2,404 matches
-
Pop și Daniel Bănulescu. În cărțile următoare, net inferioare estetic, facile, cu tușe de vulgaritate gratuită, autorul adoptă poza unui scandalos poet socio-erotic, care are ambiția de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
celălalt plan al piesei, cealaltă poveste, tot de dragoste, fiind cea dintre Scriitor și Ea-Criticul. Scriitorul, autor de teatru, un fel de Don Juan insensibil, învață treptat să iubească. „Dascălii” lui sunt cele două femei din viața concretă și cea livrescă: Femeia concretă, iubita, și Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiași principiu feminin, contopite în cele din urmă. SCRIERI: Impresii literare sovietice, București, 1948; Maiakovski, București, 1949; Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
cu aceste preferințe e formată din zei, eroi, războinici, jertfe, corăbii, sculpturi. Inventivitatea imagistică este valorificată și în volumele de versuri Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
Dialectica limbajului poetic”, CLG, 1987, 2; Ruja, Parte, I, 197-202; Cornel Ungureanu, Mic tratat despre implozia poetică, „Timișoara”, 1995, 155; Șerban Foarță, Crișu Dascălu-55, O, 1996, 6; Adriana Iliescu, „Havuze de nisip”, PSS, 1996, 6-7; Adrian Dinu Rachieru, Un temperament livresc: Crișu Dascălu, CL, 1997, 3; Livius Bercea, Crișu Dascălu sau Spațiul dintre lingvistic și poetic, „Paralela 45”, 2001, 3425; Viorica Bălteanu, Crișu Dascălu - 60, „Rostirea românească”, 2001, 10-12; Livius Bercea, Crișu Dascălu. Bucuria comunicării prin cuvântul poetic, „Rostirea românească”, 2001
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat desfrâu metaforic, vizând frecvent oximoronul. Poetul plănuiește o mitologie proprie, menită să redimensioneze lumea în cheie personală, reunind proiecția cotidianului în topoi arhetipali cu metafora livrescă deseori căutată, artificioasă. Atitudinea constantă pare a fi aceea a unei încrederi totale în forța verbului de a face din orice imagine a lumii o celebrare patetică a ei, încât în poeme își găsesc loc expresia „frustă familiară, provincială sau
DAVID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
amurg / sub candela sfântă / a inimii noastre / și să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
dublu („omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe Borges.// El își înclină capul, se oprește în loc și m-ascultă/ transpus într-o
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
pentru literatură. El dictează versuri, articole, amintiri. Din epistolele lui transpar deprimarea și amărăciunea unui „învins al Vieții”. Primele încercări literare, nepublicate, ale lui D. sunt în franceză - versuri și proză, compuse fie dintr-o pornire spontană, fie ca exercițiu livresc. După debutul din 1885, în „Revista literară”, cu stihuri românești, va mai colabora la „Epoca”, unde se servește și de pseudonimul Bedecu, „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, la care folosește și semnătura Théodore Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme golănești
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
scriiturii iradieri de parabolă. Viața imediată și arta, cu plăsmuirile ei care, ca prin farmec, prind să hălăduiască prin lume, pentru a încremeni în final pe pânza unde penelul pictorului le înveșnicește, sunt componentele unui joc magic, cu volute de livresc (Focul e dincoace). Plăcerea de a povesti, sub un, mereu repetat, „îndemn la vorbă lungă”, se răsfață îndeosebi în romanele lui istorice. Înțesate de tot felul de întâmplări, ele au o desfășurare alertă, pe alocuri captivantă, mizând pe neprevăzutul suitei
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
Golescu nu descoperă Europa, de care, ca membru instruit al protipendadei și cititor de carte grecească, nu fusese niciodată străin, ci își descoperă propria-i vocație de luminător. Europa trebuia să fie așa cum și-o închipuise, așa cum trăia, ca experiență livrescă și mit, în gândul tuturor oamenilor culți din Principate; nou cu adevărat pentru Golescu va fi fost ricoșeul, proiecția celor văzute pe ecranul lăuntric, aprecierea pe care de-aici înainte avea să și-o dea sieși și țării. PAUL CORNEA
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
iudaică, Golem, care reia motivul clasic în cheie parodică, dar și cu puseuri de poezie, într-o atmosferă de magie marqueziană, se reinterpretează legenda biblică a Facerii. Celelalte texte se apropie, stilistic și tematic, într-un registru compozit (de parodie livrescă binevoitoare), de feeria shakespeariană (Kagemusha, împărăteasa fluturilor repovestește în stilul unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
este atât de pregnant, încât totul pare un legat. De data aceasta, frecvența unor sintagme precum somnul, singurătatea, prea multa noapte, alăturate de nesomn, neodihnă, dincolo de o posibilă apropiere de Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, nu semnifică atât o influență livrescă, cât o trăire trecută în cuvânt, în ultimele cuvinte înainte de „ceremonia ceremoniilor”: „să mori / așa cum numai vulturii / își îngroapă singurătatea în aripi.” Antologia La marginea împărăției (1983) cuprinde, pe lângă poeziile din cele două volume anterioare, și câteva postume, definitivate pentru
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
acțiune intertextuală a titlului nu se oprește aici. Sphinx-ul repune pregnant pe tapet problema identității subiectului modern, confruntat cu o represivă istorie a sexualității sinonimă cu un repertoriu al excluziunilor de tot felul. Desigur, În primul rînd, titlul Sphinx e livresc. N-ar fi fost niciodată ales de tinerele scriitoare thrash din ziua de astăzi - gen Virginie Despentes, Claire Legendre sau Lolita Pille, pentru care orice aluzie culturală Înaltă este suspectă de lipsă de autenticitate. Sphinx - lipsit de articol, deci din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dislocarea cutumelor lingvistice și-ntr-un sens, și-n celălalt. Proiectului publicistic al lui Catherine Millet, Însoțit de cel al soțului ei, Jacques Henric, autorii de text & imagine Întru etalarea carierei sexuale a doamnei, i se pot administra două interpretări livrești: prima este cea sugerată deja. Ea ar descrie cartea În termenii afirmării actului creativ ca eliberare și cunoaștere de sine exemplară; ai curajului prin care lumii i se oferă o interpretare inedită, mai aproape de adevăr pentru că mai departe de uzanțe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acoperă, În speță apartamentul familiei Raffin și chiar dacă această arhitectură ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe care, de teamă, nu-i lasă să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un italian poate trasa o Cale a Vidului, și că ambele apocrife n-ar fi neapărat lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui glob identitar comun care tinde să producă, firește, divers, În funcție de fișa individuală a creatorului, un același tip de literatură, conștientă de Înlănțuirea tuturor particulelor care, de la distanță, par imagine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
bovaric implantat profund de astă dată În fibra psihică masculină: o ființă socială mult mai puțin ofertată social decît În urmă cu un secol și jumătate. Eric Holder transcrie experiențe memoriale, amintiri. Cititorul se dă În vînt după amintiri frumoase, livrești sau nu, documente ale unei lumi interioare bogate, cu extensii spre cea istoric-prezentă, contemporană. De aici vine și succesul unor Quignard sau Makine. Există un set de tehnici de autentificare simple ale scriiturii anamnezice fagmentarism, ezitări, alternări ale registrelor de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul la tactici de Înfrumusețare a propriei vieți, de deconstruire a tuturor prealabilelor ei, de diferențiere În scop soteriologic,? Bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]