4,609 matches
-
jos din iarbè, la unul stând în picioare pe direcția soarelui, Așa se uitè plutonierul major la mine, cu soarele în fațè, dar cum pentru el soarele nu existè în aceastè clipè, existând numai datoria și biroul secției de poliție, luminat artificial de un neon cu douè tuburi, polițistul nu clipește, Mi-ar plècea sè-i spun cè seamènè cu un cosaș, fiind aproape convins cè se trage de la țarè, dar, din prudențè, Matei tace, sunt oameni cèrora nu le place sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mătăsurile și șalurile pe care vânzătorul i le tot desfășura dinainte. Lui Manuc îi fusese suficientă o singură privire ca să înțeleagă. Omul dorea doar să-și descarce sufletul cuiva. Printr-o întorsătură elegantă de frază, îl invitase într-un salonaș luminat doar de câteva candele. Poetul se oprise în prag, aspirase aromele de smirnă și tămâie, apoi oftase: „M-ai ghicit pe deplin, prietene!”. Dintr-o vorbă într-alta, trecând cu ușurință de la o limbă la alta, ciugulind câte ceva sau savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un taler. FINAL PASAJ RETRAS Poate că feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și își lovise luminata lui frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră să-și arate simpatia lăsându-l aproape dezbrăcat pe Luminăția Sa, smulgându-i frumoasele lui șaluri și elegantele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Aveau ritmul tristeții care îl copleșea. Ceasul ce trece nu se întoarce... Firul se tae, nu se mai toarce... Iancu plecase la drum cu o grămadă de lăzi burdușite de cărți. Îngrămădise volume de Anacreon, Mineele traduse și prefațate de luminatul Chesarie, Didone abbandonata, La clemenza di Tito și Estratto dall’Arte poetica di Aristotele de Metastasio, Hymnen an die Nacht a lui Novalis, Afinitățile elective de Goethe și multă, multă filozofie. Dorea să cunoască tot, tot. Nicolache îi împrumutase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care el și „Prietenii de la Rusciuk” încercaseră să le introducă în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sub genunchi și, ceva mai sus, o coapsă fină, aristocratică, orgolios arcuită în față, cum nu mai văzuse el în viața lui. Înlemni. Julien îl privea de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu avea altă avere decât casa și via - și cele vreo două-trei-patru-cinci hectare de arabil de la Reforma lui Averescu; cu administrația românească nu se Înțelegea, era și el un dezamăgit de Patria Mamă, zicea că România Mare, În loc să ne trimită luminați, luminători, ne-a trimis Întunecații, proștii, necinstiții de la ei, din Regat; În loc de exemple de civilizație românească, să ne zmulgă din rusism și din analfabetism, ne trimisese „ostrovari” - zicea: «Na, c-amu și România-i țară mare, cu colònii! Are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luna, așa că vedem foarte bine și ajungem la școală. La școală, dar nu intrăm pe poartă: Nora mă trage la o bortă din gard.Pătrundem În livadă. În fața noastră un fel de colibe de pânză luminate pe dinăuntru și. Foarte luminate, numai că. Numai că Începe să miroasă ceva necunoscut. Și rău. Și. Tot a Vin-Românii, dar nu-i cal; nici tun. - A ce miroase, așa?, o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai să vezi. Hai să văd: În patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bombardamentul. Nu pe noi, Trenul; pe celălalt, Ploieștiul - le-a dus, Doamne-Doamne la Ploiești, am Învățat rugăciunea unui dac. - Aha, zic, arătând. Petrolul-sau-țițeiul, Învățat la școală. - Da, zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și dispăru în întunecimea străduței, după ce întoarse capul de mai multe ori ca să verifice dacă targuí-ul venea după el. Acesta nici măcar nu se clinti. Așteptă să dispară camionul și putoarea lui și continuă să meargă singur pe bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și mai matinal decât Rafael și care pare să aibă o slujbă mai grea decât a lui. De când vii pe baltă cu noaptea-n cap, dimineață de dimineață, îl vezi foindu-se încolo și-ncoace printre pescari - o figură blonzie, luminată cald de căutătura blândă și mai degrabă tâmpă a ochilor albaștri, asprită de riduri și suptă - de bună seamă că nu-i priește canicula, și nici plimbările astea matinale pe malul bălții într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o fi fost. Tată iubitor, deh, cât să mai stea în loc de mila orfanilor, văzându-și în ei ca într-o oglindă copilăria, dar uite că totodată lumea-și vede de treburi. Jupân Foloștină cu ale lui, biroul curat și bine luminat, un adevărat post de comandă și o garanție de netăgăduit a supraviețuirii lui și a costumelor ălora demodate îmbălsămate cu apă de colonie, și tot așa și madam Ortansa, pe care n-ar mai scoate-o nici dracu’ din obișnuințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o clipă sprijinită de ea, savurând atmosfera nopții. De-a lungul falezei, până departe, erau Înșirate ghirlande de lumini portocalii, strălucind difuz În Întuneric asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul pe care venisem era luminat ca un brad de Crăciun, iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape curgătoare. La intrarea În club cineva râdea, iar zgomotul era purtat prin aer, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Străzile sunt aproape pustii, iar birourile, cufundate În Întuneric. Navigam pe marea nopții și mașinile care se mai Întâmpla să treacă pe lângă noi erau nave pe o altă rută, fiecare dintre noi fiind Închis În spațiul câte unui cocon slab luminat. Mă simțeam de parcă Londra era toată numai a mea, iar eu Îmi patrulam teritoriul. Clădirile mărețe și frumoase de pe cheiul Tamisei Îmi păreau palate scăldate În lumina albă a reflectoarelor. Creierul funcționa În continuare, Într-o veselie. Doamne, ce poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niște acadele. Unul era ceva mai mic decât celălalt. Prin comparație cu spectacolul foarte elaborat și snob oferit de grădinile din vecini, care gemeau de câți bani se investiseră În ele, inclusiv pentru plata unui grădinar cu normă Întreagă, și luminate ca ziua de proiectoare, pentru ca nu cumva să-ți scape aceste aspecte, cei doi copăcei miniaturali păreau de o finețe sobră. Totuși, de Îndată ce am pășit În apartamentul lui Duggie Sutton, la primul etaj, mi-am dat seama că el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
către el, cu brațele deschise, și Îl Îmbrățișă Îndelung, făgăduind să nu se mai opună voinței lui. Nishapur-ul era salvat, dar n-avea să uite niciodată Marea Spaimă de Ramadan. VII — Așa sunt selgiucizii, spuse Khayyam, jefuitori inculți și suverani luminați, capabili de meschinării și de gesturi sublime. Toghrul Beg, Îndeosebi, avea faima unui ziditor de imperiu. Aveam trei ani când a luat Isfahan-ul, zece ani când a cucerit Bagdadul, proclamându-se protector al califului, obținând din partea acestuia titlul de „Sultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i dea de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să observ. În pragul unei barăci luminate, un teatru improvizat. Roze-khwan-ul, povestitor și bocitor, stârnește lacrimile credincioșilor, și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
într-un singur apartament. Așa însă, certurile în gura mare dintre tata și mama se învecinau cu certurile în gura mare dintre tații și mamele unor prieteni de-ai mei. Văzute din afară, locuințele noastră arătau ca niște cuburi mici, luminate, stivuite unele peste altele. Înăuntrul lor, adulții se ciondăneau necontenit, pentru te miri ce. Privind de jos, din întunericul străzii, nu puteai să-i auzi. În schimb tata știa cum stau lucrurile, căci, pe lângă serviciul lui obișnuit, preluase și funcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se dau la o parte, lipindu-se de pereții ascensorului, își sug burțile, numai ca să ne putem alătura lor, eu și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un întrerupător, iar eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
respir, ochii mei s-au înfipt pe fața lui, încercând să-i descifreze fiecare expresie, să ghicească verdictul pe care îl va da, apoi pleacă spre o altă cameră, iar eu mă târăsc în urma lui, lipește radiografiile de o tabletă luminată, examinând cu mare atenție trupul lui Udi așa cum era el pe dinăuntru, nu văd nimic în neregulă, nu există nici o malformație a coloanei. Atunci, este foarte bine, bâlbâi eu, nu-i așa? Iar el spune, nu știu dacă ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
opune, dar el face o mișcare de încuviințare, chiar la asta mă gândeam și eu, iar fața i se luminează când spune, pentru a nu se vedea Azeca. Cine, întreb eu, iar el zice, Azeca a fost orașul cel mai luminat din Iehuda, aceasta este partea care îmi place cel mai mult din scrierile de la Lachiș, toată dimineața am încercat să mi-o amintesc, iar acum mi-a venit pur și simplu, Ascultă, Doamne, strigăte de pace, acum și aici, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]