3,802 matches
-
britanici, am ajuns într-un amplu hățiș mărginit de ruine; acolo urma să fie gustată libertatea necunoscută mie. Ceea ce amăgește la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-l pot da uitării pe Quevedo. Și dragostea pentru literatura fantastică, cu mult mai adevărată și mai veche decât imperfectele imitații ale realismului“. Știm, și uneori chiar ne amuzăm pe seama faptului, că Borges ura oglinzile, deoarece - spunea - În apele lor limpezi și necorupte, ființele și lucrurile se perpetuează prin multiplicare. Dar eu continuu să cred că aceste vorbe erau, ca multe alte paradoxuri la fel de abracadabrante, simple butade borgesiene. Căci, ce altceva a fost Bioy pentru Borges decât o oglindă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
monitor apăru: SOSESC. Stinseră atât luminile de interior, cât și pe cele de afară. Norman se strădui să pătrundă cu privirea prin hublou Întunericul de afară. Constataseră că la această adâncime Întunericul nu era absolut: apele Pacificului erau atât de limpezi Încât chiar și la trei sute de metri sub nivelul mării se putea sesiza ceva lumină. Era foarte slabă - Edmunds o comparase cu lumina stelelor - dar Norman știa că, pe uscat, puteai vedea chiar și la lumina stelelor. Acum Își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
contracarată? Poți lupta Împotriva ei? Beth clătină din cap. — Nu spune nimic aici. În final, hotărâră să folosească un amestec de parasolutrină, paracină, dulcinea și sintag, Înlocuitorul de opiu. Norman umplu o seringă mare, ca pentru un cal, cu lichidele limpezi. Crezi că l-ar putea ucide? Întrebă Beth. Nu știu, dar avem de ales? — Nu, spuse Beth. Trebuie s-o facem. Ai mai făcut injecții până acum? Nu, dar tu? — Numai pe animale de laborator. — Unde trebuie să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ți se revelează dar, nu-l poți împărtăși. Ca să-l cunoască, semenul tău trebuie să-ți refacă drumul prin iad. Lasă-te de scris!“. Și V. tînăr, ca să o fac, mă plimb pe mal. Iată, silueta mea oglindită de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați, rătăcim împreună căutînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dacă mai poți să iubești. Căci remarcabilă e doar conștiența care spală tot și salvează omului o ultimă valoare. Ceea ce-l înalță din closetul carele este.” Nu sînt de acord cu el. Îi spun: „-Ești un mincinos, Doctore. Refuzînd concluzia limpede a dezastrului te ascunzi între cei ca tine și țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Lacrima sa e iubire. Simt cum mă plîng și alții. Elena, mai ales dar plînsul ei e humă, e fierberea cărnii ce vrea să se înmulțească. Cît aș dori, Doctore, să nu te mai doară! Să faci, cumva, ca lacrima limpede să se adune tihnit în sicriul sufletului meu, acumulată lent de ploi stelare. Eu sînt cuprins de înserare, nedumerit. Îngrețoșat. Nu mă mai regăsesc în niciuna din propriile imagini iar trupul din pat îmi pare un manechin. E o emoție
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ei aleși: în veșnice urcări sau căderi înghețate. Iar pe de alta, secundele prind să se scurgă. Și-alăturîndu-se, nasc istorie. Le văd sau le revăd, nu știu; însă de-acuma îmi pare că le recunosc. Se leagă una de alta limpezi, lungi și cu un țăcănit cadranul face-un salt. Din sală se aude un murmur. Apoi, o ordine pătrunde cumva în toate. Fiecare își ocupă locul sau își întinde legăturile cu celelalte. Imaginea capătă claritate. Pămîntul se umple de centri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu greu de vreo două ori, căută frunzele pe care le număra și le rătăci printre numeroasele ramuri și printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că-s liberali, bătrîni, pe motiv că se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
afară, încât nu par decât indiferenți și nesimțitori. O să-și facă un ceai, să se calmeze, ar trebui să ia un somnifer, dar poate e mai bine să nu-l ia, foarte devreme mâine dimineață trebuie să fie cu capul limpede. Era ca și cum ar fi vrut brusc să rămână singură, să închidă televizorul și să se așeze în pat, dar îi era teamă să rămână singură. Aproape o cuprindea furia văzându-i atât de absorbiți de reportajul care continua și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmi era milă de el. Cu ăsta nu m-am culcat. Nu beau, fumez puțin, nu sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să știi?“ Îl privea cu ochii de culoarea alunei, foarte limpezi. Avea un chip de un oval aproape perfect. Buzele îi erau mai întotdeauna umede și întredeschise, cu un aer de fetiță, sporit de sclipirea dinților uimitor de albi. Nasul subțire se sfârșea într-o umbră de răzvrătire ce-i accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorbească, dar îi mai răsunau cuvintele în cap, iar el se uita pe ușa-fereastră sau o privea, așteptând. Își rotea, brusc trezită, privirile peste lucrurile din dormitorul ei, lipsite de răceală, nu numai pentru că străluceau în lumina năvălind de afară. Limpezi sau tulburi, gândurile ei o bucurau, dar era mai mult, o bucura că avea cui le spune, chiar dacă nu le spunea pe toate, dar, la o adică, ar fi putut s-o facă. Și doar vag, între tresăriri, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de străini prin țară, pentru mai multe săptămâni. Într-una din acele zile l-a sunat Sultana Ștefănescu. N-o mai văzuse din timpul verii. Și dintr-odată o văzu: femeie la treizeci de ani, cu forme pline și minte limpede, nemulțumită însă de tot ce făcuse până atunci cu viața ei și cu mici obsesii care mai mult se ghiceau. Purta o rochie cu flori mari și palide, pe un fond verde-cenușiu, legată cu un cordon subțire și lung, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stările de deprimare, ca a lui, orice act și orice opțiune pot apărea întunecate, limitate, potrivnice, inutile, dar nu trebuie să te lași împins de imboldul descurajării. Marile decizii și chiar cele obișnuite e preferabil să fie luate cu mintea limpede. Aștepta o schimbare, n-o căuta, dar știa că va veni de undeva. Foarte repede. Simțea asta. Își repeta de mai multe ori că ar fi inutil să întâmpine schimbarea care putea veni pe neașteptate. Putea fi și bine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe departe, în felul ei, lăsându-se purtată și totuși avertizându-l, el trebuia să priceapă, s-o păzească și s-o oprească din alunecare și s-o aducă înapoi, toate câte și le amintește nu erau decât semnale destul de limpezi, dar el se purta de parcă ar fi fost într-o transă și nu mai înțelegea nimic... Și într-o zi, era la masa lui de lucru, își amintește asta foarte bine, l-a întrebat dacă n-ar vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să discut cu tine.“ „Despre ce?“ Se uita la el nemulțumită. „Știi doar“, a spus Andrei Vlădescu încet. „Dar nu vreau“, a zis repede Ioana Sandi. „Nu vreau pentru că mi se pare că n-are rost, toate sunt lămurite și limpezi, nu văd de ce să le mai întoarcem pe toate fețele. S-a terminat.“ „Da’ nu înțelegi că nu pot crede asta și nu pot accepta și nu pot suporta?“ „Și eu ce-ar trebui să fac? După capul tău, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strig pe tata, în schimb regăsesc, aproape dezamăgit, chiar cu părere de rău, realitatea dormitorului meu întunecat și noaptea neparticipativă de afară. Mă întorc și stau treaz câteva minute, apoi mă prăbușesc din nou, de data asta într-un somn limpede, fără vise. Două zile mai târziu, la micul dejun de vineri-dimineața, tata mi-a întins ziarul The Times și am aflat că Iuri Gagarin murise, împreună cu copilotul lui în avionul de antrenament de două locuri care se prăbușise la Kirshatsk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi-ai sugerat una sau două... abordări posibile. Dar acum că s-a săvârșit, mărturisesc că am un sentiment de prăbușire ridicolă. În timp ce rostea aceste cuvinte, Mortimer se juca în mâna stângă cu o siringă mare plină cu un lichid limpede. Observă că Michael îl urmărea cu teamă. — A, nu te speria, spuse el. N-am intenția să te ucid. Nici pe domnișoara Barton. Expresia feței lui păru să se îmblânzească o clipă rostind acest nume. O să ai grijă de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu subiecte domestice, paginile de sport și caricaturile. Fraser Îl aruncă din nou. Asta fac ei cu mintea ta, zise el, dacă le dai voie. Nu-i lăsa, Pearce! Vorbea plin de pasiune, susținînd privirea lui Duncan cu ochii lui limpezi și albaștri, iar Duncan simți cum se Înroșește. — Îți vine ușor să vorbești, Începu el să spună. Dar privirea lui Fraser se deplasase undeva peste umerii lui și expresia feței i se schimbase. Îl văzuse pe domnul Mundy croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aceste considerații, tocmai pentru că sînt puternic înrădăcinate într-un complex ideal ecleziologic, capătă dimensiuni și tonuri suficient de diversificate, tinzînd, prin multe aspecte să depășească limitele proprii excesivei sistematizări și elaborări filosofice și teologice scolastice ale preotului roveretan, printr-o limpede chemare la superioritatea patristicii, ai cărei reprezentanți cei mai de seamă, în opinia lui Rosmini, sînt: Tertullian, Ciprian, Origen, Ioan Gură de Aur, Ambrozie, Augustin 44. Lucrarea comentată de noi mai sus a atras suspiciunile înalților prelați catolici și datorită
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
evanghelice proveneau de la sfinții care revărsau asupra ascultătorilor acea abundență de spirit de care ei debordau; iar riturile eficiente prin ele însele erau redate prin cei mai buni credincioși pregătiți să primească rezultatele salutare ale cuvintelor Păstorilor și ale înțelegerii limpezi a tot ceea ce se făcea și aceea ce făceau ei înșiși în Biserică. Din astfel de credincioși erau selectați Preoții; ei aduceau Bisericii, care îi alegea în înalta onoare de a fi slujitorii ei, o doctrină preparatorie, mare asemenea credinței
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
conțin două puncte esențiale în care se regăsește întreaga Evanghelie și anume: I. Scopul lucrării pe care creștinul trebuie să-l aibă mereu prezent în minte pentru a-l urma cu neprihănirea porumbelului este să-și formeze o idee perfect limpede și distinctă. II. Mijloacele prin care creștinul poate acționa cu înțelepciune de șarpe pentru a-și atinge scopul. NOTĂ În ceea ce privește scopul, creștinul trebuie să-și propună să mediteze mereu asupra celor trei principii fundamentale; și tot asupra a trei principii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cît de mare era spiritul de concordie și de pace al acestui sfînt Episcop și cum întreaga sa atitudine urmărea să nu fie niciodată tulburată buna înțelegere dintre Stat și Biserică. În acea scrisoare, printre alte lucruri, emite această prea limpede sentință: Novit enim Paternitas vestra, quia, cum Regnum et Sacerdotium inter se conveniunt, bene regitur mundus, floret et fructificat Ecclesia. Cum vero inter se discordant, non solum parvae res non crescunt, sed etiam amgnae res miserabiliter dilabuntur. 243 A se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]