KorAP: Find »[drukola/base=mâncare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...904 >

22,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

sau brutărie. Acum nu mai era nimic de mîncat, decît hîrtie. Și totuși, explorarea mea răbdătoare, noapte după noapte, a kilometri Întregi de tunele mi-a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
dezvoltă odată cu trupurile, aparatele lor de masticație suferiseră o dezvoltare considerabilă, lucru probat prin multe mușcături dureroase. Eu Îmi Înfigeam dinții În hîrtie, ei și-i Înfigeau În mine. Era o discordanță extrem de deranjantă. Eram cu toții gata să trecem la mîncare solidă. De fapt, eram cu toții gata să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
luat-o În sus pe Cornhill și apoi În josul unei alei Înguste. Eu eram ultimul din coadă. Aleea era Întunecoasă și avea același miros precum cel ce venea dinspre TOALETĂ, doar că mai puternic. Probabil că exista vreun soi de mîncare aici, pentru că le-am auzit pe mama și pe Luweena ronțăind la ceva În bezna din față. Nu au Împărțit și cu ceilalți și, cînd am ajuns și eu, n-am mai găsit decît o bucățică de foaie de salată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o specie care pune prea mare preț pe socializare. Apoi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de a greși drept neobrăzat. Neobrăzat și provocator. În timp ce ne strecuram În șir indian pe alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de parfumul ei. Doar puțin a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
la fugă. În acele zile de Început, și mai ales după ce norocul mi-a croit drum spre etajul principal, mi-am făcut un program nebunesc și, cu excepția momentelor cînd foamea Îmi dădea ghes să ies În lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin librărie și mi-am petrecut cea mai mare parte a fiecărei zile În Balcon sau Balon, cu ochii lipiți de prăvălie, Înspăimîntat de perspectiva că aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
nu i-am recunoscut. De obicei, și eu și ei ne făceam că nu ne recunoaștem. Erau mereu pe fugă, stresați să ajungă Într-un loc sau Într-altul - În urma unui zvon că În locul x s-ar găsi ceva de mîncare ori fugind de Om - Însă, din cînd În cînd, unul dintre ei se oprea să mai schimbe două vorbe cu mine, să-mi spună ce mai e nou și să-mi vîndă un pont despre vreun loc unde aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
prea voiam să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se plînsese mult, Luweenei și mie, despre lipsa noastră de recunoștință pentru tot ce face pentru noi, arătîndu-ne cele mai grozave locuri de găsit mîncare și gunoaie. Ceea ce era ridicol. Din punctul meu de vedere, ea nu făcuse altceva decît să ne arate o seamă de capcane ale morții, deci nu prea aveam pentru ce să-i fiu recunoscător. Cu o singură excepție, și anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar cu mîncare și sex, și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un idiot ce eram, eu aveam aspirații. Și, În afară de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
nu era viață. Ca un idiot ce eram, eu aveam aspirații. Și, În afară de-asta, eram Îngrozit. Rialto rămînea unicul loc cît de cît sigur din tot cartierul atît de deprimant unde Încă mai puteai găsi cîte ceva de mîncare, și să mănînci liniștit, fără să-ți faci griji legat de nu știu ce calamitate care o să cadă pe capul tău și-o să te facă preș, ca pe Peewee. Jumătate cinematograf, jumătate azil de noapte, Rialto era deschis douăzeci și patru de ore din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
de scaune goale și să recoltez cu dexteritate de prestidigitator cele mai bune bucățele de dropsuri, de floricele și, din cînd În cînd, chiar și cîte o porție de crenvurșt sau de șuncă afumată (publicul de noapte Își aducea adesea mîncare la pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul nocturn, goale și uriașe precum Amazoanele, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară mi-a fost iarăși rău și eram atît de slăbit Încît să fac cîțiva pași era ca și cum aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic două zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd de mîncare la veverițe. Stătea pe o bancă de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală, iar veverițele se urcau pe el și-i luau alunele dintre degete. Lăcomia și degradarea vieții sălbatice din America. După un timp, a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
aceste perioade, se mulțumea să zacă În fotoliul mare de piele și să se uite fix la perete, practic În stare catatonică. Chiar Înceta să mai mănînce și, lucru care mă afecta direct, nu-mi mai dădea nici mie de mîncare. Iar acest lucru mă stresa Îngrozitor. Și, În afară de-asta, mă simțeam total inutil. Așa cum probabil v-ați dat deja seama, sînt eu Însumi o fire destul de depresivă și știu totul despre cele șaptesprezece feluri de disperare, așa Încît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
un miros ca de ziar ud. În centrul cabinetului propriu-zis se afla un scaun uriaș urcat pe un piedestal din oțel, lîngă care era un stativ pe care atîrnau diversele instrumente stomatologice. În nici una dintre Încăperi nu exista nimic de mîncare și nimic de citit, cu excepția unei broșuri despre carii, cu fotografii color ale unor dinți puternic afectați de acestea. Mi-am trecut limba peste propriii mei incisivi - nimic de semnalat aici. O să mor și, secole mai tîrziu, arheologii - oare or

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
placă foarte mult cafeaua, și apoi vinul, Însă nu consumam niciodată vin dimineața, și de obicei nici după amiaza, decît În zilele ploioase. CÎnd se apropia ora cinei, Jerry ne pregătea de regulă ceva din conserve. Felul nostru preferat de mîncare era tocănița de vită Dinty Moore. Uneori, fierbea niște orez pe post de garnitură și, alteori, cînd nu stăteam prea bine cu banii, ne mulțumeam doar cu orez și sos de soia. Mustața lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
aliniat din nou și au clătinat iar. Shine fusese deja la spital și Întrebase despre Jerry. I se spusese că nu a pățit nimic din cauza căzăturii, Însă că suferise un accident vascular cerebral, era inconștient și i se dădea de mîncare printr-un tub, și că nu se așteptau să-și revină. Putea să moară a doua zi sau peste un an. — Ei, a zis George, măcar o să fie adormit cînd o să moară. Sper al dracului de tare să mor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame, n-aveam chef nici de floricele, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
să investească. Așa că i-am sugerat să investească În construcții. Ce idiot. Și apoi s-a Închis și Rialto. M-am dus Într-o noapte și era Întuneric. Nu tu Frumoase, nu tu floricele. Acum eram nevoit să-mi caut mîncare pe stradă și printre ruine ca toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
tu floricele. Acum eram nevoit să-mi caut mîncare pe stradă și printre ruine ca toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru ei și În același timp Îmi era rușine că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
or să ajungă și În Cornhill. Mă simțeam bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
mizeria de pe mormanele de moloz și forma pîrÎiașe noroioase pe stradă. Pe podeaua de la Pembroke Books, punctată de umbrele picăturilor de ploaie, se aflau Împrăștiate rămășițele mai multor mese pe care mi le procurasem de afară, bucățele și fărîmițe de mîncare amestecate cu măruntaie și resturi ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

rău. În afara biroului părea cu zece ani mai tînără. — E plăcut În hotelul ăsta, nu-i așa? spuse el. Un apartament Întreg pentru o noapte... Te poți așeza să citești o carte, ba ai chiar posibilitatea să-ți prepari singur mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]