4,823 matches
-
propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date pentru construirea structurii subiacente comune: limba. Lingvistica românească recentă reflectă aceeași preocupare pentru definirea conceptului de "enunț", dar rezultatele acestor cercetări sînt încă ezitante și inconsecvente; de exemplu, se definește enunțul ca fiind "o comunicare întreagă de sine stătătoare, un text care poate fi înțeles de cititor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoria cunoașterii, adică natura și izvoarele cunoașterii, extensiunea și valabilitatea ei. În această perspectivă, epistemologia reprezintă analiza modurilor de cunoaștere și evaluarea cunoștințelor, pentru a se concentra supra studiului metodelor de cunoaștere practicate de științe. Mai mult decît alte științe, lingvistica este implicată în problemele epistemologiei, deoarece studiul limbilor naturale înseamnă traversarea limbilor și analiza instrumentelor de investigare a lor, iar această particularitate solicită o atenție sporită în construirea teoriei și în elaborarea metalimbii. Producerea sensului nu se poate analiza altfel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice are aproape un secol. Direcția de cercetare denumită astfel se caracterizează prin baze antropologice care vizează studiul comparativ al comportamentelor comunicative din diverse societăți sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce țin de expozițiune, indiferent de statutul lor, ținînd cont de rolul acestei secvențe de discurs în constituirea ansamblului. V. gen de discurs. FREYTAG 1857; PAVIS 2002; PIERRON 2002. NM F FAȚĂ. Noțiunea "față" este folosită în pragmatică și în lingvistica interacționistă pentru a defini imaginea personală, construită de vorbitor în cadrul unei interacțiuni verbale. Rezultat al perspectivei sociolingvistice asupra noțiunii de "persoană", conceptul de "față" este exploatat atît în studiul interacțiunilor verbale, cît și în cel al politeții în limbaj. Conceptul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numai prin acestea pot stabili clase de povestiri în care ele devin caracterizante. Termenul focalizare este utilizabil în a n a l i z a d i s c u r s u l u i și cu semnificația din lingvistică, domeniu în care vizează întrebuințarea unor mecanisme gramaticale (de obicei sintactice) sau fonetice pentru a scoate în evidență un component al frazei. Principiile de focalizare sînt cu valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mari șanse să devină disciplină independentă, o disciplină lingvistică în curs de constituire care se ocupă cu studiul unităților frazeologice dintr-o limbă sau dintr-un grup de limbi, un domeniu de frontieră, situat, de obicei, în preajma altor științe. În lingvistica universală, dar și în cea românească, discuțiile privind criteriile ce trebuie respectate în analiza materialului factologic nu au dus, de multe ori, la realizarea unor distincții clare și au făcut discutabilă chiar existența unor termeni de specialitate adecvați și unanim
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de altă parte, "rol, activitate, destinație proprie unei entități". Ca atare, pe terenul științei limbii, unde asemenea conținuturi semantice sînt noționalizate deseori în procesele de analizare, interpretare și clasificare a faptelor, funcție devine termen cu diferite accepțiuni specifice. În lingvistica postsaussureană, s-a dezvoltat, de altfel, un curent de gîndire (funcționalismul) care susține că studierea unei limbi reprezintă în primul rînd stabilirea funcțiilor pe care diferite elemente ale limbii le au în comunicare. Cea mai răspîndită accepție a termenului funcție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structură a discursului, care îmbracă forme variate, deși urmează aceeași schemă, și se poate întîlni în texte aparținînd oricărui stil funcțional. Ea este totuși specifică, stilului științific, fiindcă pune ordine în datele cunoașterii și, ca atare, caracterizează gîndirea sistematică. În lingvistică, generalizarea este remarcabilă îndeosebi în domeniul semanticii lexicale, unde se realizează, de fapt, o aplicare a valorilor ei obișnuite. Astfel conceptul "scaun" (care reprezintă semnificația cuvîntului scaun) se obține pornind de la percepția obiectelor care au un număr de proprietăți comune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subiectivitate, deoarece o cenzură mai mult sau mai puțin conștientă se manifestă din perspectiva gramaticii normative. V. actualizare, oral, producere a sensului, scris. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SBLOT - VERINE 2001. RN GRAMATICALIZARE. În lingvistica diacronică, prin gramaticalizare se înțelege transformarea unui morfem lexical într-un morfem gramatical, care se produce în evoluția unei limbi sau în trecerea de la o limbă la alta a unui cuvînt autonom. Termenul de gramaticalizare a fost lansat în 1912
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ipoteză. V. diacronie, discurs, gramaticalitate, limbă, pragmaticalizare, sincronie. MEILLET 1912; DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; MARCHELLO-NIZIA 2006; BUSSMANN 2008. RN GRAMATICĂ TEXTUALĂ. Disciplină recent impusă în cîmpul de investigație a științelor limbii, apropiată de lingvistica textuală, prin obiectivul comun abordat, textul. Orientarea generativ-transformațională a inspirat, în cercetarea palierului gramatical, recunoașterea unui nivel supra (trans)-frastic, dincolo de nivelul clasic al frazei, nivel care reprezintă modelul comunicării propriu-zise. După lucrările cercetătorilor germani (de exemplu, J. Ihwe 1972
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asupra investigării textului o inițiază E. Coșeriu și școala coordonată de acesta la Tübingen; respingînd în mod justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți ale gramaticilor unor limbi și științe ale textului în general, E. Coșeriu propune o lingvistică a textului concepută în termenii sintaxei funcționale și ai lingvisicii integrale, textul fiind un nivel de structurare al unei limbi, nenecesar, dar empiric posibil și universal, constituit pe baza a patru operații: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
transcendentale ale ideilor. Mai tîrziu, Hegel a substituit subiectului astfel conceput un proces abstract de ascensiune către ideea absolută, după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiul limbii, idealismul deplin nu se poate manifesta, deoarece de obicei sînt avute în vedere și realități specifice diferitelor limbi, fapte concrete, prin urmare, cărora li se poate atribui trăsătura materialității. Din asemenea constatări, se poate deduce că, nici pentru lingvistică în general și nici pentru analiza discursului în special, menținerea numai în latura idealității sau numai în cea a materialității nu este nici benefică și nici posibilă, decît numai ca o chestiune de principiu. A n a l i z
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contextuală este deci o propoziție care reiese atît din enunț, cît și din contextul său. V. deducție, inferență. AUSTIN 1962; GRICE 1967, 1989; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM IMPLICATURĂ. Termenul implicatură a fost introdus în lingvistică de Herbert Paul Grice, în 1975. El desemnează conținuturile pe care locutorul le comunică indirect prin enunțul său, conținuturi care privesc aspectele non-vericondiționale ale enunțurilor emise, căci implicatura nu se supune condițiilor de adevăr ale frazei. Introducerea acestei noțiuni a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntul informație are în nucleul lui semnificativ conținutul de idee sau trăsătură adusă la cunoștință sau manifestată. La mijlocul secolului al XX-lea, s-a constituit o disciplină specială în cadrul matematicii, care s-a numit teoria informației și care a influențat lingvistica, stimulînd-o să-și simplifice problematica și să-și delimiteze direcțiile de investigație. Fenomenul s-a putut produce deoarece, în cadrul acestei teorii, informația era apreciată ca fiind orice element ce putea fi exprimat cu ajutorul unui cod, astfel încît schema informației a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toate sistemele biologice și evolutive au condus la concluzia că acestea au în comun anumite trăsături formale. Plecînd de la această premisă, interacțiunea există ca principiu fundamental în situații de comunicare, indiferent de natura schimbului interacțional (matematică, tehnologie, biologie, sociologie, economie, lingvistică, psihologie, filozofie ș.a.). În 1968, Ludwig von Bertalanffy a afirmat că pentru a înțelege un sistem, trebuie studiate atît elementele care îl compun, cît și interacțiunile dintre acestea. În teoria sistemelor și în cibernetică, noțiunea de "interacțiune" apare începînd cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interlocutorului) al comunicării umane. Pentru ca un act de comunicare să fie reușit, participanții la interacțiunea comunicativă trebuie să recunoască strategiile care apar în interacțiune, atît la nivelul enunțării, cît și la nivelul interpretării, ceea ce dovedește caracterul convențional al comportamentului strategic. Lingvistica interacționistă vine ca reacție împotriva lingvisticii codului și lingvisticii frazei, avînd drept punct de plecare teoria jocurilor de limbaj, propusă de L. Wittgenstein, teoria actelor de vorbire, precum și teoria acțiunii comunicative a lui J. Habermas. Pragmatica studiază interacțiunile verbale în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
act de comunicare să fie reușit, participanții la interacțiunea comunicativă trebuie să recunoască strategiile care apar în interacțiune, atît la nivelul enunțării, cît și la nivelul interpretării, ceea ce dovedește caracterul convențional al comportamentului strategic. Lingvistica interacționistă vine ca reacție împotriva lingvisticii codului și lingvisticii frazei, avînd drept punct de plecare teoria jocurilor de limbaj, propusă de L. Wittgenstein, teoria actelor de vorbire, precum și teoria acțiunii comunicative a lui J. Habermas. Pragmatica studiază interacțiunile verbale în strînsă legătură cu teoriile enunțării, cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să fie reușit, participanții la interacțiunea comunicativă trebuie să recunoască strategiile care apar în interacțiune, atît la nivelul enunțării, cît și la nivelul interpretării, ceea ce dovedește caracterul convențional al comportamentului strategic. Lingvistica interacționistă vine ca reacție împotriva lingvisticii codului și lingvisticii frazei, avînd drept punct de plecare teoria jocurilor de limbaj, propusă de L. Wittgenstein, teoria actelor de vorbire, precum și teoria acțiunii comunicative a lui J. Habermas. Pragmatica studiază interacțiunile verbale în strînsă legătură cu teoriile enunțării, cu actele de vorbire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de a asigura intermitent rolul de alocutor (eu/voi) reversibil în locutor (eu/noi). O perspectivă definițională mai amplă o întîlnim la Patrick Charaudeau, unde termenul interlocutor este definit dintr-o dublă perspectivă: cea a sensului comun și cea a lingvisticii limbii și a lingvisticii discursului. Astfel, în sensul comun, interlocutorul este persoana care dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rolul de alocutor (eu/voi) reversibil în locutor (eu/noi). O perspectivă definițională mai amplă o întîlnim la Patrick Charaudeau, unde termenul interlocutor este definit dintr-o dublă perspectivă: cea a sensului comun și cea a lingvisticii limbii și a lingvisticii discursului. Astfel, în sensul comun, interlocutorul este persoana care dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvisticii discursului. Astfel, în sensul comun, interlocutorul este persoana care dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica limbii și de lingvistica discursului pentru a desemna, la plural, partenerii unui schimb verbal în situația de comunicare orală care au, succesiv, dreptul la cuvînt. La singular, interlocutorul este considerat receptor al unui act de comunicare, care își exercită dreptul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul comun, interlocutorul este persoana care dialoghează, discută, conversează cu o alta și care reprezintă destinatarul subiectului vorbitor cu drept de a lua cuvîntul pentru a răspunde, la rîndul său, locutorului. Acest sens este preluat de lingvistica limbii și de lingvistica discursului pentru a desemna, la plural, partenerii unui schimb verbal în situația de comunicare orală care au, succesiv, dreptul la cuvînt. La singular, interlocutorul este considerat receptor al unui act de comunicare, care își exercită dreptul la cuvînt. Prin aceasta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constă în situarea inițială într-un spațiu inedit, prin construirea de corpusuri de texte pornind de la documentele istorice, pe baza cărora studiază enunțurile și relevă strategiile discursive, încheind cu o evaluare cantitativă a lor. Orientarea istoricilor spre unele dintre problemele lingvisticii nu a condus însă nici la rezultate importante și nici la un acord între specialiști în ceea ce privește valabilitatea rezultatelor. O constatare acceptată de istorici și de lingviști a fost aceea a imposibilității conturării unui studiu al condițiilor lingvistice ale apariției formelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IZOTOPIE. Termenul izotopie a fost propus în 1966 de A. J. Greimas, trecînd de la un domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]