3,374 matches
-
1985: 280), dar și mitologic am adăuga noi. Infrastructurat de universul dorinței, discursul publicitar privilegiază ficțiunea, proiecția Ego-ului într-un univers mitic în care este sau poate să fie eroul. În egală măsură discursul publicitar este subîntins de un univers ludic (P. Charaudeau, 1983: 102) al jocurilor de cuvinte, al ironiei, rimei și simetriei, prin care se instaurează o complicitate a plăcerii. Reușita mesajului publicitar este determinată de maximalizarea diferențelor (publicitatea pentru o mașină: Rabbitt Le lapin qui fait vroom!) și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al companiei Air France etc.), tipografic (axat pe hiperbole grafice: supradimensionarea acroșajelor, sublinieri, încadrări, discontinuități în linearizarea mesajului), fotografic (cu efecte retorice de punere în scenă a obiectului, de manevrare a dimensiunilor și volumelor) și morfologic (în sens semiotic și ludic de poziționare a actanților umani și non umani: antropomorfizarea obiectelor și a "prestațiilor" lor, minimalizarea umanului redus la simplul rol de spectator al happening-urilor tehnicii etc.). Privilegiind valorile euforice (fericirea, bunăstarea, bucuria de a trăi la joie de vivre
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
kantiene ale calității, cantității și relației atît comportamentului verbal cît și celui nonverbal, vom discuta un posibil principiu general de interpretare a glumei, bazat pe distincția direct derivat (aplicabilă atît actelor verbale, cît și celor neverbale). Gluma este un act ludic prezentat ca atare de emițător e vorba de agentul care anunță neechivoc: "să vă spun una bună", "știu un banc nemaipomenit"; în acest caz clișeul, convenția, uzajul lingvistic vor fi dinamitate, instaurîndu-se un spațiu al creativității lingvistice (în sensul chomskian
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de fapt pozitivă ("Vai ce inteligent din partea ta"), iar semnificația implică exact opusul ei, de aici transformarea ei într-un act de amenințare a feței interlocutorului (E. Goffman, 1971). În schimb, gluma suspendă relațiile tensive între interlocutori, instituind un spațiu ludic a cărui structură polemic-contractuală (cf. Greimas, 1983) vizează sistemul social și lingvistic, și nu raporturile interpersonale. 7.3. Normă comportamentală/vs/normă lingvistică Plecînd de la opoziția normă comportamentală/vs/normă lingvistică putem vorbi de glume extralingvistice (preponderent factuale, de-construirea
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a pus pioneza pe scaun ?" Această inversare a relației de autoritate continuă într-un anume mod ritualurile de "răsturnare" practicate în Evul Mediu, prin care, cu ocazia carnavalului, "nebunul" încoronat rege, săracul înnobilat își lua o revanșă socială (la modul ludic) prin această intervertire de statut. Pentru o receptare adecvată a glumei este indispensabil ca locutorii să folosească un cod comun, să fie complici în opinii, mentalitate, experiență; dacă interlocutorul nu împărtășește universul social, național, cultural al locutorului ("shared knowledge" Searle
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ci urmarea unei atitudini de tip clasic. Privite panoramic, comentariile românești manifestă așadar mai curând reținere în situarea Margueritei Yourcenar de partea modernității, cu toate că unele afirmații au mers și în această direcție, fie la modul general de exemplu, privind tratarea ludică a viziunii sale despre lume, în fond sceptică 25, ori privind barocul ei26 , fie cu aplicații mai stricte ca în cazul motivului oglinzii 27 ori al călătoriei 28. Pe drept cuvânt, Radu Toma a disociat scriitura yourcenariană de cea a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
simplu gen comic minor. În "Parodia literară în Antichitate. Evoluția formelor epice și apariția romanului", este remarcată, în mod corect, distanța existentă între perspectiva modernă asupra parodiei, cea care suprapune acest tip de discurs cu cel critic, acoperind aspecte comice, ludice, metaficționale, și cea antică, neacoperitoare a unor sensuri pozitive, laudative. Primii teoreticieni vor fi mai degrabă interesați de etimologie, de practicile orale ale parodiei, dar și de o contextualizare extraliterară a acestui gen. Atentă la filiații și la continuitate, Livia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
avut întotdeauna la îndemână pentru a inova, regenerându-se. Salutând parodia drept un tip de literatură autoreflexivă cu priză la public, pe care îl atrage de partea ei creând un cadru de lectură destins cu ajutorul ironiei, umorului și al plăcerii ludice, lucrările de specialitate mai noi1 care-i sunt dedicate readuc în actualitate vociferantele dispute privitoare la acest subiect, contribuind la depășirea acutului complex al marginalizării pe care l-a trăit mult timp, alături de creatorul ei, această formă de expresie artistică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primul plan parodia, considerând-o rezultatul unei transformări de mentalitate de proporții întrucît a reușit atât să nege, cât și să recupereze trecutul literar pe care îl încorporează. Indiferent dacă vor fi numite travestiuri parodice (Mihail Bahtin), transformări în regim ludic ale unui text anterior (Gérard Genette), imitații caracterizate prin inversiune ironică (Linda Hutcheon) sau vor rămâne, pur și simplu, circumscrise modului parodic de concepere și receptare a literaturii, operele alese spre exemplificare conving prin caracterul dublu codificat, prin trăsăturile parodice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abreviere pentru L'Ouvroir de Littérature Potentielle), fondat în noiembrie 1960 de Raymond Queneau, François Le Lionnais, Léonce Nadirpher și alții. Aceștia s-au constituit, declarat, în "avatarii moderni ai parodiei", practicând "parodia de dragul parodiei", ca "transformare textuală cu funcție ludică". Au inventat oulipème-ul (text produs de Ou.Li.Po) și chiar oulipisme-ul (text scris, chiar anterior creației respectivilor autori, în maniera unui oulipème15). Practica numită în original oulipienne include un întreg arsenal de tehnici, practici și procedee, într-un corpus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca mai târziu să se atingă dimensiunea seriozității interpretative. Astfel încît cea de-a doua perspectivă asupra parodiei pe care o au în vedere textualiștii trebuie căutată în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o detașare declarată, o ruptură de critica universitară, încă prea îndatorată istoriei literare, și noua percepție, "neoformalistă" asupra stratificării operei literare și a actului lecturii. Dar și în cadrul acestui grup diferențele de opinie și-au spus cuvântul, "unii evidențiind elementul ludic (Roland Barthes în ultima parte a carierei sale, Jacques Derrida în comentariile la Mallarmé, Joyce sau Celan), iar alții preferând modelul agnostic sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
explicație, Genette distinge două operații majore la care parodistul poate recurge și pe care cititorul trebuie să le decodifice, în funcție de relațiile care se stabilesc între hipertext și hipotextul său: transformarea și imitația. De aici, regimurile în care ele pot evolua: ludic, satiric și serios. Din datele enumerate până aici, rezultă, pe o linie de interpretare derivată din Poetica lui Aristotel, un tabel în interiorul căruia vom regăsi, bine delimitate, cele două operații și, pe coloane, regimurile ale căror spații de demarcație sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fie o atribuim figurilor de stil ("ornament punctual al discursului"), pe linia pe care, deschisă de Aristotel, au cultivat-o și studiile secolului al XVII-lea, fie o încadrăm la capitolul practicilor hipertextuale, întrucât e efectul unei operații de transformare ludică, fie o considerăm un gen în sine, impunându-se prin specificitatea sa, prin ceea ce nu vom regăsi în alte genuri. Decisive rămân condiția de lectură (receptarea textului), pentru că participă activ la definirea genului prin percepția (deci existența) operei ca atare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru că participă activ la definirea genului prin percepția (deci existența) operei ca atare 55, și, în consecință, recunoașterea fermă a textului țintă, a obiectului parodiat. Deși manifestă multe din trăsăturile parodiei în calitatea lor de transformări ce vădesc înclinația spre ludic, oulipismele rezultând în urma "jocului de-a limbajul", creațiile grupului Ou.Li.Po ridică și problema diferențelor: "la parodie est un jeu d'adresse; l'oulipisme est un jeu de hasard, comme la roulette"56. Hipertextul este fie produsul unei transformări
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
indirecte echivalentă cu imitația (cazul Eneidei lui Virgiliu e văzut ca o imitație a scrierilor homerice). În urma operației de transformare, temeiul oricărui palimpsest, pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pot să apară trei tipuri de practici hipertextuale, pe primul loc situându-se parodia (transformare în regim ludic), urmată de travesti (transformare în regim satiric) și transpoziție (transformare în regim serios). În urma operației de imitație, apar pastișa (imitație în regim ludic), șarja (imitație în regim satiric) și deformarea (forgerie, în fr. în original) (imitație în regim serios). Istoricul parodiei îi permite cercetătorului un excurs desfășurat mai ales în spațiul literaturii franceze, dar și al literaturii de specialitate, cuprinzând referiri la tratate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai poate fi dată în lipsa delimitării acesteia de speciile aflate în imediată vecinătate. "Cuvântul parodie lasă, în general, loc unor confuzii foarte serioase, pentru că prin parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja la "imitație satirică". Iar dacă pastișa este imitație de stil, parodia strictă procedează la transformarea textului, deci va fi definită ca transformare semantică, "deturnare a textului cu modificare minimală" (în timp ce travestiul presupune "transformarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
iar șarja se suprapune peste ideea de pastișă satirică, în genul À la manierè de..., spre deosebire de pastișă, care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja este regimul satiric, a cărui funcție dominantă este deriziunea; la forgerie 59 este imitația în regim serios, a cărei funcție dominantă este continuarea sau extensia unei realizări literare preexistente"60. Enumerarea de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
După o scrutare teoretică a conceptului, vom constata că în modernitate majoritatea teoriilor plasează parodia în vecinătatea burlescului sau a ironiei, îmbogățind-o cu o întreagă paletă de nuanțe care originează în vecinătatea comicului pur, pentru ca ulterior să o asocieze ludicului sau metaficțiunii, scriitorii fructificând orizonturile de regenerare intrinsecă a artei literare deschise de aceasta. În Antichitate însă, opinia general împărtășită nu acoperea și un sens pozitiv, parodia nu era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
necesare, altfel am avea de a face cu un plagiat) vizibile în cazul unor autori ca Michel Tournier sau José Saramago. În contrapartidă, trebuie adusă în discuție aici contribuția lui Genette, care vorbește despre dezvoltarea parodiei în două regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în calitatea lor de practici hipertextuale: "una [...] vizează un fel de simplu amuzament sau exercițiu distractiv, lipsit de orice intenție agresivă sau de batjocură: este ceea ce aș numi regimul ludic al hipertextului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
regimuri, regimul ludic și regimul serios, fiecare dispunând de propriile criterii în calitatea lor de practici hipertextuale: "una [...] vizează un fel de simplu amuzament sau exercițiu distractiv, lipsit de orice intenție agresivă sau de batjocură: este ceea ce aș numi regimul ludic al hipertextului; dar mai există una, pe care tocmai am evocat-o aluziv, citând, de pildă, Doctor Faustus al lui Thomas Mann: este chiar ceea ce trebuie să botez, în lipsa unui termen mai tehnic, regimul serios al parodiei"78 (trad.n.
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amintit și de Marian Popa. Cu toții conturează, așa cum avea s-o constate mult mai târziu Mihail Bahtin pe urmele cvasitratatului în discuție, "un vast univers de forme parodice dintre cele mai diverse", incluzând "enigme parodice burlești" ori "jocuri"128. Efectul ludic pe care îl presupune parodia nu ar fi tributar nici anumitor manifestări ale comicului, nici malițiozității cu care unii autorii țineau să le arunce înțepături literare altora, ci reprezintă un semn al inteligenței creatorului operei respective. Astăzi putem cel puțin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]