2,874 matches
-
se ridică imediat în atmosferă și tancurile își încetară tirul nemilos. Printre dărâmături se putea ghici ceața monstruoasă a Bolii Negre și a demonului ce sălășluia în ea. Își găsea încet drum spre suprafață și zăbovea încurcată deasupra ruinelor. Se lungi de-a lungul molozului încercând să-și dea seama dacă mai avea rost să-și prelungească șederea sau dacă să-și continue drumul, pentru că nu mai avea victime pe care să le devoreze. Realizând cine e de vină că ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că așa trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
depunerea moțiunilor de amânare, lucruri cu care Barry nu voia să-și piardă vremea. Barry știa că procesele erau un război de uzură, mai ales în cazurile de custodie. Scopul era să crești costurile cât de mult puteai și să lungești procedurile cât mai mult posibil, pentru că în acest fel Barry câștiga cel mai mare tarif posibil, iar soții se săturau până la urmă de amânările interminabile, de noile aranjamente și de cursa aberantă a costurilor. Chiar și cei mai bogați dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe fața lui, și Maestrul, care știe bine toată viața prietenului său, înțelege greutatea privirilor, melancolia s-a născut dintr-un cântec, el știe, ca și Laszlo, cum e viața. Schimbă repede doina aia populară și cântă altceva, tare și lungind țigănește vocalele, chiar dacă știai cântecul și ce poate actorul, tot leșinai de râs: Mi-aruncau pământ pe mine/ Cu lopata doi gropari/ Ca să nu mai văz durerea/ Ochilor frumoși și ma-ari./ Acest ma-ari din finalul ultimei strofe e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de director, tovarășe Dubală? Cu asemenea oameni facem noi educație tinerei generații? în toamnă, aștept să fiu informat că această școală are un director responsabil! S-a răsucit brusc pe călcâie pierzându-și echilibrul de era gata-gata să-l văd lungit pe podeaua proaspăt dată cu motorină, mai să mă bușească râsul, după care duși au fost. Am primit după aceea nota de destituire din funcție, de aia ți-am zis să nu mă mai poreclești, că nu mai sunt director
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Dar fac totul cât pot de bine ! Dacă mi-ați da o șansă cât de mică... — Ai avut o șansă, la Glen Oil. Ridică din sprânceană spre mine și mă străbăte un val de umilință. Emma, ce s-o mai lungim, pur și simplu nu ești gata să fii promovată. Mai vedem la anu’. La anu’ ? — OK ? Acum hai, la treabă. Simt că mi se Învârte creierul. Trebuie să accept decizia lui cât pot de calmă și de demnă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu-mi spune. Ridică mâna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întâlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercând să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zâmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat aerul superior. Îi zâmbește fermecător și-i Întinde mâna. Îmi pare bine să te cunosc cum se cuvine. — Mă bucur, spune Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trase la toaletă și Wendy iese din compartimentul de wc În care a intrat. — Uite... ăsta-i rimelul de care vorbeam, spune Katie iute, dându-mi un tub de rimel. — Mersi, zic. Și zici că... Îhm... dă și volum, și lungește ? Wendy Își dă ochii peste cap. — E OK, zice. Nu trag cu urechea ! Se spală pe mâini, se usucă, apoi Îmi aruncă o privire avidă. Ia spune Emma, e adevărat că te vezi cu Jack Harper ? — Nu, i-o tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
era Înaltă În talie și foarte scurtă, cât urca spre mijlocul ei de viespe, tot atât cobora și pe cele două pulpe care ar fi scos din minți pe orice bărbat, cât de pretențios ar fi fost acesta. Picioarele erau lungi, poate prea lungi, prezentau curbe dulci și prin sandalele decupate și cu tocuri foarte Înalte, prinse cu barete subțiri-subțiri, se putea admira o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care i-a inundat trupul. Prin vis, Îl aude pe Kawabata: -Uniunea aia Europeană, face și mămăligă? ,,Mă numesc A. A., și vreau să vă povestesc vouă, cei care mai sunteți atrași de ficțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește, și, pentru o clipă ar vrea să se transforme Într-un fluture, pe care cineva să-l strivească. Kawabata a terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
brânză topită și doi biscuiți. Un muscan albăstrui, a poposit bâzâind pe ,,biroul,, improvizat pentru scris, Înfruptându-se nestingherit cu niște cristale minuscule de zahăr. Dispare Într-un târziu, bâzâind enervant, prin ușa Întredeschisă, atras de lumina zilei. Kawabata se lungește din nou pe pat și așa din senin, Îi pune lui Antoniu o Întrebare pe care nu știe nici el de ce, n-a avut curajul să i-o pună niciodată de când se cunosc: ,,Anto...niu, multe mi-ai povestit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În seara În care am Întâlnit-o, Ema, care era profesoară de sport la liceul cu pricina, rămăsese peste Încheierea programului școlar și Înota relaxată În bazinul În care mă obișnuisem să mă bălăcesc singur la acea oră. Nu mai lungesc povestea, Îți spun doar că, În momentul În care a ieșit din apă, m-a salutat zâmbind și, nu-mi mai aduc aminte exact cum, dar Între noi s-a Închegat un mic dialog, care m-a făcut să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă bătrâne. Mi-au dat drumul alaltăieri, după cincisprezece ani, cu o lună Înainte de termen. Știi ce am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ocupat la tine? - Ei, măi iau și eu câte o pauză... - Ai grijă! Prea stai toată ziua pe internet. - Nu-i adevărat. De multe ori mă plimb după serviciu. Merg în orașul vechi sau la grădina japoneză. Ziua s-a lungit, nici nu mai plouă atâta. Când vii aici? - Poate după examen. Tu ce mai faci, Rățoiule? - Mi-e urât. Mor de urât! Mi-e greață să vin acasă, de aceea umblu prin oraș. Și nici acolo nu scap de scârba
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe preș, rezemat de ușă. Dinăuntru se aude mieunatul nerăbdător al Mițoiului. Probabil stă întinsă pe spate, cu lăbuțele în aer, așteptând să o mângâi pe burtică... Adorm. - Ce cauți aici? Mă frec la ochi. Am căzut pe o rană, lungit lângă perete. Culoarul e mochetat, dar mi-au amorțit încheieturile. Mă ridic cu greu. - Trebuie să vorbim. - De ce ai venit? Puteai să ai un accident pe drum... - Puteam. Era mai bine... Nu vorbi prostii! Ce vrei? Intrăm. Mă așez la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
holera este legată cu hronicile timpului nou. " Iar începe a se vorbi de grozavul rău prin preajma noastră: holera a bătut Țara Leahului, Galiția, se presupune pe unele locuri în Țara Neamțului. Teama a fost mare mai deunăzi și mult se lungise; holera a slujit de vorbă prin salonurile Eșului. La acest prilej, am auzit multă aducere aminte a amânduror holere din Moldova. Din două sute de oameni, boeri și feciori de boeri, nici unul nu s-a găsit să nu fie voinicul unui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
atunci când cineva mai mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața părinților, Învățătorilor sau profesorilor de mai târziu! În fine, n-are rost să lungesc vorba! Mare pacoste, surioara mea. Nu știam cum să procedez cu ea, deoarece era tare neastâmpărată... Încercam să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se simte niciodată sigură. în fiecare an aveam colegi noi. Devenisem maestru în arta mersului la școală. Cei de vârsta mea, colegii de la început, se despărțiseră de mine și continuau în clasele următoare, după legea naturii. Eu creșteam și mă lungeam, mușchii îmi deveneau tot mai puternici, iar capul, care la început fusese un pic prea mare în raport cu trupul, părea tot mai normal. Dar noii mei colegi erau în fiecare an tot mai mărunți și trebuia să mă aplec ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace zorile și eu simt cum aurorile matematic vin încoace cu toate comorile... Vine libertatea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
neliniști și teama aceea febrilă în fața enigmelor vieții. Ironia, nepăsarea și ușurința cu care trec majoritatea colegilor mei peste apostrofări și eșecuri mă uimesc! Eu mă blochez și nu mai pot rosti nici un cuvânt, îmi înnod degetele, brațele deodată sunt lungi și nu le găsesc locul, iar aerul devine greu, cremos, irespirabil. În acele momente aș vrea să pot să fiu ca ei, dar ceva din mine adânc înrădăcinat în inimă și minte, nu mă lasă. Nu plâng! „Un bărbat adevărat
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebări, Irinuța și-a dat seama pe deplin că cei doi n-au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu avea nici cap nici coadă. „Păiii... cuuu...” - a lungit vorba, intimidată de privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să te ții bine! O să joci până o să-ți sară pingelele! - a venit cu vorbă de încurajare țârcovnicul. Sergentul de serviciu care conducea formația privea la dânșii și zâmbea înțelegător. Nu erau primii pe care îi primea. În fața unei clădiri lungi cât o lume, a rostit calm: ― Am ajuns. Valizele și desagii la doi pași, în spatele dumneavoastră . După ce s-au executat, au revenit în formație fără tragere de inimă. Dumitru rememora fiecare locușor pe care îl vedea. În scurtă vreme, a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sergentul s-a săturat de râs, a alergat la ofițerul de serviciu. Nu știam cine poate să fie și am așteptat cu inima în gât. ― Cum adică cu inima în gât? ― Îmi era frică. ― De ce? ― Păiii... - a încercat Dumitru să lungească vorba, fiindcă nu știa cum poate reacționa locotenentul la cele ce ar fi vrut el să spună. ― Hai, spune. De ce te-ai oprit? ― Mă gândeam că până să termin eu de raportat cum s-au petrecut lucrurile s-ar putea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]