune, dacă nu-ți place mersul pe jos, de ce să nu-ți iei mai bine o pisică? Ori un acvariu cu pești tropicali? Și acum au tăbărât cu toții pe mine. Schelelălăie, latră și se zbat în lesă... și nu-mi vine să cred! Un pudel își ridică piciorul lângă frumosul meu dulăpior de cocktail! — Dispari! zbier. Luați câinele ăsta de-aici! Hai, Flo, zice femeia și-mi aruncă o privire otrăvită, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bată ulițele necunoscute ale unor sate și târguri, pentru a vinde mărunțișuri și haine vechi („Marfă ruptă gata, pe un sfanț bucata”, cum zicea Cilibi Moise, el Însuși telal ; <endnote id="cf. 649, p. 16"/>). „Când intră evreul În sat, latră câinii”, sună un vechi proverb german <endnote id="(3, p. 77)"/>. Cauza reacției agresive a câinilor din sate nu este, cum s-a spus, mirosul aparte al evreului, În special, ci al străinului, În general. Orice străin de sat, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și soldații muscali În timpul „invaziunii rusești din 1828” : „[Câinele-lup] Bercea nu s-a putut Împăca nicidecum cu muscalii ; sărea la ei când Îi vedea trecând pe la poartă” <endnote id=" (824, p. 255)"/>. În schimb, faptul că un om nu e lătrat de câinii satului este, pentru mentalitatea populară, un simptom de non-alteritate, de apartenență la același neam. „Francezii și românii sunt cu adevărat din aceeași rasă - Îi explica În 1918 un țăran român francofil generalului Berthelot -, căci atunci când soldații francezi trec
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
populară, un simptom de non-alteritate, de apartenență la același neam. „Francezii și românii sunt cu adevărat din aceeași rasă - Îi explica În 1918 un țăran român francofil generalului Berthelot -, căci atunci când soldații francezi trec printr-un sat românesc, câinii nu latră” <endnote id="(670, p. 175)"/>. „Bocceagiii, al căror număr e mare - scria Alecu Russo despre Iașii și locuitorii lui În 1840 -, Își strigă marfa, ducând după ei din uliță În uliță, din ogradă În ogradă, o potaie de câini, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din ogradă În ogradă, o potaie de câini, care par a avea, mai ales asupra ovreilor, aceleași prejudecăți sălbatice și brutale pe care le are poporul nostru” <endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim vreo doi români,/ Ca să meargă cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sociale Împotriva altora, același lucru s-a Întâmplat, culmea, și cu uniții evrei care, până la urmă, nu au fost așa de uniți, după cum se va vedea. În ziua de 25 aprilie 1945, după instalarea „primului guvern democrat din România” (așa cum lătrau ziarele comuniste) prezidat de către dr. Petru Groza (președintele unei obscure organizații de stânga interbelice numite Frontul Plugarilor), o parte a evreimii bucureștene s-a adunat la Templul Coral pentru a sărbători Înființarea la San Francisco (SUA) a Organizației Națiunilor Unite
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de un gărduleț pe partea stângă, conducând către o casă din piatră și lemn, de unde apare o femeie de vreo patruzeci de ani, însoțită de un labrador auriu, un maidanez slab și un pui de labrador negru, toți săltând și lătrând în jurul ei. „Tu trebuie să fii Ingrid. Bine ai venit. Eu sunt Maria. Din păcate, Karina, patroana, a avut o urgență și a trebuit să plece la Cordoba pentru două zile. Hai să facem un tur al fermei să știi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]