3,980 matches
-
dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele de-a dura În joaca lor, și se reped să-i muște, Făcându-se că vor să-i și înghită, Cu alt glas îi alintă și cu àltul Ei baună, lăsați acasă singuri, Ori scheaună înduplecându-și trupul, Spre-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
parte a romanității orientale, iar pe de altă parte a lumii slave. Ambele forme provin din fonetizarea spiritului aspru dinaintea lichidei l/r. Să se compare în acest sens lamură și ram cu vlăstar, rod cu plod, a lua și labă (organ care servește la apucat) cu slab și a slăbi „a relaxa strânsoarea, a slobozi”; vgr. lao „a apuca, a prinde” cu elao „a alunga, a izgoni”; sl. lov „vânătoare” cu slab; rom. a lăuda cu a slăvi, a lua
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca arom. varoș sau cucie le-au venit prin mijlocire slavă” (p. 309). Este greu de imaginat cum o cincime din fondul de cuvinte vechi ale limbii române (a alcătui, a bănui, belșug, a cheltui, a făgădui, a locui, neam, labă, a mistui, oraș, pildă, șirag, a tăgădui, talpă, uliu, uriaș, vamă, viclean etc.) poate fi adusă din maghiară în secolele XI-XIV și chiar mai târziu. A fost făcută și propunerea, de esență filologică, de a se considera existența unui cuvânt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
încăpea, 95 a începe, 95 a îngrădi, 43 a îngurzi, 134 între, 46 întru, 43 a învăța, 135 jale, 45 jilav, 129 Jiu, 129 jivină, 129 jos, 145 jupân, 66 a jupi, 135 a jupui, 135 jur, 145 la, 44 labă, 48 lacăt, 131 lamură, 48 laș, 45 latin, 46 Latium, 46 laț, 45 laudă, 46 lauruscă, 129 a lăsa, 45 lăsătură, 103 lăstar, 129 a lăuda, 52 leah, 51 leasă, 104 leat, 129 a lega, 127 lemn, 104 lene, 44
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apoi afumate deasupra unui foc de coji de nucă și, la sfârșit, carnea este prăjită cu boabe de susan. Putem vorbi despre tendință către exhaustivitate? Cum să nu?!5 Este suficient să precizăm că se mănâncă destul de frecvent și melci, labă de urs ori broască țestoasă. Alte animale nu vor fi pomenite aici... Un text clasic chinezesc, „Primăvara și toamna lui Lü Buwei“ (Analele lui Lü Buwei, compilație scrisă în jurul anului 240 î.Cr.), cuprinde o secțiune consacrată gastronomiei; un nobil chinez
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
factor umoral activator în hipofiză a fost adusă de Gr. T. Popa și colab. în 1938. Injectând intraventricular LCR recoltat din ventriculul III, autorii suscitați au obținut la diferite animale fenomene de excitație reprezentate de contractura spasmodică a musculaturii, extensia labelor și agitație motorie, urmate de o stare de inhibiție cataleptică. Pe această bază, Popa a făcut presupunerea că LCR conține o substanță neurostimulantă de origine hipofizară, pe care a denumit-o cerebrostimulină. Cât privește cei aproximativ 48 de nuclei și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele dovezi a fost adusă de Morat și Bonne (1897), care au observat că secțiunea intermedioganglionară spinală atrage după sine degenerescența a aproximativ 40% din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionilor spinali, ca și a parasimpaticului spinal în general, este insuficient cunoscută. S-a emis ipoteza că acesta ar participa la fenomenele de vasodilatație reflexă și hiperemie funcțională din teritoriile suprasolicitate cu rol trofic-adaptativ. Lipsa acetilcolinei din efluentul venos al labei excitate antidromic (Parrot și Reuse, 1954) a determinat pe unii autori (Hinsey și Cutting etc.) să admită că fibrele vegetative eferente din rădăcinile posterioare ale măduvei spinării ar aparține mai curând simpaticului colinergic, descris de Folkow și Uvnas (1955) decât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază, Speriosu, Labă..." (Ucenic la clasici, ed. cit., p. 109). 9 Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Editura Cartea Românească, București, 1989, p. 298. 10 Mircea Horia Simionescu, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, pp. 169-170. 11 I. L. Caragiale, Momente și schițe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lupului, pornite din fața casei... El descifra ca de pe carte, orice urmă de sălbăticiune... Pădurar încercat din tată în fiu... era în stare să deslușească dâra lăsată pe cer de șoim în zbor. La vreo cincizeci de pași, urmele în patru labe se frânse brusc, de acolo începea o urmă în trei picioare în alergare, și o dâră subțire de sânge. „Vrasăzică... l-am nimerit în laba dreaptă, din spate! ... da, își zise el, fără nicio îndoială, convins că-l va întâlni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lăsată pe cer de șoim în zbor. La vreo cincizeci de pași, urmele în patru labe se frânse brusc, de acolo începea o urmă în trei picioare în alergare, și o dâră subțire de sânge. „Vrasăzică... l-am nimerit în laba dreaptă, din spate! ... da, își zise el, fără nicio îndoială, convins că-l va întâlni. La marginea lizierii urmele se amestecară, cu altele și se afundară în inima pădurii. „Cred c-o fost o haită de 5-6 lupchi, după urme
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poruncit stăpânul dimineața, când a pornit în pădure... „-Măi, Pârvule, s-o păzești pe Anuca, ca pe ochii din cap!“ Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un răcnet de fiară, care înfiora codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o înfruntare, care pe care... Pădurarul, ca împietrit, rămase cu ochii ațintiți la animalul care zăcea moale, zgâlțâit în răstimpuri de-un geamăt, încercând să-și ridice capul din omăt. Gheorghe TESCU 140 Când, deodată... privirea i se opri pe laba din partea dreaptă din spate și urma lăsată pe zăpadă... Avu o tresărire, recunoscu lupoaica din noaptea aceea, dinspre Bobotează, când s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bine... le‟i dat de lucru... Dar, n-au terminat bine vorba și în fața lor, la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aminte de Anuca și de Toma, dar și de Pârvu, prietenii lui, dar mai ales de Anuca... și, cu toată chemarea ancestrală pe care o simțea, porni agale spre casă... Când ajunse în marginea lizierei se opri. Se așeză pe labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se înălța drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
casă... de Anuca... Porni cu pasul lui ușor, fără a șovăi, prin hățișurile încâlcite, neumblate de picior de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei pe labele dinapoi și începură să urle... Atunci, începu și Suru să urle. Haita se înghesui în jurul lui, adulmecându-l într-un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei pe labele dinapoi și începură să urle... Atunci, începu și Suru să urle. Haita se înghesui în jurul lui, adulmecându-l într-un fel de a-l recunoaște capul haitei. Apoi, toți urlând în cor, țâșniră în urma lui... pierzându-se în inima codrilor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de moarte. Pornește, după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]