6,186 matches
-
oale și ulcele există o distanță de progres științific și tehnologic de ani lumină. Nu neapărat și de prudență și de înțelepciune bătrânească. Olarul știa bine că ulcioarele sale nu prea puteau merge de multe ori la apă. (Ulcioare de lut) Referință Bibliografică: TEOLOGUMENA - DESPRE ETOSUL POSTUMAN / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DESPRE ETOSUL POSTUMAN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340910_a_342239]
-
visul luciferic al omului ajuns la culmile de aur ale evoluției intelectuale având „capul de aur curat, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut.” O singură piatră „desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier și de lut și le-a sfărâmat...” Toate cunoștințele noastre pământești se dovedesc a fi de prisos dacă o singură piatră rostogolită aleatoriu din vârful muntelui
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier și o parte de lut.” O singură piatră „desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier și de lut și le-a sfărâmat...” Toate cunoștințele noastre pământești se dovedesc a fi de prisos dacă o singură piatră rostogolită aleatoriu din vârful muntelui poate transforma visul omenesc într-un coșmar apocaliptic. („Aleatoriu”) • Cuvântul, textul sacru nu sunt doar informative ci
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
DE CE? Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De ce? De ce florile se nasc în culori de ce tu, iubire, încă mă dori de ce munții se nasc pe pământ de ce eu sunt făcută din lut de ce m-am născut din cuvânt de ce apele susură din izvoare de ce oamenii nu pot ca să zboare de ce îngerii zboară spre cer de ce nu am învățat cum să cer de ce tu m-ai invățat să ofer de ce păsările-și frâng
DE CE? de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341037_a_342366]
-
IRELEVANT Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Irelevantă clipă, se-ascunde-ntr-o idee Prin fumul de iluzii, îmbracă în răstimp O viață, prinde formă, e mit sau epopee Dar, vai, avem culoare de lut în contratimp. Lăsăm în urmă forme, sunt vieți, e o scânteie, În spirit se aprinde o torță, fără foc, Pe firul nemuririi, setările sub cheie O pace-ntre-războaie înlănțuie-ntr-un joc. Și creștem, și tot creștem în viziuni acerbe, Cunoașterea
IRELEVANT de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341103_a_342432]
-
haiducul, avea și o credință; credința în Dumnezeu. Nu se știe sigur ordinea construirii celor trei bisericii pe axa Roești, Pleșești, Grădiștea. Cert este că la început Mănăstirea din Pleșești n-a avut acoperământ. Avea o singură cupolă lustruită cu lut cu palmele. La construcție n-a fost folosită mistria. Toată tencuiala a fost executată numai cu mâna. În zidul din cărămidă gros de 1,20 m. se află doar patru ferestre cu o lățime de 80 cen- timetri, tocmai pentru
MONUMENT ISTORIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341067_a_342396]
-
ulterioară, iar mama ne-a oferit camera de hotel cât, cică, vizitează frumosul parc văzut din balcon. Și cele două săptămâni au trecut repede Am fost la Moinești să aranjez o săptămână de concediu fără plată pentru nuntă. Mi-am lut și rufele de schimb necesare. Costumul de gală l-am lăsat acolo. Cutumele cereau ca nași să îmbrace mirii, și n-am regretat. Marga avea rochia de nuntă pe gustul ei la croitoria din Bacău. Nasul nu i se întindea
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NUNTIREA VIEȚII MELE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s visele de-o vreme, de groază sfârtecate Și le îngroapă iarna pe sub zăpezi și lut Nu cer decât un mugur de viață și ce poate Să se sfârșească astăzi când nici nu a-nceput? N-am brațe și mă doare cum sevele îmi seacă Izvoarele din mine se-ascund de pumnul tău, Pândesc cum piatra
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341250_a_342579]
-
cu agheazmă și căință... În genunchi, lângă altare, cu un gând domesticit Avem fețe de icoane și ne credem măcar sfinți, Dar în ochiul dintre spații plânge gândul chinuit Care se trezește-n ruga ignoraților părinți... Nu avem nimic în lutul ce se pierde la hotare Între viață și tăcere, când la vamă ne oprim Suntem cu fățărnicia, frați; cu ortu-n buzunare Spre aceleași destinații, suflete și vieți hulim... Referință Bibliografică: Suflete și vieți hulim - poezie de post / Violetta Petre : Confluențe
POEZIE DE POST de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341259_a_342588]
-
de om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc tăceri în lanț. Iubiți în șnur de fir, înfășurați Legați eterni, martora îi luna. Pe frunza amintirii, uitați de patimi Plutim de-i zi sau noapte, Purtați de
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nu îngerul e chip de nevăzut, Ci ochiul mi-i în pânză de albeață... Și-orbecăi mânuit, ca o paiață, De-un păpușar cu braț de lut. Și nu în Cer e îngerul menit Să-mi umple golul de fântână, Săpat adânc în inima-mi nebună, Ori să-mi trezească ochiul adormit. Tot darul Cerului, de-l vrei, e jos Și are chip de prunc neprihănit, Ori
ÎNGERUL ÎNTÂRZIAT de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341353_a_342682]
-
nr. 767 din 05 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Nedreptul meu Venind pe lume eu plângeam Și nimeni nu putea să mă împace; Era prea albă ziua agățată-n geam, Era, mai zic și azi, prea multă pace? Din care lut am scăpărat, Ori din care strălucire de inel ? În palma mea de prunc e fixat în cuie Himeric și înfrânt zbor de fluturel. Am învățat să urc pe cruce Și atunci însingurării i-am strigat: Cum și care rost a
NEDREPTUL MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341379_a_342708]
-
frații și vecinii, unde făceam “tunuri” din pământul ud care se modela precum argila. Ne luam la întrecere între noi, dorind să aflăm al cărui “tun” va pocni mai tare!? Iată ”rețeta” pentru confecționarea unui tun: -luam un bulgăre de lut moale de mărimea unei tărtăcuțe. După ce îl frământam ca pe aluatul de pâine făceam un fel de cilindru, scobit în interior, cu înălțimea de câțiva centimetri. Îl lucram cu atenția olarului când creează un lucru de valoare. Când era destul de
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > EU ȘI TU Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 718 din 18 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Eu sunt roua, tu pământul, Ne usucă numai vântul; Eu sunt undă, tu izvorul, Eu sunt lutul, tu ulciorul; Eu, o pată de culoare, Tu, penel muiat în soare;. Eu, contur de apă vie, Iar tu umbră grijulie; Tu esti unu, eu sunt una Ne-nvelește-n vise luna Și aduce depărtarea Dorul, precum valul marea... Va
EU ŞI TU de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341436_a_342765]
-
lung nevroza unui spirit ancestral. Vuiet amorțit în vis cu tăceri de gând ascuns Este vorba lui rămasă-n viitor ca și-n trecut. Voi turna făptura lui într-un lăcrimat răspuns Și voi sparge forma veche a statuilor de lut. 17.12.12 Referință Bibliografică: ETERNUL PĂUNESCU / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 718, Anul II, 18 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ETERNUL PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341426_a_342755]
-
o dai pe apă, când te-ntorci acasă, ducă-se răul di la casa vόstă! Și babii, adu-i colac cu măr ... Cum știe mumă-ta să-l facă, nu-l face nime'... Și măi adu-mi o țâră de lut răzuit din patru colțuri de vatră din casă di la voi și nouă lumini de ceară. Ț-oi descânta de năroc și de deochi, că tare ești frumόsă! La marjinea Streiului s-o descălțat, înfierbântată, și-o intrat cu picioru
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
ușor ca și cum un arcuș ar fi mângâiat coarda viorii. În față, cuptorul de pâine. Peretele din spatele lui lipsea, lemnul fusese scos de cineva. Pe masa de lemn uitată sub fereastra împărțită în patru mici canate se odihnea o oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor de praf care a păstrat urma bocancilor mei. Am încercat pe rând scândurile mirându-mă cum s-au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
faptul că după asemenea gen de Ființe contopite în mod absolut cu ne-Ființa perceptibilă a divinității îmi aleargă cu nădejde, dar și cu disperare, în același timp, sufletul, pentru că, întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată de lut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului (un Univers întors științific pe toate fețele lui posibile), Dumnezeu. Când mi-a fost dat să întâlnesc pentru prima oară chipul solemn al LEOPOLDINEI BĂLĂNUȚĂ, tot ceea ce până atunci semnifica într-un chip
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
însăși a magistrei fibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieșită din comun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, o mare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitate extrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea mult lut și înconjurată realmente de prea puțin spirit) prin șoapta abia rostită a stihului metamorfozat cu inteligență și delicatețe în silaba increată, parcă, a unei ode divine semnate de un înger cu aripi țesute din Lumină. În genere, se spune că
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
se pune în vedere să nu mai repet eroarea, în caz contrar voi fi trimis pe Insula Diavolului, precum căpitanul Dreyfus, Henri Chariere.. Stâlpii de telegraf cântă ca niște privighetori. Am visat că abia îmi mișcam picioarele, le simțeam din lut. Ochii abia mai vedeau, limba îmi era grea și aluneca precum un somon, în gât simțeam un măr, m-am trezit. Așa era, totul era adevărat, doar inima ticăia, mi-a spus, stai liniștit, sunt cu tine. Lângă Spitalul Colțea
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
Noapte de noapte, semeața cupolă a cerului înțesată de diamante își rotea ispititor podoabele sub privirile cohortelor de amărâți de pe pământ, care sperau în taină ca cerul să-și dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă măreață, desprinzându-se măcar pentru o clipă din colbul de sub
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic, Rodiri de vise tescuite-n lutul Ce nu voia a-și ofili tumultul Iubindu-te, bătrâne singuratic. Odaia caldă, mere coapte-n spuză, Căminul vechi, scântei amețitoare Un paradis brodat cu neuitare -, Sărutul lunii - dulcea călăuză, Te-așteaptă iar cu muguri de verbină Printre mușcatele-nroșite-n glastre
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
învieri de vise oarbe Neumbra primenindu-ți-o-n zorele Când răni de fum se sting timid în narbe - Reci stalactite-n lujerii de stele? Să crezi în născociri lovind fereastra Cu săgetări de așteptări perene Dosite-n sânul lunii, când măiastra Sfințește lutul viu cu sânziene? Sau să te-ascunzi în roiul alb de fluturi Robită-n voal de floare și ninsoare Sculptând în neaua din colind săruturi Iar timpul să îl vindeci cu uitare? De ești un prag de crâng - șoptește dorul
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]