4,013 matches
-
știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și închiriasem de la magazin un aparat de radio portativ, cu baterii, destul de uzat; cu tot calabalâcul ăsta și cu cearșaful de plajă băteam cale lungă până la golfuleț unde îmi găseam un loc, mă dezbrăcam gol pușcă și
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Lespezi de sare, mai mari decât Insula, în așteptarea unei Duminici fără sfârșit. HERB Pășuni, dealuri golașe, movile, stânci, pălării pentru țeste de împrumut. Lupii au ros copacii scoarța lor hrănește iepuri și bursuci, urmele învingătorilor se pierd ca niște labe de ciori în deșertul clisos al pădurii. Apoi a venit vântul și taurii lui purtând în coarne zdrențe dintr-un trecut nebulos. Pe jumătate de țară odihnesc măștile de împrumut ale vacilor negre pe cealaltă, o lună fără de cer cu
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
ceea ce pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a umplut țestele și labele jupuite ale țipătului au zdrobit tunelul de catran în timp ce vocea de 26 de ani a mamei bubuia ca un picamer sfredelind nefericirea de-a mă ști dintr-un pîntec de care atîta s-a rugat să nu fie să nu
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
ștearsă Viața ce-mi scade-n sticle-otetul cu încetul. Ci dacă-mi porți un șold prin mintea-mi slabă Ea se-ntăreste, creste-n creți de gînduri. Fă doar un pas pe frîntele-mi vechi scînduri Ale-ncăperii și-o să am iar labă Puternică de urs ce papă faguri Si isi prăjește blana-n rug de mure. Aibi tu răbdare. Pe urîte zgure Izvoarele ovale-or să murmure Clar în topite, mătăsoase cheaguri De curcubeie gîlgîite-n nuferi Ce-n miezuri mari vor, lați
Sonetul descifrat cu greu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16450_a_17775]
-
ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
arătat locul unde trebuie săpat aici sub vie lîngă dalmațian și brack trebuie să fie adîncă săpam ca disperatu pînă la spania-olanda mai erau două ore l-am așezat cu capul spre poartă cum îi plăcea lui să stea cu labele îndoite sub el am coborît și i-am pus lesa peria și cîteva granule din măncarea lui preferată criminalule a strigat anca văzîndu-l pe italian cum urcă scările în timp ce trăgeam pămînt anca mi-a povestit cum bucur a fost fotografiat
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
mai mulți ani, pînă cînd află că, în Teba unde domnea, Oedip începuse să aibă necazuri: zvonuri sumbre circulau tot mai insistent pe seama lui. Așa că, văzînd situația și gîndind să profite de ea la maximum, Sfinxul își luă înfățișarea potrivită (labele de leu și aripile de vultur nu mai erau la modă), își cumpără echipamentul cel mai nou adecvat situațiunii și se făcu reporter acreditat la palatul regal. Oedip tocmai dădea o conferință de presă în care anunță că ciuma, izbucnită
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
trup, dar la limita de plutire, "la dreapta! la stînga! pas alergător! acum tîîîîîîîîî-rîș, răcan!", strigă din toți bojogii cineva necunoscut, și mai adînc îngropat în piept decît mine. și eu fac la stînga, la dreapta, mă tîrăsc în patru labe, dau ocol universului cuprins între mîna stîngă și mîna dreaptă. mai adînc, tot mai adînc sap, eu, răcanul. tone de pămînt arunc voluntar peste propriul cap: soarele e doar o bănuială, ziua o fluturare de fustă roșie pe sub nasul meu
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
imposibilitatea amîndurora de a mai "duce steagul", ne cocoloșeam sudorile în cîrpe, ne durea în cot de ce se întîmplă în jur, în urbea noastră culturală de geme... continuam să trăim din propria osînză, ca urșii în hibernare... care își sug labele pline de găsime, prin somn, și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia borcanul și-l strînge la sînii uzi ce vînt mișcă clopotele, cine pe cine bocește acolo în rîu o umbră de smoală
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
pot exista diferențe tehnice, e clar că sensurile și utilizările lor comune se suprapun în bună măsură. În română, englezescul label e de obicei transpus prin cuvântul etichetă (din motive de omonimie parțială sar foarte supărătoare, nu cred că împrumutul labele ar avea mari șanse de impunere!), în schimb tag e adesea păstrat ca atare. Dovada integrării în sistemul morfologic al limbii române e că de la tag s-a format rapid și un verb, după tiparul tot mai puternic al derivatelor
Taguri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7409_a_8734]
-
conturele calului, în mijlocul căreia văd sticlind ca două lumini ochii abia perceptibili așiț leului. Ochesc, pe cît se putea de bine în întunericul nopții, drept între acele două lumini.ș...ț Cînd veni ziua, văd apărînd, din ce în ce mai distinct, coada și labele de dinapoi șaleț unei leoaice bătrîne, de o talie respectabilă, care picase ca trăznită în dosul calului, fiind pălită în frunte, între amîndoi ochii." Povestea, după gustul meu, e lipsită de suflu eroic, vînătorul neînfruntînd nici un risc, iar leoaica bătrînă
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
de omidă și vizitatori obraznici ca bunăoară acum când îmi cer să depun mărturie că nu au mâncat niciodată icre negre Realitate Maestrului Magritte, cu venerație Realitate desenată lin de aripa vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc de laba leului culcat pe plaja însorită lângă femeia cu sexul deschis spre săgeata zenitului realitate pusă într-o ramă de flăcări realitate care jignește ignoranța întâlnire profund realistă Pe o șosea specific balcanică Bicicleta van Gogh (made Marcel Tolcea) se întâlnește
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
a copilăriei și maturității mele, la care, c-un metru-albastru după gît, oficiez ca-ntr-un altar acoperit de furouri înspumate spasmodic. Să adăugăm și cofetăria eternă cu-acel motan distins, stilat, aplecat ușor, cu-n șervețel alb pe-o labă, în fața halitorilor de baclavale, savarine și profiteroluri! Și s-o acoperim, ca-ntotdeauna-n timp ce scriem, c-o pătură sau c-o plapumă, ca să nu ne tulbure inteligența artistică, pe grațioasa-n șolduri Tamara Nikolaevna! * Ne putem da seama
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
late-n umeri, cărnoase, cu fese și coapse semețe, bombate deșănțat prin pantalonii strîmți; interviul de o oră a fost la fel de formal ca la unguri, căpătînd însă treptat, pe măsură ce interlocutoarele se încălzeau, menirea explicită s-o pună cu botul pe labe. Din nou de unde vine, cum a nimerit aici, ce intenții are, pe un ton tot mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din prima copilărie a Marianei și parcă ar fi trăit curiozitatea și
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
clipește de câteva ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale de la Paris. Nu mai am răbdare pentru grădinile zoologice care domesticesc, te pun cu botul pe labe. Visez la tristețea ursului brun gata să înșface indiferenții căutători de zmeură și la mirositorul trup al haitelor de lupi. Visez la ferocitatea lor în lumina lunii pline, plutind peste setea de sânge, dar visez și la necruțătoarele zâne care
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
rămân de căruță. Mă duc la peruchier!" "Și dacă te schimbă în ceva groaznic, într-un câine de exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
arată-mi Carul Mare. Spune-mi ce știi despre orientarea pe timpul nopții pe front. ...” Acum, Carul mare lucea dincolo de fluviu. Am plecat. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin care se exprima întregul lui suflet de animal răbdător și credincios. Da, e cam târziu, Rex. M-
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Așa se numesc, așa ne-am obișnuit să le spunem, dar sunt altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul în care-și ciulise urechile și-și aplecase capul într-o parte, privindu-mă cu curiozitate, aproape caraghios, rezemat de labele dinapoi. Mă privea în ochi, fără să facă o mișcare. - „Ipocrizie, Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa doamnă Pavel?” o întreb în gând, apoi chiar cu voce tare, vorbind de unul singur. - „Sigur că da, domnule dragă! răspunde imediat
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum în același timp. Oricum, am străbătut, împreună, câteva milioane de ani”. Observai că dezvoltarea subiectului era plictisitoare pentru el, deoarece își blegi, deodată, urechile și se culcă, cu labele întinse, pe mocheta verzuie de la picioarele mele. Părea să nu-l intereseze evoluția spiței sale. Important pentru el era starea lui de acum. Era mulțumit, nu simțea că ceva rămăsese neîntregit. Și-apoi nu se știe dacă, chiar mâine dimineață
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă”. - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn și depărtându-se de piedestal se așeză pe labele dinapoi și începu să ne privească, alternativ; avea din nou urechile ridicate; se petrecea în el o nedumerire. Îl întrerupsei brusc, bătând din palme - știutul nostru consemn. - „E timpul de culcare, Rex!” El se ridică deodată, cu labele pe umerii
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
așeză pe labele dinapoi și începu să ne privească, alternativ; avea din nou urechile ridicate; se petrecea în el o nedumerire. Îl întrerupsei brusc, bătând din palme - știutul nostru consemn. - „E timpul de culcare, Rex!” El se ridică deodată, cu labele pe umerii mei, felul lui de a mă întâmpina și de a-și lua rămas bun, apoi ieși în curte și intră în cușca pardosită cu paie și un țol anume ca să-i fie cald. Doamna Pavel citește mai departe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
desprins/ Și cad în noaptea zmălțuită" !!!!! Dar în rest, ce desfrîu, ce orgie: "Să dăm de-o parte roze buci / De mici maimuțe africane"; "Buldogi cu bot împărătesc / Adulmecau fecioare grase" (îmi vine și mie să mă pun în patru labe și să adulmec fundul rotund și regal al tuturor fecioarelor); "Băteau în poartă cavalerii / Să taie țîțe somnoroase" (ce sadism, ce deliciu!); și altele, multe, n-are rost să-ți rescriu poemul. Dar cine e acel pui care te-a
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]