2,625 matches
-
provenea din vechea familie Yorkshire. Se stabilise în Sankt Petersburg, Rusia, cu afaceri comerciale. Mama sa era Maria Antonia Doughty. După unii autori, se pare că era rusoaică deși numele ei de familie inițial contrazice acest lucru. Fratele său era lingvistul Charles Bagot Cayley. Arthur și-a petrecut primii opt ani din viață la St. Petersburg. În 1829 părinții săi s-au stabilit definitiv la Blackheath lângă Londra. Primele studii le-a urmat la o școală particulară. Încă de mic, Arthur
Arthur Cayley () [Corola-website/Science/311067_a_312396]
-
este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze. face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană. În prezent, limba carelă se află în declin în fața limbii ruse în Rusia și a finlandezei literare în Finlanda. După terminarea
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
Râm", se defineau ca "Moldoveni". Populațiile slave vecine îi denumeau "Volohi", așa cum denumeau toate populațiile romanofone din Transilvania, Țara Românească sau Dobrogea. În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci sau Sași, dezvoltă sentimentul germanității, așa cum Italienii, fie ei cetățeni Piemontezi, Austrieci, Toscani, Napolitani sau Sicilieni, dezvoltă sentimentul italianității, deasemenea "Volohii" din Banat, Crișana, Maramureș
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
să folosească "idiotisme" („forme proprii”) ale malaiezei din Malaysia. Inversul este posibil pentru un malaysian, în măsura în care are cunoștințe de idiotisme indoneziene, prin filmele indoneziene proiectate în Malaysia. Diferitele forme ale malaiezei prezintă, la rândul lor, varietăți dialectale. Există și ceea ce lingviștii denumesc limbi creole malaieze: Indoneziana și malaieza din Malaysia se scriu în alfabetul latin. Indonezia și Malaysia și-au unificat grafia oficială în 1972. "Malaieza clasică", în Indonezia, precum și în Malaysia, se scria în alfabetul arab. Această scriere este denumită
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
de pagini îngălbenite de vreme. Nu mai puțin curios era și documentul aflat între paginile sale, și anume o scrisoare datată „Praga 19 august 1666”, scrisă de un anume Joannes Marcus Marci și adresată lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor și lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci susținea că documentul ar fi aparținut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552-1612), care îl achiziționase în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
imagini sau limba în care a fost redactat. Și asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiștii americani care au descifrat codul german „Enigma”, a eșuat lamentabil. Inițial, decriptarea sa părea o sarcină ușoară pentru lingviștii contemporani, atâta vreme cât textul era format din cuvinte ce se repetau și păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemenea tuturor limbilor cunoscute. Entuziasmul acestora avea, însă, să pălească la scurt timp, atunci când vor descoperi că alfabetul necunoscut părea să semene cu
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
Banat", Lugoj, 11, 2012; Livius Petru Bercea, "Paralela 45", Timișoara, 2 aprilie 2013 etc. Nicolae Ciobanu, Însemne ale modernității, II, Editura Cartea Românească, 1979; Alexandru Ruja, Parte din întreg, II, Editura Excelsior, Timișoara, 1999; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni, Editura Marineasa, Timișoara, 2000; Maria Nițu, Seducții literare, Editura Eubeea, Timișoara, 2005; Dicționar al scriitorilor din Banat, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005; Aurel Sasu, Dicționar biografic al literaturii române, Editura Paralela 45, Pitești, 2006; Alexandru Ruja, Printre cărți
Olimpia Berca () [Corola-website/Science/310067_a_311396]
-
și 13 scrisori către "New Scientist" și un articol în "Physics Education". Brunner a fost un membru acriv al organizației Campania pentru Dezarmare Nucleară și a scris versurile melodiei "The H-Bomb's Thunder", cântată cu ocazia marșurilor Aldermaston. A fost lingvist și Invitat de Onoare la prima Convenție Europeană de Science Fiction, "Eurocon-1", ținută la Trieste în 1972.
John Brunner (romancier) () [Corola-website/Science/310066_a_311395]
-
(născut la Bologna, Italia, la 18 iunie 1903 - decedat la Bologna, la 31 mai 1982) a fost un lingvist și romanist italian. Profesor universitar, a predat, succesiv, la universitățile din Bologna, Nimega, Budapesta, iar din 1935, la Universitatea din Padova, pe care a condus-o din 1947 până în 1952. Membru al mai multor academii culturale, director din 1927 până în
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
procesul dirijat de diferențiere a graiului moldovenesc de peste Prut a fost accentuat. Concomitent, lucrările de lingvistică publicate la Moscova și la Chișinău teoretizează „limba moldovenească” drept unitate autonomă în cadrul lumii romanice (mai ales după 1950). Câteva dintre acestea și comentariul lingvistului Carlo Tagliavini: Carlo Tagliavini: „Însă atunci când vrea să citeze aceste particularități, se mărginește să dea câteva cuvinte a căror arie este întreaga Moldovă istorică, iar câteva sunt cunoscute și în alte regiuni românești” (ca ciolan etc.). Carlo Tagliavini observă că
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
probă în privința independenței limbii moldovenești față de română, decât intrarea, în secolul al XIX-lea, a unui număr redus de neologisme culte din limbile occidentale. (p. 288) Studiul și al altor lucrări, lectura revistei „Limba și literatura moldoveniaskă” i-au întărit lingvistului italian o opinie anterioară: „m-am convins din ce în ce mai mult de ceea ce am afirmat la Congresul de Romanistică de la Florența, din 1956: pretinsa limbă moldovenească nu este de fapt decât româna literară, scrisă cu un alfabet rusesc ușor modificat (adică în
Carlo Tagliavini () [Corola-website/Science/310084_a_311413]
-
Eliezer Ben‑Yehuda ( אֱלִיעֶזֶר בֶּן־יְהוּדָה, 7 ianuarie 1858 - 16 decembrie 1922) a fost un lingvist, lexicograf și publicist evreu palestinian originar din Lituania - Belarus, principalul promotor al renașterii limbii ebraice ca limbă vorbită în Palestina. S-a născut în Luzhky, pe atunci în Lituania, în Imperiul Rus astăzi în nordul Belarus. Ben-Yehuda a fost elev
Eliezer Ben-Yehuda () [Corola-website/Science/310226_a_311555]
-
parte din vocabular împărtășit de limba albaneză, cel puțin aproximativ 160 de lexeme) și adstratul slav. Repartizarea vocabularului de proveniență din cele trei straturi este reflectată în vocabularul limbii române moderne în felul următor, potrivit unei statistici anterioare, făcută de lingvistul Dimitrie Macrea: compoziția etimologică a 49.642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM (Dicționarul limbii romîne moderne, publicat în 1958) este clasificabilă în 76 de grupe, dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1%. Vocabularul principalelor grupuri lexicale: latine
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
(n. 21 aprilie 1956, satul Segarcea-Vale, județul Teleorman) este un lingvist român, cercetător al limbii romani și activist pentru propășirea etniei rome din România, autor de manuale și dicționare în limba romani. s-a născut la data de 21 aprilie 1956 în satul Segarcea-Vale (județul Teleorman), într-o familie de etnie
Gheorghe Sarău () [Corola-website/Science/309044_a_310373]
-
și zona fluviului Volga, (inclusiv în Tatarstan). Noul alfabetal acestor limbi a fost bazat pe cel latin și a fost inspirat de alfabetul turc. O hotărâre asemănătoare a fost luată și pentru RSSA Moldovenească. Această inițiativă avea la bază teoria lingvistului Nicolai Iakovlevici Marr, care postula că limbile moderne au tendința să se unească într-o singură limbă a societății comuniste. Totuși, la sfârșitul deceniului al patrulea, politica în această privință a fost schimbată, guvernul sovietic reînființând anumite instituții ale Imperiului
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
și Asturia. Istoric, limba Galiciano-Portugheză originară din Galicia și Nordul Portugaliei, teritorii aparținând vechiului Regat al Galiciei (cuprinzând Galicia Romană) și ramificat începând cu secolul al 14-lea, odată cu expansiunea portugheză care l-a extins mai spre sud. Acolo sunt lingviști care consideră Galiciana modernă și Portugheza modernă drept dialecte ale aceleași limbi, dar aceasta este o chestie de dezbătut. De exemplu, în edițiile trecute ale Enciclopediei Britanice, Galiciana a fost numită dialect al Portughezei vorbit în nord-vestul Spaniei. Cu toate
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
el și-a câștigat rapid prestigiul de cel mai solid institut de profil din perioada interbelică. A funcționat la început pe lângă catedra de limba română a Facultății de Litere și Filosofie din Cluj. Așa cum l-a conceput fondatorul său, reputatul lingvist și om de cultură Sextil Pușcariu, devenit, totodată, și întâiul rector al Universității clujene, Muzeul Limbii Române își propusese, în „statutele” sale, următoarele obiective: „strângerea și prelucrarea științifică a materialului lexicografic al limbii române din toate timpurile și din toate
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
-I și J-L (până la cuvântul "lojniță"), care au văzut lumina tiparului între 1913-1949. La realizarea acestei opere lexicografice de mari proporții, considerate „una dintre culmile lexicografiei naționale”, rămase, din păcate, neterminată, au participat, alături de coordonatorul ei efectiv, Sextil Pușcariu, lingviștii Constantin Lacea și Theodor Capidan, secondați de Nicolae Drăganu, C. Diculescu, D. Evolceanu, Teodor Naum, Ștefan Pașca, Yves Auger, I.A. Rădulescu-Pogoneanu și alții. Cea de-a doua lucrare științifică de răsunet elaborată în cadrul institutului fondat și condus de Sextil
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
tom XI, partea a 3-a, litera T: "tocă - twist" (1983); tom XII, partea 1, litera Ț (1994), ultimul distins cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Este notabilă activitatea de coordonare lexicografică pe care a desfășurat-o în această perioadă lingvistul Vasile Breban, autor sau coautor și a altor dicționare explicative și generale sau cu profil enciclopedic. Începând din 2011, a fost reluată seria veche a "Dicționarului Academiei", la Cluj urmând a se redacta litera F. În cadrul colectivului de lexicografie bilingvă
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
grupului Shed în Praga, Cleveland, Seattle, Chicago și St. Louis. Prophet Five a fost început, cândva în timpul anilor 1970, de către Oskar Mueller, ca un proiect finanțat de o fundație privată. La acest proiect au luat parte cei mai buni matematicieni, lingviști, oameni de știință și criptologi; printre aceștia, James Lehman și tatăl lui André Michauxau au fost recrutați pentru a descifra o secțiune dintr-un manuscris din secolul al XV-lea, cunoscut sub numele de Profeta Cinque (Al ciniclea profet), scris
The Shed/Prophet Five () [Corola-website/Science/310688_a_312017]
-
Carlos cel neascultător era pozitivă pentru Filip, deși unii au comentat că prințul Filip părea mai puțin inteligent și competent politic decât fratele său. Într-adevăr, deși Filip a primit lecții de latină, franceză, portugheză și astronomie și părea un lingvist competent, istoricii recenți au suspectat că o mare parte din accentul tutorilor săi privind respectul, pioșenia și talentul lingvistic al lui Filip era pentru a evita să spună că de fapt nu era deosebit de inteligent și nu era dotat academic
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
Intellectuals" • "Men of Achievement "(Fifteenth Edition, 1990), dicționare apărute sub patronajul "International Biographical Center "(Cambridge) • Dicționarul Scriitorilor Români (R-Z), Ed. "Albatros", 2002 • Scriitori români din anii ’80-’90, Dicționar bio-bibliografic, vol. III (P-Z), Ed. Paralela 45, 2001 • Scriitori și lingviști timișoreni, Dicționar bibliografic, Ed. Marineasa, 2000 • Dicționarul Personalităților din Banat, 1996 • Dicționarul Personalităților din Bucovina, 1993 Între coordonatele ecriturii lui Adrian Dinu Rachieru - semnalate de criticul / stilisticianul Crișu Dascălu - se evidențiază: «nesaț(ul) informativ, supus însă unei cenzuri delimitatoare, capacitate
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
aldine), iar numele limbilor în care sistemul este folosit este dat în paranteze, mai ales atunci când sistemele de scriere și limbile în care acestea sunt folosite au nume diferite. Alte genuri de informații sunt de asemenea date. Opinia argumentata de lingviști precumm John DeFrancis și J. Marshall Unger este că sistemele de scriere ideografice (în care grafemele sunt ideograme reprezentând concepte și idei și nu anumite cuvinte), respectiv sistemele de scriere pictografice (în care grafemele sunt mici simboluri de tipul unor
Listă de sisteme de scriere () [Corola-website/Science/310784_a_312113]
-
peuples". În timpul activității sale de la Collège de France, Mickiewicz a fost audiat de numeroși studenți români. Ideile sale s-au răspândit între tinerii revoluționari (Alexandru Papiu-Ilarian, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu). Din acea epocă datează și primele traduceri în românește: lingvistul Stanisław Wędkiewicz a descoperit între manuscrisele Academiei Române o traducere completă din franceză a "Cărților poporului și pelerinajului polonez", făcută în Moldova pe la 1845. Trebuie menționat și faptul că Bogdan Petriceicu Hasdeu, care avea și rădăcini poloneze, a menționat numele poetului
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
aducere aminte - amintire", "de valoare - valoros, valoroasă", "cine știe cine - cineva", "a-și bate joc - a batjocori" etc. Totuși, o asemenea sinonimie nu există pentru toate locuțiunile. În limba română există locuțiuni pentru aproape toate părțile de vorbire, excepție făcând, după unii lingviști, numeralul și articolul, după alții numai articolul, locuțiuni numerale fiind considerate numeralele distributive ("câte doi, câte trei, câte un sfert" etc.). Astfel există locuțiuni: Din punct de vedere lexical, locuțiunea se caracterizează prin unitate semantică realizată prin pierderea individualității cuvintelor
Locuțiune () [Corola-website/Science/309901_a_311230]