3,144 matches
-
ori al unor imbolduri doctrinare, forma ajunge a se manifesta, în cele din urmă, ca o "extază a imaginarului" care a izbutit a absorbi principiul formal în cel substanțial: "Disputele celor două principii, care au asigurat, în bună parte, dialectica lirismului pillatian, sfîrșesc în această concordanță în care imaginarul produce, susține și alintă forma, lăsîndu-se explorat de principiul ei". Rezumînd astfel amplul și, în același timp, doctul și densul discurs al lui Al. Cistelecan, se cade a menționa cooperarea, în cadrul său
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Ignat - Oedip. El are tinerețea, fizicul, mobilitatea și înainte de toate glasul bun, rezistent, timbralitatea care îl susțin de-a-lungul acestui parcurs excepțional. Atât de bine cântă secvența cheie “Il est un breuvage a double saveur” (Cunosc o otravă cu gust îndoit), lirismul ascuns în materia dură a rolului, încât perspectiva cizelării în timp îi este deschisă. Cred că poate realiza o vocalitate netezită, dincolo de încrâncenare și violență, o aprofundare nobil nuanțată. Pronunția în limba franceză - se aude că a fost mult studiată
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. Însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
cristică, prin urmare absolută, așa cum rezultă din următoarea închinare adresată lui Gheorghe Zamfir: Se aude/ În tot Universul/ Șoapta naiului tău./ E ca și cum Hristos/ ar sufla dimineața/ În foc./ Cîtă Țară e-n cîntecul tău,/ Atît vom trăi" ( Focul). Acest lirism colectiv, precipitat de o situație geopolitică, poate fi urmărit în meandrele sale imprevizibile, în strategiile prin care se întîlnește cu lirismul propriu-zis, individual. E ca un joc de dilatări și replieri ale unui suflet totodată generic și personalizat. Poetul se
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
E ca și cum Hristos/ ar sufla dimineața/ În foc./ Cîtă Țară e-n cîntecul tău,/ Atît vom trăi" ( Focul). Acest lirism colectiv, precipitat de o situație geopolitică, poate fi urmărit în meandrele sale imprevizibile, în strategiile prin care se întîlnește cu lirismul propriu-zis, individual. E ca un joc de dilatări și replieri ale unui suflet totodată generic și personalizat. Poetul se exprimă și pe sine prin tema sa dominantă, obsesivă, ca și cum vorbind mulțimii la un megafon, ar face mărturisiri intime: "N-ai
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
poetului francez apar ca o mostră a unei concepții "deviante", a unui "simulacru" al relațiilor la care poetul e capabil să ajungă, datorită contemplației și intuiției, "în stările sale de grație, cu lucrurile și ființele, în planul vieții imediate". Năzuința lirismului spre stabilirea substanței sale "absolute" conduce la statutul poemului modern abordat ca un "obiect în sine", așa cum apare în versurile unor Mallarmé, Gottfried Benn, Ungaretti, Valéry. înainte de-a trece la poezia tranzitivă, să semnalăm dificultatea în care se situează
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
e în principiu ontologică, ontologică în sine, chiar dacă posedă aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu din 1942
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
prin ea riscă să îmbătrânească ucenic al virtualităților.” Că încă are nevoie o va dovedi nefericitul Îndreptar pătimaș. De aceea, trebuie să se redefinească: „Un suflet vast încins în formele franceze...” Prin asta, „să evităm panta elegiilor.” Să renunțe la lirism. Căci: „Patosul dezlănțuit, fără chinga normativă, duce la dezarticularea spiritului, la un gotic deșănțat.” Vrea să se schimbe fără să se piardă. Să devină „un om ce-și controlează reflexele din spor de viață nu din uscăciune”. Va fi definit
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
dar nu știu cine/ merge undeva dar nu știu unde/ stați și voi prin șanțuri că va tunde." (Jupânu^) O inspirație astmatica Recitind cu detașare poezia lui Mircea Dinescu, remarcam și ceea ce subminează această poezie. Este vorba, în primul rând, de suflul scurt al lirismului. Fiecare poem este compus din secvențe fără prea mare legătură între ele. Aceste secvențe le putem... amestecă, asemenea unor cărți de joc, și putem compune din ele alte poeme, după cum vrea hazardul. Iată un posibil poem creat astfel: "Nenorocirea umblă
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
noastră, la București a fost într-o formă excelentă. Într-o combinare de stiință suverană și inspirație a concentrat în cele câteva măsuri ale unei arii o întreagă dramă. De la declarația înfocata și declamatorie a lui Cavaradossi (Recondita armonia) la lirismul suav al poetului Rodolfo, de la angoasa, zbuciumul lui Turridu din Cavaleria rusticana la evocarea îndurerata din E lucevan le stelle cantul este branșat la tensiune maximă. Iar în setul de canzonette simplitatea muzicii, foarte subtil jucată, aduce cu fiecare piesă
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie pe care norma extrovertirii o poate face introvertirii. Iată o mostră pe trama solitudinii: Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
este de a nu cădea, pe de o parte, într-o simbolică mecanică, pe de altă parte, într-un conceptualism sec și lipsit de reliefť". Iar într-un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
conceptualism sec și lipsit de reliefť". Iar într-un dialog cu Adrian Păunescu, afirma "liniștit": "Există mari poeți care scriu un lirism antisentimental și extrem de riguros. Părerea mea este că, în ultimul timp, prea se confundă ținuta intelectuală cu uscăciunea, lirismul cu bolboroseala informă și inefabilul cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică, își trage seva din îndureratele coline ale Ardealului, ținutul de neuitat al copilăriei poetului. Cu Elegiile transilvane ne
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
fixează pe hârtie". Din această cauză, apariția cenzurii ideologice coincide cu sfârșitul cărții, altfel spus cu moartea literaturii. Stilul Monicăi Lovinescu este alb, curat, fără adjective, învecinat cu replicile din teatrul absurd. E loc și de umor, și de un lirism care nu cade niciodată în sentimental, ci este mai degrabă tragic, ca în capitolul despre cuplul care așteaptă penibil, chinuitor, doar să treacă încă o zi, să treacă timpul, tocmai pentru că nu mai așteaptă nimic de la fiecare zi și pentru că
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
Grigurcu O tendință apăsată a poeziei noastre actuale este cea a "demitizării". Adică a destrămării convențiilor, deopotrivă cele ale semnificatului și semnificantului, a unei deplețiuni de substanță consacrată, pînă acolo unde mijește ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a schița, în liniile imediat următoare, un șir de îndemnuri sieși adresate: "să mă las mai curînd în voia unei active reverii (...). Să umplu un gol. Să-l transform într-o plenitudine care este a mea". Aceasta este, așadar, mișcarea lirismului în cauză: de la gol înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
poeziei franceze, posterior simbolismului, dar marcat de sensibilitatea romantică. În 1901 îi apare primul volum de versuri Le coeur innombrable, urmat de L’ombre des jours (1902), Leș Eblouissements (1907), Leș Vivants et leș Morts (1913), toate dominate de un lirism din ce in ce mai grav, culminând cu L’Honneur de souffrir (1927). Fiica a lui Grégoire Bassaraba de Brancovan, fiul lui George Bibescu și al Zoiei Mavrocordat, si a Ralucăi Musurus, cretana, fiica lui Musurus Pașà, ambasadorul Porții Otomane la Londra, Anna de
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
și atît. Cred însă că regizorul dezvoltă filmul de la un nucleu format de o imagine obsedantă și că acesta ia direcțiile de forță ale unui complex obsesional. În acest sens, avem o serie de decupaje fascinante, cu un fel de lirism maladiv, camera străbate spații obscure, coridoare, intră în camere cu o luminescență bizară, focalizează în grosplanuri care deformează sau decupează mutilant chipul, reține conturul unor buze, falange, jarul aprins al unei țigări etc. din care se desprinde o senzualitate groasă
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
e tot atât de mistuitoare ca și a bengalezei și care sfârșește tot atât de dureros ca și ea. Dar Ghighi e privită cu totul din afară, e desentimentalizată, pentru că în întoarcerea din rai autorul e pe drumul obiectivizării, al epicizării, al dezintoxicării de lirism. întoarcerea din rai e pe punctul de întretăiere a două tragedii: una individuală, a lui Pavel Anicet, și alta colectivă, a generației noi. Mircea Eliade a pus în acest roman generația tânără în fața tuturor problemelor: în fața existenței materiale, a politicii
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
cunoscut ca fotograf) . Are și de ce să fie controversat. Ideea că poți fi infectat cu SIDA din momentul începerii vieții sexuale m-a speriat mai rău decât tot chinul bolii descris în detaliu în piesa/mini-serialul Îngeri în America. Acolo, lirismul și halucinațiile sugerau - e drept, oblic - speranța unei redempțiuni. Se murea poetic. Or, filmul lui Clark se situează la extrema opusă. E la fel de crud ca un ficat de porc agățat în vitrina unei măcelării. A nu se citi "ne-elaborat
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]